PSnews

Opinii

Am scăpat de Prună ș-am călcat în Toader sau Ce face frica de pușcărie din om

Valentin Busuioc
psnews.ro

Ați văzut ce s-a întâmplat miercuri după-amiază: ministrul Justiției, Tudorel Toader, a ținut o declarație de 45 de minute, care poate lejer intra în istorie drept o lecție despre cum să-ți tai singur creanga de sub picioare (detalii AICI).

S-a înecat la mal

Pe scurt, lunga cuvântare a demnitarului a arătat așa: da, procurorul-șef al DNA Laura Codruța Kovesi și procurorul general Augustin Lazăr au comis abuzuri grele anchetând adoptarea OUG 13/2017; da, cele două instituții și-au depășit grav atribuțiile și au jucat în picioare Constituția ca doi elefanți. Cu toate astea, lasă-i să rămână în funcții! De ce? Uite-așa! Guvernantul n-a catadicsit să ofere nicio explicație, ci s-a întors pe călcâie și a ieșit val-vârtej; a șters-o englezește, poftim, că tot a venit pe-aici Prințul Charles – poate îi explică și lui cineva în ce hal de țară trăim și cu ce râs de ministru al Justiției ne-am ales!

Declarația de presă a lui Tudorel Toader (nu mă hazardez s-o denumesc „conferință de presă”, fiindcă întrebările din partea reporterilor s-au dovedit practic inexistente) nu părea ușor de urmărit pentru cineva neinteresat de drept, un domeniu care ne afectează mai puțin evident decât politica, dar cu implicații deloc de neglijat. Cu toate acestea, explicațiile lui Toader au înlesnit înțelegerea mesajului. Ministrul a început sec, citând din textul prin care Curtea Constituțională a României (CCR) își motiva decizia prin care stabilea că DNA și Parchetul General și-au băgat nasul unde nu le-a fiert oala anchetând cabinetul Grindeanu pe OUG 13. A trebuit să treacă peste 10 minute pentru ca Toader să spună ceva vrednic să fie inclus într-o cât de neînsemnată știre (așadar, ceva nou față de textul CCR). Și totuși: dacă îi urmăreai discursul, ai fi văzut că ideile se înlănțuiau într-o logică pe cât de solidă, pe atât de convergentă către o concluzie intermediară (ce a fost, de altfel, exprimată de către ministru: DNA și PICCJ au comis abuzuri severe), dar mai ales către una finală, ce ar fi trebuit să cadă ca o ghilotină: „Având în vedere aceste abuzuri, șefii DNA și PICCJ ar face bine să plece! Out! Raus!”

În schimb, ce ne-a fost dat să auzim?

„Evaluând toți factorii de constituționalitate, legalitate și oportunitate, am apreciat că în acest moment nu este oportună declanșarea mecanismului instituțional de revocare a procurorului general și a șefei DNA”.

POFTIM?!

Știți cum arată asta? Ca și cum ai sculpta cu migală o statuie monumentală, apoi ai așeza-o pe un soclu din lut. Ca și cum ai dirija o orchestră de peste 100 de instrumentiști să cânte Wagner, apoi, când ar fi încordarea așteptării maximă, când tăcerea ar vibra în fiecare por al spectatorilor, ți-ai scoate telefonul și ai pune o manea – doar așa, de kiki de mambo!

Ascultându-l pe Tudorel Toader în cele 45 de minute, vedeam în el vocația de profesor universitar, de om care știe că nicio secundă nu este de lepădat când trebuie să exprimi clar ca lacrima niște idei pe cât de aride în aparență, pe atât de ușor de înțeles dacă îți dai o minimă silință. Aproape că regretam că nu m-am înscris la Facultatea de Drept în 2007, când sfârșitul discursului ministerial a venit ca o mistrie plină de noroi pe o oglindă de Veneția.

Și nu, nu m-a entuziasmat nici prima parte a discursului lui Toader decât strict sub aspect didactic; nicidecum din perspectivă ministerială: cel care deține portofoliul Justiției nu s-a dovedit altceva decât un biet grefier al CCR: a explicat (e adevărat: în cuvinte mai accesibile) motivarea Curții Constituționale, dar nu a adus nicio contribuție personală. Vocea lui de ministru nu s-a auzit. Guvernantul Toader nu a luat atitudine în fața abuzurilor PICCJ și ale DNA. Profesorul de drept nu l-a pus la punct pe Augustin Lazăr, după ce – în februarie – acesta aplaudase retragerea, de către CSM, a secretarilor de stat din Ministerul Justiției Oana Schmidt-Hăineală și Constantin Sima, imediat după ce DNA începuse ancheta pe OUG 13.

Ce ar fi putut să facă Tudorel Toader?

Simplu: să paseze cartoful încins către Klaus Iohannis – să fi zis: „Da, este revoltător ce au făcut șefii PICCJ și DNA, dar eu, ca ministru, nu pot să îi revoc, așa că mă declar profund nemulțumit de ei și las la latitudinea președintelui României să ia măsurile ce se impun”.

ATENȚIE: nici măcar nu ar fi trebuit să își ia greaua povară de a rosti ceva despre revocarea celor doi ori chiar despre demisia lor de onoare. Tot ce ar fi trebuit să facă ar fi fost să îi paseze răspunderea lui Iohannis – răspunderea și implicit ura anti-iohanniștilor, ținând cont de faptul că șeful statului se antepronunțase și se declarase cu multă vreme înainte mulțumit de activitatea Laurei Kovesi și a lui Augustin Lazăr.

Toader versus Prună

Și atunci m-am gândit: care este mai nociv pentru justiția din România dintre Tudorel Toader și Raluca Prună (despre care mi-am vărsat oful AICI)? Nu mă deranjez să îl includ în ecuație pe Florin Iordache, care nu a făcut altceva decât să încaseze pumni, înghesuit într-un colț al ringului.

Paranteză: nu m-am entuziasmat nicio clipă de politicianul Florin Iordache, dintr-un motiv pe care nu știu câtă lume și-l amintește: deputatul PSD a dovedit demult că nu are ceea ce se numește „sânge în instalație”: când președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu, a tunat și a fulgerat după scandaloasa declarație a ambasadorului SUA la Chișinău, James Pettit – cum că „Republica Moldova nu este România” -, Florin Iordache a bâiguit ceva penibil (detalii AICI).

Revin: care este mai nociv: Prună, despre care știai că venea de la Bruxelles, că nu are studii de specialitate și că părea trimisă să readucă spiritul Monicăi Macovei în instanțele și parchetele din România (cu riscul de a declanșa proteste ale grefierilor și ale magistraților – ceea ce s-a și întâmplat), sau Toader, ditamai universitarul, coșcogeamite rectorul (al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași), șef de promoție, burdușit de carte, care explică chiar și cel mai complicat principiu de drept astfel încât să-l înțeleagă tot prostul, DAR care, tocmai când ajunsese într-un punct ce-i permitea să intre în istorie, el însuși a dat cu piciorul și s-a făcut de râs? Și aici subliniez faptul că Toader a fost luat la bastoane atât de către cei care așteptau ca actualul ministru să-i execute pe șefii DNA și PICCJ, cât și de opozanții lui, care au avut ocazia să se lege de tirada de 45 de minute, în ciuda faptului că ea s-a fâsâit lamentabil.

Îl dau ca exemplu pe Mihai Polițeanu, fosta mână dreaptă a Monicăi Macovei în M10 și omul de la a cărui plângere penală a pornit ancheta DNA pe Ordonanța de Urgență 13. Iată ce a scris Polițeanu pe Facebook la câteva ore după prestația lui Toader:

„Acum am citit si eu documentul de evaluare publicat astazi de domnul ministru Toader, ca n-am apucat sa-l ascult. Seamana cu un referat imbacsit, fara cap si coada, scris la plezneala sa iei nota de trecere la examen. Nu faptul ca a luat la tinta DNA ma ingrijoreaza, ci ca e profesor”.

Ca să nu mai vorbesc despre faptul că joi, în jurul prânzului, Liviu Dragnea a ieșit și l-a trimis la colț pe Tudorel Toader: „Am văzut că tremură de frică procurorii-şefi”, a spus premierul de facto, adăugând că el NU își asumă poziția șefului de la Justiție.

„Îmi este farte greu să explic asta. Ieri (miercuri – n.r) am fost sincer destul de dezamăgit, nu supărat, nu altceva. Din acest motiv nu am vrut să ies până astăzi. Nici nu vreau să-mi cheltui toată energia să înţeleg de ce s-a întâmplat asta. O fi avut întâlniri, n-o fi avut, nu ştiu”, a continuat Dragnea.

Măcar Raluca Prună a fost atacată numai de cei care nu înghițeau guvernarea tehnocrată, în timp ce Tudorel Toader și i-a antagonizat chiar și pe aceia de care depinde fotoliul său.

O pantă plină de grohotiș

Dacă avem răbdare să despicăm firul în patru, vom descoperi un schelet din dulapul lui Tudorel Toader, unul care poate oferi cheia interpretării din cazul jenantei bâlbâieli de miercuri: Toader nu este străin de doctoratul Laurei Codruța Kövesi (detalii AICI).

Dacă deschidem și mai multe uși, s-ar putea să descoperim că ilustrul universitar și specialist în drept Tudorel Toader ar putea tremura la gândul că un episod din propria biografie s-ar putea transforma într-un proces cu Agenția Națională de Integritate sau chiar cu un parchet: în octombrie 2016, publicația locală 7est.ro scria că Toader, în calitate de judecător al CCR, i-ar fi aprobat soției o bursă de 30.000 euro din fonduri europene, ba chiar că numele lui ar fi apărut într-un dosar deschis în 2011 de către DNA Iași.

Și iată cum – dacă se vor confirma aceste ipoteze – se năruie imaginea luptătorului anti-sistem, care în 2012 se împotrivise eratei CCR care a invalidat referendumul (reînscăunându-l pe suspendatul Traian Băsescu) și care în 2017 și-a umflat mușchii pe tema evaluării lui Augustin Lazăr și a Codruței Kovesi.

Și totuși, s-ar putea ca în scenă să intre și Dragnea

O idee a circulat în ultimele zile printre cei care îl priveau sceptic pe Tudorel Toader, estimând că ministrul nu va avea curaj să își joace până la capăt rolul de reformator al sistemului: aceea că, de fapt, Toader nu vorbește de unul singur, ci are o relație de tip Pinocchio-Geppetto cu cel care conduce în realitate Guvernul – l-am numit pe Liviu Dragnea. Mai precis, gurile rele vorbeau că, de fapt, Dragnea este cel care i-ar fi dat ordine lui Toader ca nu cumva să se atingă de tandemul Lazăr-Kovesi, baronul de Teleorman tremurând la gândul că orice act de disidență – fie el cât de mic – i-ar distruge speranțele achitării în urma contestației la executare depuse în legătură cu sentința primită în dosarul „Referendumul”, ceea ce i-ar fi crescut exponențial șansele de a intra în închisoare, în urma unei eventuale condamnări în cealaltă speță – „Bombonica”.

Dacă se va confirma și această ipoteză, tabloul va căpăta culori și mai jalnice, arătându-ne în detaliu micimea autoproclamaților bărbați de stat, care nu știu să moară cu capul sus, fie ce-o fi. „Pereat mundus”, că tot vorbim despre drept.

Să nu-l uităm nici pe Călin Popescu-Tăriceanu: cu câteva ore înainte de evaluarea făcută de Toader, al doilea om în stat trecuse val-vârtej pe la Palatul Victoria, pentru o discuție cu premierul de jure Sorin Grindeanu. Ce a căutat Tăriceanu acolo puteți ghici citindu-i declarația de după ieșirea lui Toader, în care co-președintele ALDE nu mai știa cum să se poarte cu mănuși față de Kovesi și de Lazăr:

„Cred că este o discrepanță între așteptarea publică dintr-o anumită zonă și concluzia evaluării. (…) Astăzi, Tudorel Toader, ministrul Justiției, a spus niște lucruri foarte clar și tranșant. Dar știm foarte bine că numirea nu o face el, urmare nici eliberarea din funcție. Eu cred că de data acesta, într-o manieră care dovedește o anumită abilitate a domnului ministru, mingea a transmis-o la Cotroceni. Președintele, am văzut că a ieșit după aceea și ne-a spus un lucru stupefiant pe baza raportului care este este extrem de critic la adresa Parchetului și în special a DNA. Președintele susține, totuși, că el este foarte mulțumit. (…)

După ce ani de zile statul român a înregistrat derapaje grave, din ce în ce mai grave, credeți că se pot pune limbile ceasului 12,00 dintr-o dată? Eu cred că astea sunt semnale foarte clare care vor fi interpretate de ambasade, observatori străini, de Comisia Europeană, că lucrurile nu sunt în ordine. Când vine un astfel de raport așa de riguros, foarte cuprinzător… să știți că și cei de la Bruxelles vor citi acest raport. Să știți că lucrurile așa cum le-a pornit ministrul, mie mai degrabă îmi inspiră încredere, că cel puțin pe zona de Justiție, funcționarea Justiției va reveni la ceea ce înseamnă normele statului de drept, adică respectul drepturilor și libertăților fundamentale. (…) Eu cred că domnul Toader a făcut un gest de mare curaj în raport cu toți predecesorii lui și un gest de curaj într-un context politic neprielnic intern și extern”.

Și apropo de Tăriceanu: amintesc pe scurt că Tudorel Toader provine din zona liberală spectrului politic – mai precis, din gașca Relu Fenechiu-Tudor Chiuariu de la Iași, ambii condamnați definitiv între timp: primul cu executare, celălalt cu suspendare. Cam ce vă spune asta dumneavoastră? Ca un element de can-can: în august 2012, EVZ.ro amintea cum, trei ani mai devreme, Toader era fotografiat ieşind de la o petrecere organizată de către Fenechiu (a cărui maşină apare în fotografia de mai jos).

Ura și la ghenă!

La ghena istoriei, fiindcă, în orice țară normală, după ce un ministru al Justiției se prezintă în halul în care s-a afișat Tudorel Toader, el nu mai merită să ocupe în vecii vecilor o funcție de răspundere publică. Cu doi-trei miniștri de resort ca Toader, dimensiunea coșmarului va fi completă: vom ajunge să o regretăm pe Raluca Prună.

1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Lupascu Nicolae

    3 aprilie 2017, 09:57 la 09:57

    Draga domnule redactor,

    E pacat ca nu v-ati inscris la Facultatea de drept din cadrul Univ A.I.Cuza, unde dnul Toader, atat de infierat de dvs., a fost decan iar acum este rector. Ati fi ascultat si invatat multe de la dumnealui. Imi pare rau ca nu v-ati inscris la Facultatea de Stiinte politice de la Univ. Bucuresti sau de la SNSPA. Si de acolo ati fi invatat multe…Si ati fi inteles ce putea si mai ales ce nu putea sa faca ministrul in contextul actual..
    A compara insa prestatia unui om care stie multa carte, si care a servit in multe organisme nationale si internationale, cu acea doamna ajunsa dintr-o greseala a istoriei in acel guvern de „trista amintire”, mi se pare prea mult.

    Cu stima,
    N.Lupascu

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi