PSnews

Ultima Oră

Chișinău: trafic de cetățenie pe bani. Republica Moldova devine un OFF-SHORE

politik.md

Guvernul Republicii Moldova a primit critici joi, 10 august, din partea unei organizații non-guvernamentale care luptă cu corupția pentru oferirea cetățeniei acestui stat persoanelor care investesc acolo.

Un amendament la Legea cetățeniei Republicii Moldova arată că persoanele care investesc 100.000 de euro, achiziționează proprietăți imobiliare sau împrumută statul cu 250.000 de euro pentru o perioadă de 5 ani pot obține cetățenia republicii. Guvernul de la Chișinău își propune să strângă astfel fonduri la bugetul unuia dintre cele mai sărace state din Europa, în care salariul mediu lunar ajunge la 315 dolari. Parlamentul de la Chişinău a votat amendamentul cu noile prevederi pe data de 26 decembrie 2016, măsură trecută aproape neobservată. Prevederile au intrat în vigoare după 6 luni, potrivit The Washington Post.

Veaceslav Negruță, membru al organizației Transparency International Moldova și fost ministru al Finanțelor, a comunicat joi că măsurile ar putea ”legaliza spălarea de bani” în fosta republică sovietică în care corupția este endemică, potrivit sursei citate. Analiștii spun că actul normativ care schimbă condiţiile obţinerii cetăţeniei Republicii Moldova ar putea permite, de asemenea, cetățenilor din Rusia și alte foste state sovietice sau Iranului să călătorească liber în Uniunea Europeană. De asemenea, legea stabilește că până la 5000 de persoane pot obține cetățenia Republicii Moldova pe baza investiției de bani, dar nu clarifică dacă aceasta este o cifră anuală sau una generală, conform sursei citate.

Republica bananieră Moldova se transformă treptat şi sigur în Republica off-shore Moldova

Tentativele de a introduce elemente de paradis fiscal în Republica Moldova, ca măsuri de stimulare a investiţiilor din exterior nu sunt noi. Discuţia publică despre asemenea opţiuni datează de la începutul anilor 2000 şi s-a materializat în câteva politici publice.

În primul rând, este vorba despre aşa-zisele Zone Economice Libere (ZEL) înfiinţate în anumite oraşe din Republica Moldova la începutul anilor 2000. Acestea sunt, de fapt, nişte parcuri de afaceri – „hub”-uri, cum li se spune în prezent, în care investitorii din străinătate beneficiază de anumite facilităţi fiscale. Un real succes l-au înregistrat doar două ZEL-uri: Ungheni şi Bălţi. O bună parte din ce mai înseamnă astăzi producţie industrială în Republica Moldova iese din fabricile, uzinele şi celelalte unităţi de producere aflate în ZEL Bălţi şi ZEL Ungheni. După schimbarea de putere din 2009, când Partidul Comuniştilor a pierdut puterea politică în favoarea unei coaliţii formal pro-occidentale, numite Alianţa pentru Integrare Europeană, multe din marile investiţii străine din Republica Moldova au fost atrase în special de ZEL Bălţi, care a cunoscut o dezvoltare vertiginoasă.

Cu toate acestea, patru sunt indicatorii macroeconomici şi macrofinanciari care ilustrează esenţa de republică bananieră a Republicii Moldova, sau stat falit.

Primul, că peste două treimi din veniturile statului sunt colectate din activitatea vamală externă şi internă – asta înseamnă că atât salariile tuturor angajaţilor din sectorul public, cât şi investiţiile statului depind  în cea mai mare măsură de importurile de bunuri industriale şi exporturile de produse agro-alimentare, precum şi de circuitul comercial susţinut prin banii trimişi acasă de cei aproape 1 milion de cetăţeni moldoveni care lucrează în afara republicii.

Al doilea, că sumele transmise de cetăţenii moldoveni în republică, rudelor şi prietenilor (celorlalte două milioane de locuitori rămaşi acolo) reprezentau, cumulate, aproape o cincime din produsul intern brut de 8 miliarde de dolari (raportat la paritatea puterii de cumpărare – PPP), plasând Republica Moldova alături de Kîrgîzstan şi Tonga într-un top mondial al statelor care depind în cea mai mare măsură de remitenţele din exterior.

Al treilea, că în jur de 70% din firmele private şi de stat din Republica Moldova sunt înregistrate în capitală, municipiul Chişinău care are, împreună cu suburbiile sale (oraşe, orăşele şi sate) şi cu populaţia flotantă, aproximativ 1 milion de locuitori (din peste 2 milioane câţi se află permanent pe teritoriul de sub 30.000 de kilometri pătraţi controlat de autorităţile de la Chişinău).

Al patrulea, că aceste firme – din aria metropolitană Chişinău – formează anual bugetul de stat, capitolul „activitate economică internă” (sectorul serviciilor şi sectorul industrial), în proporţie de peste 80%. Adică acea treime din bugetul anual care îi mai rămâne activităţii economice interne după ce celelalte două treimi sunt colectate de stat din accizele de import, taxele aferente operaţiunilor de export, şi din alte surse.

Bugetul anual al Republicii Moldova nu depăşeşte 1 miliard de dolari. În România există mai multe judeţe care depăşesc, fiecare luat în parte, întreaga Republică Modova ca mărime a economiei (produs intern brut plus consum şi comerţ) – Prahova, Cluj, Timiş sunt doar câteva dintre exemple.

Devalizarea sectorului bancar din Republica Moldova din 2014, când lichidităţi de aproape 1 miliard de dolari au fost pur şi simplu sifonate din trei bănci de la Chişinău, dintre care una era Banca de Economii a Moldovei (BEM), echivalentul Casei de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) din România, şi necesitatea de a refinanţa rapid aceste bănci din fondurile Băncii Naţionale a Moldovei, au creat un gol financiar imens, care marchează negativ evoluţia economică a statului care oricum prezenta, din punct de vedere economic, toate trăsăturile caracteristice unei republici bananiere din Africa, şi înainte de 2014.

Acest gol financiar a fost acoperit în mare parte cu ajutoare şi credite din România, direct, şi de la Uniunea Europeană. Creditul de 15o de milioane de euro acordat de România i-a fost necesar Chişinăului ca să poată demonstra Fondului Monetar Internaţional că este capabil să se înscrie într-un nou program de asistenţă financiară oferită de această organizaţie internaţională.

În schimb, plata celor aproape 1 miliard de dolari (peste 14 miliarde de lei moldoveneşti la cursul din 2014) cu care statul a refinanţat cele trei bănci devalizate (desfiinţându-le ulterior) a fost pusă pe umerii cetăţenilor Republicii Moldova în 2016. Statul urmează să adune suma din impozite, realimentând trezoreria Băncii Naţionale cu respectiva sumă într-o perioadă de două decenii.

În aceste condiţii, este de înţeles tentaţia Chişinăului de a aduna 5.000 x 250.000 = 1.250.000.000 de euro ca împrumuturi din vinderea cetăţeniei Republicii Moldova către persoane care, teoretic, ar putea fi potenţiali investitori şi ar putea investi până la 500 de milioane de euro în economia republicii.

Problema este cu identitatea acestor oameni, luaţi fiecare în parte. Asta pentru că un om care-şi poate cumpăra pe bani cetăţenia unui stat este un om care are o anumită putere financiară şi încetăţenirea sa va produce anumite efecte. Situaţia le-ar putea scăpa de sub control până şi autorităţilor din Guvernul de la Chişinău care se declară pro-european şi pro-occidental.

Republica Moldova s-a transformat, astfel, într-un stat cu elemente de paradis fiscal – off-shore. Insulele Seychelles şi alte asemenea ţări de pe tot mapamondul le vând investitorilor dreptul de a deţine cetăţenia acelor state în schimbul investirii unei sume de bani în economia ţării. Procedura se numeşte „jus pecuniae” (dreptul banilor).

De dragul adevărului, e bine de spus că nu doar statele falite sau cele foarte mici practică aşa ceva, ci chiar şi unele ţări care servesc drept etalon şi model în diferite privinţe atât pentru România, cât şi pentru Republica Moldova: Marea Britanie, Irlanda Belgia, Olanda, Elveţia, Spania, Portugalia.

Din nefericire pentru guvernul de la Chişinău, statul Republica Moldova nu poate avea mecanismul sus-numit şi analizat decât ca o procedură alternativă şi în egală măsură de rezervă pentru a-şi completa veniturile, una din multe altele pe care le are la dispoziţie sau şi le creează. Este o procedură foarte riscantă şi care poate duce la penetrarea Europei – cetăţenii moldoveni având dreptul să călătorească doar pe baza paşaportului biometric în Uniunea Europeană – de oameni de afaceri dubioşi din ţări dubioase.

 

 

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi