PSnews

Opinii

Dragnea, punctul critic din istoria PSD. Social-democrații s-au pierdut într-o politică de tip rural

marius.jianu

PSD este un partid mare. Nu unul mareț, ci unul mare. Umflat. Supradimensionat după unele aprecieri, dar, incontestabil, un partid mare, capabil să facă valuri pe scena politică internă.

PSD este, în același timp, un partid mare condus de cea mai nefericită figură politică aciuată sub umbrela social-democraților din România. De la nașterea formațiunii și până în prezent, la cârma acestuia s-au perindat personaje care și-au dobândit notorietatea publică grație unor porecle cu lipici: „Cucuveaua” Ion Iliescu, „Arogantul” Adrian Năstase, „Prostănacul” Mircea Geoană și „Mickey Mouse” Victor Ponta.

Dincolo de cancanul izvorât din arborarea acestor renume populare ale liderilor PSD, niciunuia intre cei menționați mai sus nu i se poate imputa o atât de mare lipsă de legitimitate în fruntea unui partid de anvergură  pe cât i se poate reproșa lui Dragnea.

Fiecare din președinții PSD de dinaintea lui Dragnea au dovedit o capacitate de a vedea politica și peste nivelul genunchiului de broască la care pare să se limiteze viziunea liderului din Teleorman. Nu este nimic de mirare în acest lucru, câtă vreme fiecare dintre aceștia a beneficiat de o educație în domeniu deprinsă prin contacte directe cu lideri politici autohtoni din diverse epoci traversate de România.

„Eternul” Ion Iliescu a fost liderul-tampon care a asigurat trecerea de la sistemul politic monocolor al comunismului la o zonă ceva mai pestriță, președintele care s-a indentificat cu imaginea partidului în perioada 1990-2000 având în spate școala politică a PCR, o istorie personală cu Nicolae Ceaușescu care l-a și aruncat în dizgrația dictatorului la mijlocul anilor ’70 și o bună reputație ca specialist hidroenergetician.

Ceva mai apropiat de cercul elitist al fostei nomenclaturi de partid, Adrian Năstase, profesorul de drept internațional care l-a înlocuit pe Iliescu la șefia partidului, și-a făcut școala politică din poziția de ginere al ex-ministrului de Externe al României din periooada 1956-1957, Grigore Preoteasa, și apoi a lui Angelo Miculescu, ministru al Agriculturii și vicepremier în guvernele comuniste din perioada 1975-1981.

Porecla „Arogantul” a dobândit-o de la Ion Iliescu, fostul șef al partidului reproșându-i faptul că riscă să piardă contactul cu masele largi de votanți din mediul rural ca urmare a limbajului și comportamentului său prea afectat.

Mircea Geoană, dincolo de a fi odrasla generalului Ioan Geoană, a avut șansa de a se evidenția ca unul dintre cei mai activi ambasadori români în Statele Unite și apoi ca Ministru de Externe în guvernul Năstase, fapt care i-a ușurat ascensiunea în partid până la funcția de președinte. Porecla „Prostănacul” i-a fost atribuită tot de Ion Iliescu, în timpul confruntării în alegerile interne din partid din 2005. Dar, numele  Geoană poate fi legat lobby-ul intens făcut de acesta pe lângă Washington pentru a garanta accederea României în NATO.

„Mickey Mouse” Ponta, un lider PSD de dată mai recentă, și-a căpătat porecla inspirată de personajul lui Disney ca urmare a comentariilor făcute de internauți în noile medii de comunicare online apărute după 2009.

Până atunci se împăunase cu eticheta de „Micul Titulescu”, lipită pe fruntea sa de către Adrian Năstase, protectorul său în politică și omul care l-a lansat în cercul superior al Puterii prin încredințarea șefiei Corpului de Control al Primului Ministru și ulterior al PNA, actualul DNA. Un prim semn de decădere la vârful partidului es-a înregistrat în timpul mandatului său, odată cu lansarea acuzațiilor de plagiat în teza sa de doctorat, bănuială care nu a planat nicodată asupra predecesorilor săi.

Dar, chiar și cu plagiatul lui Ponta, cei patru președinți aleși  înainte de Dragnea au avut ocazia să își facă rodajul politic în sfera Puterii pre sau post decembriste.

Din acest punct de vedere, PSD-ul lui Dragnea urmează un parcurs demn de o șaretă hurducănată condusă de un căruțaș beat și arțăgos. Experiența politică de Teleorman l-a făcut pe Liviu Dragnea să se comporte pe asfaltul din București la fel ca pe meleagurile natale, trăgând hățurile în mod dezordonat șii fiind dispus  la a mazili orice opozant din interirul partidului.

Lui Dragnea nu îi este străină nici postura de  deținător al adevărurilor supreme din sfera social-democrației autohtone, dovadă fiind pretextul nerespectării  programului de guvernare, atât de des invocat de teleormănean în bătălia internă care macină partidul. Ca lider de partid, Dragnea nu se dovedește capabil de a dovedi că se poate comporta altfel decât a făcut-o pe ulițele administrației teleormănene. Curajul său politic pare și el limitat la modelul #noapteacahotii, chestiune dovedită atât în asumarea unor inițiative legislative. cât și luptele interne din PSD.

Calitatea de animal politic călit în bătăliile din Teleorman nu ține loc de stofă de lider de partid. Dincolo de câteva victorii politice locale, Dragnea nu are ca punct forte în CV decât afacerea TelDrum, o inginerie financiară care i-a permis să își tragă în curtea familiei o fostă regie a Consiliului Județean Teleorman plus alte câteva afaceri puse, mai mult sau mai puțin voit, pe butuci de acoliții săi.

Nici măcar aceasta nu este cea mai mare piatră de moară care atârnă de gâtul șefului PSD. Să fim serioși, nimeni nu se aștepta ca în acest partid să răsară în frunte o floare politică imaculată! Ion Iliescu poartă povara mineriadelor și a nașterii clasei baronilor politici, Adrian Năstase a fost condamnat pentru corupție,  iar Victor Ponta este cercetat în câteva astfel de dosare.

„Sunt inginer!”, se scuză de fiecare dată Dragnea, atunci când trebuie să expună un punct de vedere în chestiuni politice care depășesc sfera ingineriilor financiare în care și-a dovedit expertiza. Ok, nu este nicio rușine în a-ți recunoaște limitele, numai că la Dragnea acesta nu este neapărat un semn de bună cuviință în fața inteligenței, ci unul de ipocrizie, tipic fariseului care nu vrea să-și ardă pielea proprie și împinge pe altcineva față.

Din nefericire, până și la acest punct, cel al consilierilor de specialitate aflați în jurul președintelui PSD, trupa lui Dragnea pare construită după chipul și asemănarea sa. Președinte executiv al partidului este un individ condamnat pentru furtul a 4 saci de grâu în perioada ceaușistă și ulterior dedat la mită în ficăței, pipote și alte tacâmuri de pui, după cum reclamă procurorii DNA.

Vocile cele mai ascuțite în partid se dovedesc a fi cele ale Gabrielei Firea și Liei Olguța Vasilescu, personaje la fel de sterpe din punct de vedere al logicii pe cât se dovedește a fi și șeful lor. Analiza eficienței miniștrilor a fost făcută de un fost membru al partidului, anchetat în prezent pentru fapte de corupție. Cât de penibil!

La curtea lui Dragnea, argumentele care blurează viziunea unică și inedită trasată de pașa de Teleorman sunt cenzurate, negate, condamnate drept erezii, iar emitenții lor ajung brusc expulzați din partid, marginalizați sau expediați într-o zonă mai puțin vizibilă pentru electoratul autohton: la Bruxelles.

La strategie politică, șeful PSD e obișnuit încă să negocieze voturi  pe o pungă de mălai, o găleată și o sticlă de ulei, o funcție, ceva acolo, la fel cum se făcea/face prin câte un sat pierdut în colb prin Bărăgan, ori pe la colțul străzii în Alexandria. O demonstrează stilul de a negocia demisia premierului cu oferte de genul șefiei ASF sau vreunei alte sinecuri în care specializarea lui Grindeanu nu ar avea nici în clin nici în mânecă cu domeniul respectiv.

Dintr-un monolit moștenit de la ceilalți lideri perindați la șefia partidului, sub Dragnea PSD riscă să se divizeze într-o formațiune a baronilor cu state vechi și într-o alta, în care democrația va fi tot una de fațadă dar, din interiorul căreia vor mai putea răzbi și unele voci răzlețe.

Dragnea e singurul președinte PSD căruia îi lipsește o poreclă și, sincer, nici nu știu care ar putea fi aceasta, dar cu siguranță ar trebui să fie mai de efect decât cea lipită în dreptul numelui lui Geoană.

2 Comentarii

2 Comments

  1. gogu

    21 iunie 2017, 08:53 la 08:53

  2. cisnadie

    24 iunie 2017, 03:38 la 03:38

    ARE porecla nu-i spun astia FLAUSATUL….de la ciorapii din sandale de pe vremuri…?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi