PSnews

Lifestyle

F..k the plastic, drive a classic!

mercedes-benz.com

Fac parte dintr-o generaţie care a fost educată pe principiul “Pe lumea assta există două feluri de maşini, nemţeşti şi restu’ lumii”. Bine, tatăl meu, Dumnezeu să îl odihnească în pace, spunea că “pe lumea asta există două feluri de maşini, Mercedes şi restu lumii”, iar asta am crezut-o şi eu până acum nişte 13-14 ani.

Privind spre trecut… trebuie să îi dau dreptate tatălui meu! Când stai şi te uiţi ce maşini făcea Mercedes-Benz până la începutul anilor ’90… nu ai cum să nu fii uimit! 540K Spezial Roadster (W24), 300SL (W198), W100, W123, W124, W116, W126, W140 sunt doar câteva modele şi coduri interne de la Stuttgart care sunt admirate, venerate chiar de către milioanele de fani ai mărcii din Baden-Württemberg.

Şi eu sunt bolnav după aceste modele, le ador şi mi-aş cam dori să am banii care să îmi permită posesia unei colecţii care să cuprindă maşini precum 280E, 280CE, 300CE, 500E, 300SEL 6.3, 450SEL 6.9, 560SEL, 560SEC, 600SEL, SL600 (R129), 190 Evo2 şi multe altele! Cu o asemenea colecţie devi instantaneu un zeu pentru pasionaţii de Mercedesuri clasice, dar nu vei mai avea prieteni! Toţi te vor venera ca pe Apollo, dar toţi te vor invidia, te vor urâ şi vor gândi “Bă, ce noroc pe prostu’ ăsta să aibă atâţia bani!”.

Însă o asemenea colecţie te va ajuta săvezi care din amicii tăi te invidiază şi te urăste cel mai tare: e cel care te pupă-n fund şi te laudă cel mai mult în public, cel care râde şi la cele mai nesărate glume ale tale! Acela e duşmanul tău numero uno! E cel care îţi va da primul şi cel mai tare în cap ca să cazi mai repede la primul tău semn de slăbiciune!
Dar… cred că totuşi vei avea câţiva prieteni, fanii în vârstă ai mărcii pentru că maşinile tale le va aduce aminte de tinereţe.

Însă un asemenea garaj garnisit cu asemenea maşini îşi va arăta cel mai bine efectele când vei vrea săte simţi bine, la o petrecere sau la o băută cu băieţii în pub. Maşinile tale te vor transforma în cel mai ciudat tip din încăpere pentru că nimeni nu va înţelege cu adevărat de ce puii mei ai dat o căruţă de bani pe nişte vechituri, fie ele chiar şi Mercedes, Bentley sau Rolls, care abia au geamuri electrice pe faţă, un radio-CD sau chiar un radio-casetofon, nu mai zic de un simplu radio Blaupunkt, eventual o trapă acţionată “la manivelă” şi un aer condiţionat cu butoane de aragaz! Pe bune, pe mine nici măcar nevastă-mea nu mă înţelege de ce naiba îmi plac maşinile şi motocicletele vechi! Fiul meu e singurul care mă înţelege, în rest am devenit ciudatul familiei cu care nu e bine să discuţi despre maşini pentru că “omu’ e pe şi de pe altă planetă”.

Revenind la petrecere şi la discuţiile pe scaune de bar, de fiecare dată va trebui să explici de ce ai cumpărat şi, mai mult decât atât, de ce conduci toată ziua astfel de maşini. Să le spui că Evo-ul tău din ’90 are unul din cele mai mişto şasiuri dezvoltate vreodată pentru o maşină sport şi că e versiune street-legal construităpentru omologarea maşinii de DTM, că 500E-ul tău din ’94 e primul şi cel mai bun sedan construit vrodată de Porsche şi că, deşi are cam 25 de ani vechime, bate la liniuţe multe maşini cu pretenţii sportive de azi, că 600SEL-ul tău din ’95, e un vapor de lux cu performanţe de Concorde şi că, practic, nu prea are moarte, că e prima maşină din lume cu soft-close şi controlul stabilităţii etc., iar dacă le vei spune că pe vremuri maşini precum 300SEL 6.3 aveau doar celebrităţile vei fi nevoit să admiţi că ele se numeau Brejnev, Ceauşescu, Saddam Hussein, Tito, Castro sau Elvis Presley, dacă interlocutorul tău s-a mai uitat pe la foste emisiuni TV britanice cu maşini!

Oricum, îţi vei răci gura de pomană pentru că nu vor accepta ideea că ai renunţat la night-vision şi HUD, la DSG şi ESP, la iPod connection şi internet şi multe alte “ajutoare electronice” în favoarea unei MAŞINI! Vei rămâne un ciudat, dar unul pe care îl vor învidia! Te vor invidia pentru că îţi permiţi şi îţi satisfaci o pasiune (destul de costisitoare!) spre deosebire de ei care au o singură pasiune, aceea de a fi parveniţii, needucaţi, privind de sus pe toţi şi bârfindu-i!

Aş vrea să îmi pot permite financiar o astfel de pasiune, aş scăpa mai uşor de nişte “prieteni”, asta ca un fel de bonus!
De ce maşinile vechi sunt mult mai cool decât majoritatea maşinilor moderne? Ăăăăăă… păi în primul rând sunt MAŞINI, nu laptopuri pe roţi, sunt maşini cu adevărat.

Da, maşinile moderne sunt foarte economice, sunt chiar fiabile în perioada lor programată de viaţă, o perioadă foarte scurtă, de câţiva ani, comparativ cu masinile de altă dată. Aţi vâzut vreodată piesele mecanice ale unui W140, ale unei Balene? Nu? Vă spun eu, când le vezi îţi e foarte clar de ce aceste maşini sunt capabile să ruleze sute de mii de kilometri fără reparaţii sau de ce sunt capabile să reziste la suplicii la care un S-classe modern ar ceda după 2-3 kilometri cu bordul lucind ca bradul de Crăciun!

Apoi vine problema cea mai dureroasă, cea a designului! Maşinile clasice sunt frumoase şi elegante prin ele însele, poate şi pentru că au fost desenate de oameni pasionaţi şi pasionali purtând nume precum Flaminio şi Nuccio Bertone, Jean Bugatti, Leonardo Fioriavanti, Marcello Gandini, Giorgetto Giugiaro, Bruno Sacco sau Ercole Spada, pe când cele moderne sunt precum piţipoancele tunate, apelează la tot felul de trucuri pentru a atrage privirile trecătorilor, jante uriaşe “mânjite” cu puţin cauciuc, suspensii sport, accesorii aerodinamice extravagante şi inutile precum prizele false de aer etc., iar rezultatul este o maşină agresivă în design şi comportament, inconfortabilă, oricât de mult ar încerca electronica să o ajute, cu un aspect… clinic, steril!

Iar o altă problemă a maşinii moderne este…şoferul modern!

După părerea mea sunt enorm de mullte maşini nasoale care au un succes comercial uriaş pentru că ele reprezintă situaţia economico-socială a posesorului care de foarte multe ori e un cocalar autentic, un parvenit sau o piţipoancă tunată, în orice caz o persoană cu o educaţie şi o cultură generală cel putin îndoielnice! În majoritatea cazurilor şoferii acestor maşini sunt nişte şoferi execrabili şi îi detectezi tocmai datorită maşinilor nasoale pe care le conduc. Când îţi cumperi o astfel de maşină arăţi tutror că nu te pasionează condusul. În cazul în care te pasionează condusul (nu pseudo-pilotajul mitocănesc) îţi vei lua o maşină mişto, cool, Subzero (Thank you, Top Gear!). Când spun “pasionaţi de pseudo-pilotajul mitocănesc” mă refer la cocalarii cu SUV-uri fără semnalizatoarte, la piţipoancele pasionate de shopping la mall pe banii lu’ iubi, de preferinţă tot un cocalar, şi la puştanii pasionaţi de “prinţesele dă cartier” de 16-17 ani cu creieru’ pe moaţe, băieţaşi adevăraţi cu bemvee ursuleţ, pisicuţă sau altă jivină şi cu aere de Schumacher! Apropos, ştiaţi care era maşina de zi cu zi a lui Michael Schumacher în perioada in care pilota în F1 pentru Ferrari? Era un FIAT Croma, un monovolum, o maşină de familie. E adevărat că poate era obligat prin contract să conducă un FIAT, dar nu a renunţat la acea maşină nici după ce şi-a încheiat contractul cu Scuderia Ferrari.

Nu am văzut vreun şofer de Mercedes vechi şi în stare excelentă să se poarte ca un imbecil în trafic! Pe bune!
Cred că atunci când ajungi să conduci şi să apreciezi la adevărata valoare o astfel de maşină eşti deja o persoană cu o educaţie peste medie, cu bun-simţ şi bun-gust, cu un stil de condus foarte elegant şi bine calculat! Iar asta e valabilă şi dacă eşti fanul altor clasice, nu doar al Mercedesurilor!

Nu zic că nu există şoferi buni între posesorii maşinilor moderne, dar sunt sigur că majoritatea ar aprecia o maşină clasică chiar dacă nu şi-o pot permite. D-aia mulţi şoferi buni conduc maşini mai ieftine, mai practice, cu un raport bun preţ/calităţi oferite şi cu o personalitate benignă.

Ce voi încerca prin această serie de articole pe care o inaugurez acum?

Voi încerca să vă scot putin din cotidian, făcându-vă să visaţi măcar pentru o clipă, să vă arăt că pe lumea asta există şi maşini cu adevărat frumoase, maşini cool, motociclete cool, că în lumea motoarelor există şi culori frumoase, nu numai gri şi negru metalizat, să vă împărtăşesc câte ceva din experienţa mea de peste 1 milion de kilometri la volan conducând de la Trabant la Porsche 911 Turbo, de la miniuri la off-roadere profi, de la Dacia “papuc” la tir de 40 de tone.

Am trecut prin multe la volan ca şofer amator sau profesionist, bune şi rele, am fost implicat în accidente rutiere, am căzut cu motorul, am văzut multe pe şosele, pe unele aş vea să le uit…

OK! Pâna data viitoare ţineţi minte vorba asta:

F..k the plastic, drive a classic!

La mulţi ani!

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi