PSnews

Opinii

Ferma animalului. Despre (e)scatologia PSD

Razvan Gheorghe

Ca să-l scape pe tovarăşul „Daddy” Dragnea de pârnaia care-l paşte, liderii PSD (aşa se numeşte PCR-ul zilelor noastre) s-au dispus în ansamblu de cireadă orwelliană în jurul animalului suprem (mai puţin politic, dar ilegalist de rit nou şi bugetivor prin excelenţă). Aristotel nu prevăzuse specia asta, fiindcă, ce-i drept, Stagiritul va fi fost obişnuit cu de-alde Macedon Alexandru, şi nu cu Dragnea Liviu, cel mai adulat infractor al plaiurilor teleormănene.

Nimic nou sub soare, fireşte – de la ipochimenii care au premeditat Ordonanţa 13 (şi care i-au pupat între fese, de-a lungul timpului, pe bolşevicul I. Iliescu, pe puşcăriaşul A. Năstase şi pe plagiatorul penal V. Ponta) te poţi aştepta, în mod legitim, la orice grobianism –, numai că (şi asta e o evidenţă de necontestat, mai cu seamă în condiţiile deprecierii leului) CC-ul partidului-colhoz (intitulat CEx, doar fiindcă este la modă) a azvârlit România, cu bună ştiinţă, într-o gravă şi iresponsabilă criză politică.

Totuşi, dacă proverbialele dobitoace zugrăvite de George Orwell s-au dovedit (cu excepţia porcilor „nomenclaturişti”) victime inocente ale Vierului Suprem şi, totodată, credulele sale instrumente (asigurându-şi, în ultimă instanţă, izbăvirea morală, socială şi – de ce nu? – politică), nu putem să nu observăm că, în ceea ce-i priveşte pe belferii PSD – care, deşi vizibil bipezi, practică în grup obedienţa absolută a patrupedelor orwelliene –, orice naivitate este exclusă. Fiindcă „ferma” Kiseleff ştie prea bine ce face.

Fie că se îmbulzesc să îndeplinească (cu agresivitate primitivă şi diareică) poruncile lui „Daddy” Dragnea (indiferent de implicaţiile şi mizele subterane ale acestora!), întrecându-se în cele mai sinistre minciuni, populisme şi alte imbecilităţi servite public – fără pic de jenă, fiindcă şoriciul lor este insondabil (şi aşa va rămâne!) –, fie că îşi înghit limbile, cu laşitatea dezgustătoare a complicilor larvari, exponenţii CEx-ului PSD se fac pe deplin vinovaţi (în frunte cu generalissimul Dragnea Liviu) de criza creată.

Deosebit de grav este că tentativa (încă nereuşită, fiindcă premierul nu se dă plecat) de mazilire a întregului Cabinet Grindeanu – operaţiune care NU se justifică din punct de vedere politic, şi cu atât mai puţin din perspectivă economică, indiferent de optica în care alegem să ne raportăm la această acţiune absurdă şi brutală – vizează acelaşi unic deziderat al infractorului condamnat Liviu Dragnea (împărtăşit de toţi ceilalţi penali din politica dâmboviţeană, penali care conduc, discreţionar, PSD şi ALDE): descotorosirea imediată de ministrul Justiţiei – indezirabilul Tudorel Toader, după ce şeful pesediştilor l-a mandatat (în bătaie de joc) să elaboreze noile legi ale justiţiei –, impunerea unui prag „cu adresă” care să oblitereze rapid infracţiunea de abuz în serviciu (pe fundalul îngropării oricărei dezbateri publice) şi, finalmente, mutilarea Codurilor penale, în „spiritul” OUG 13. Totul în mugetele vesele şi în cotcodăcelile triumfătoare ale întregului Kiseleff.

În realitate, după ce s-a asigurat (via Bombonica-Dorneanu) că decizia CCR privitoare la necesitatea fixării unui prag pentru abuzul în serviciu a fost pasată oficial Executivului, „Daddy” Dragnea a decis demiterea întregului guvern, de-a valma – invocând, cu o nesimţire de-a dreptul halucinantă, neîndeplinirea tâmpeniilor iresponsabile stipulate în programul de guvernare (care n-ar putea fi implementat nici de Tony Blair, dat fiind tristele realităţi autohtone) –, doar pentru a „împacheta” mazilirea lui Toader, într-o încercare disperată de salvare a aparenţelor. În fond, Dragnea ştia prea bine că Toader n-ar fi degenerat niciodată într-un asemnea hal încât să mimeze organizarea unei dezbateri publice de mântuială (pe modelul brevetat de sinistrul Florin Iordache), la finalul căreia să impună pragul mult dorit de politicienii penali, cu celeritatea poruncită de PSD-ALDE. Or, Dragnea se află într-o cursă contra cronometru cu termenele din Dosarul „Bombonica”. Declanşarea actualei crize a devenit inevitabilă în momentul în care planul lui Dragnea a scăpat de sub control, iar Grindeanu a refuzat să fie folosit ca „perdea de fum” şi prezentat cu titlu de ţap ispăşitor.

De notat că, în actualul context politic, demisia lui Tudorel Toader NU reprezintă, nici pe departe, o victorie pentru Dragnea. Din punct de vedere constituţional, PSD se află încă foarte departe de o revenire la Palatul Victoria (ba chiar, a reuşit „performanţa” de a se situa la mâna preşedintelui Klaus Iohannis), iar portofoliul Justiţiei – unde s-ar putea rezolva, într-o veselie scabroasă, toate problemele lui „Daddy” Dragnea (şi ale principalilor săi complici, printre care ofilitul în rele Călin Popescu-Tăriceanu) este mai îndepărtat ca niciodată. Cu toate acestea, „ferma” Kiseleff zbiară, minte, urlă, mârâie, rage şi cotcodăceşte, ca la balamuc, iar „strategia” dezvoltării relaţiilor economice cu Rusia sporeşte, în mod ireversibil, senzaţia de grajd politic.

P.S. Este foarte posibil ca PSD să mai ajungă la Palatul Victoria DOAR după prăbuşirea lui Liviu Dragnea de la butoanele formaţiunii.

Răzvan Gheorghe este scriitor şi jurnalist politic. Licenţiat al Facultăţii de Filosofie din Universitatea Bucureşti, a debutat la cotidianul ZIUA, în 2004. În prezent, este redactor al ziarului Evenimentul Zilei și editorialist PSnews.ro.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi