PSnews

Ultima Oră

Infertilitatea ciclică: de ce nu mai fac copii europenii și ce i-ar putea determina să procreeze

salon.com

Tot mai mulți adulți din întreaga lume, în special din țările Europei, nu mai fac copii. Situația este mult mai puțin îngrijorătoare decât pare la prima vedere.

Citiți mai jos, într-o analiză a cunoscutului săptămânal londonez The Economist, de ce nu ar trebui să ne facem prea multe griji pentru soarta de mai departe a omenirii și a Europei, în special.

Ascensiunea infertilității 

Compania Pocket Living construiește și vinde apartamente mici în Londra din 2005. Apartamentele au multe din lucrurile pe care oamenii tineri și singuri le doresc, precum depozite pentru biciclete. În același timp, acestora le lipsesc multe lucruri pe care oamenii tineri și singuri nu le vor, precum bucătării mari și multe rafturi de cărți. La început, compania se aștepta că majoritatea cumpărătorilor vor avea între 25 și 30 de ani, spune Marc Vlessing, șeful firmei. În schimb vârsta medie a cumpărătorilor este 32 de ani, în creștere. Nu e ca și cum mulți cumpărători se pregătesc să aibă copii, speculează Vlessing; mai curând, ei nu-i vor avea, probabil, niciodată.

Un număr tot mai mare de europeni trăitori la oraș se află în aceeași situație. Doar 9% din femeile Angliei și Țării Galilor născute în 1946 nu au avut copii. Pentru cohorta de vârstă născută în 1970 – care, cu câteva surprize, poate fi prezentată ca terminând cu avutul copiilor – proporția este de 17%. În Germania 22% din femei ating intervalul de vârstă 40-45 de ani fără copii; în Hamburg, procentul crește la 32 la sută.

Toate acestea pot părea să sugereze că Europa se îndreaptă spre autodistrugere. Nedorința de a face copii este ”simptomul unei culturi slabe și bolnave în fază terminală” care și-a pierdut legătura cu propria moștenire, potrivit lui Iben Thranholm, un jurnalist conservator din Danemarca. Cu toate acestea, sugestia este amăgitoare. Lipsa de copii în masă nu este un semn de colaps demografic, și, de departe, nu este o noutate. Mai exact, țările bogate își actualizează o lungă tradiție.

În unele țări europene, precum Germania și Italia, rata generală a natalității este scăzută și lipsa copiilor este des întâlnită. Însă alte țări, precum Marea Britanie și Irlanda, combină o rată înaltă a natalității (după standardele europene) cu o rată înaltă a absenței copiilor. Într-un al treilea grup de țări, în special cele foste comuniste din Europa de Est, absența copiilor este rară însă rata natalității este scăzută, deoarece multe femei au un singur copil. Per ansamblu, corelația dintre absența copiilor și fertilitate este surprinzător de mică.

Multe țări care au multe femei fără copii astăzi au avut rate chiar mai mari ale proporției femeilor fără copii în prima jumătate a secolului 20. Asta reflectă norme sociale adânc înrădăcinate. În Europa occidentală preindustrială, bărbații și femeile nu se căsătoreau atâta timp cât erau ucenici sau servitoare, ci doar când își puteau întemeia gospodării proprii. Să rămâi necăsătorită sau necăsătorit și fără copii era un semn de eșec economic, însă această stare maritală nu era, în sine, condamnată. ”Doar sărăcia face celibatul vrednic de dispreț”, a explicat eroina romanului lui Jane Austen ”Emma”.

Această atitudine dăinuie. În Germania de vest, oamenii fără copii tind să resimtă doar o slabă stigmatizare socială. ”Este ceva ce cere o explicație, dar nu una foarte lungă”, spune Tanja Kinkel, o romancieră de succes care nu a avut copii pentru că nu a găsit un partener potrivit. Iar Germania de vest combină o atitudine iertătoare față de absența copiilor cu una dură față de mamele muncitoare. Până nu demult, creșele erau o raritate; o femeie care-și ducea copilul la creșă putea fi abuzată verbal fiind numită ”Rabenmutter” (mamă corb). Multe femei mulțumite de cariera lor pur și simplu preferă să se abțină de la a avea copii.

Lipsa copiilor devine mai des întâlnită în țări ca Italia și Spania, în societățile cărora se fac, de asemenea, presiuni asupra mamelor muncitoare. Dar probabil cel mai bun exemplu este Japonia. Chiar dacă mamele japoneze nu ar fi presate să se oprească din muncit (ceea ce se întâmplă) ele ar fi împinse spre absența copiilor printr-o brutală cultură a muncii. Într-o firmă japoneză, toată lumea este responsabilă pentru tot ce se întâmplă, se plânge o femeie, arhitectă care locuiește în Tokyo. În rezultat, nimeni nu îndrăznește să plece de la muncă devreme, ceea ce face rolul de părinte aproape imposibil de asumat. Arhitecta din Tokyo a amânat să aibă copii și își administrează un tratament pentru fertilitate la vârsta de 41 de ani. Rata femeilor fără copii a crescut în Japonia de la 11% pentru femeile născute în 1953 până la 27% pentru femeile născute în 1970.

Motivele pentru care oamenii nu fac copii sunt variate, complexe și adesea întrepătrunse. Unii (însă, spun realizatorii de sondaje, nu mulți) nu au vrut niciodată să procreeze. Alții nu întâlnesc persoana potrivită. Unii se îndrăgostesc de oameni care au deja copii și se simt satisfăcuți. Alții suferă de probleme de sănătate. Foarte mulți se înscriu într-un grup pe care Ann Berrington, specialist în demografie la Universitatea din Southampton, îl numește ”procrastinatori perpetui” (perpetual postponers). Așteptând să întemeieze o familie până când își termină educația, până când au un serviciu stabil și o casă, ei sau ele își dau seama că e prea târziu.

Aproape peste tot, ccele mai educate femei sunt și cele cu cea mai mică probabilitate să aibă copii. Și cele mai mari rate de femei fără copii sunt regăsite printre cele care își doresc să obțină diplome de studii în domenii non-vocaționale. Cercetătorii de la Universitatea din Stockholm au descoperit că 33% dintre femeile suedeze născute în a doua jumătate a anilor 1950 care au studiat științe sociale nu au avut copii, comparativ cu 10% dintre profesoarele de școală primară și doar 6% dintre moașe. Este posibil ca predatul și moșitul să atragă femeile care își doresc copii, sau că aceste slujbe oferă mai multe ore și condiții favorabile calității de părinte. Însă diferența poate fi de asemenea axată pe siguranța slujbei. O profesoară instruită se poate aștepta să-și găsească un loc de muncă stabil la o vârstă mai tânără decât o femeie antropolog.

Caritabilii oameni fără copii

Chiar dacă absența copiilor îi face pe unii oameni absolut nefericiți, nu este cazul majorității celor care nu au copii. Un studiu desfășurat în mai multe țări și realizat de doi demografi, Rachel Margolis și Mikko Myrskyla, sugerează că oamenii fără copii în vârstă de 40 de ani și mai mult în fostele țări comuniste din Europa de Est sunt ceva mai puțin fericiți decât oamenii cu copii, dacă se iau în calcul indicatori precum averea și statutul marital. Asta ar putea reflecta stigmatizarea practicată în aceste țări împotriva celor fără copii. În țările liberale anglo-saxone, totuși, oamenii de vârstă mijlocie fără copii par să fie ceva mai fericiți decât părinții. Aceiași demografi au descoperit că părinții tineri sunt mai deprimați decât tinerii fără copii.

Chiar dacă ar asta le-ar putea părea uimitor părinților care-și petrec serile și sfârșiturile de săptămână hoinărind prin oraș spre antrenamente de fotbal și lecții de pian, oamenii fără copii găsesc o mulțime de lucruri de făcut cu timpul lor. Printre acestea se află și ocupații pozitive. Un studiu din Germania a descoperit că 42% din fundațiile de caritate au fost înființate de oameni fără copii. Doamna Kinkel, din Germania, a înființat o fundație de caritate numită ”Pâine și cărți” (Bread and Books), care își desfășoară cea mai mare parte din operațiuni în Africa. Ea își descrie organizația drept felul ei de a avea grijă de generația următoare.

Oamenii fără copii au o înclinație mai mare de a dona bani fundațiilor de caritate, arată Russel James, expert în filantropie la Universitatea Texas Tech. În 2014 48% din oamenii căsătoriți și fără copii cu vârste de cel puțin 55 de ani care își scriseseră testamentele se angajaseră să dea anumite sume de bani fundațiilor de caritate. Doar 12% din părinți și abia 8% din bunici se aflau în această situație. Cunoscând asta, universitățile din SUA au devenit acut interesate dacă absolvenții lor au urmași, a spus Russel James.

Atitudinile față de ideea procreării diferă la femei și bărbați

La întrebarea privind copiii, femeilor le este mai ușor să răspundă decât bărbaților. Fertilitatea bărbaților scade cu vârsta, dar mai puțin predictibil decât fertilitatea femeilor. Astfel, chiar dacă demografii și colectorii de fonduri pot presupune în mod rezonabil că o femeie de 45 de ani nu va mai avea copii, ei nu pot presupune același lucru privind un bărbat. Mai rău, uneori bărbații uită să-și includă copiii atunci când completează formulare de recensământ – și ar fi putut procrea copii despre care nu au cunoștință. Chiar și așa, două lucruri sunt clare. Bărbații fără copii sunt numeroși, și sunt destul de diferiți față de femeile fără copii.

Bărbații sunt nestatornici. Unii sunt fenomenali din punct de vedere reproductiv, având mulți copii cu mai mult decât un partener. Alții – mai mulți decât în cazul femeilor – nu au deloc copii. Cercetătoarea Ann Berrington a descoperit că 22% dintre bărbații britanici născuți în 1958 erau fără copii la vârsta de 46 de ani, comparativ cu 16% din femei. De asemenea, în multe țări bărbații fără copii fac parte în mod disproporționat din clasa muncitoare. Bărbații francezi care nu au lucrat niciodată sunt de două ori mai susceptibili de a nu avea copii decât bărbații care dețin slujbe bune de birou (gulerele albe). Michaela Kreyenfeld, demograf la Școala Hertie de Guvernare din Berlin, a descoperit că 36% dintre bărbații vest-germani fără diplome universitare născuți în 1970-1975 erau fără copii între vârstele de 40-45 de ani. Printre bărbații cu studii universitate finalizate, această rată era de 28%.

Toate aceste fapte sugerează că bărbații și femeile ajung să nu aibă copii din motive destul de diferite. Adesea, femeile nu au copii pentru că au pus pe primul plan educația sau munca între 20 și 40 de ani. În cazul bărbaților, există o probabilitate mai mare ca aceștia să rămână fără copii pentru că femeile nu îi văd ca material bun pentru a le fi iubiți și cu atât mai mult nu îi percep ca material bun pentru a le soți sau a fi tați copiilor lor. ”Bărbații au probleme cu găsirea partenerelor”, sugerează cercetătoarea Michaela Kreyenfeld. 

Cu toate acestea, această distincție ar putea să dispară. În Germania de vest, numărul oamenilor fără copii crește în rândurile femeilor mai puțin instruite, care se aseamănă tot mai mult cu semenele lor cu ceva mai multă instruire. În Finlanda s-a petrecut deja o schimbare cu locurile: femeile care au doar studii de bază sunt cele mai susceptibile de a rămâne fără copii. Există posibilitatea ca, din moment ce gospodăriile în care ambii soți își câștigă existența au devenit mai des întâlnite, bărbații au început să le judece pe femei la fel precum i-au judecat mult timp femeile pe bărbați. Acelora dintre femei care eșuează în a-și găsi locuri de muncă li se refuză o bună oportunitate de a avea copii.

Starea economiei și condițiile de trai vor determina dacă oamenii fac copii sau nu

Nimeni nu știe dacă fenomenul lipsei copiilor va crește pe viitor. Acesta a crescut în majoritatea țărilor europene, dar nu în toate: rata a scăzut în Elveția, de exemplu.

O posibilitate este că lipsa copiilor va varia în direcție ascendentă și descendentă oglindind ciclul economic. Pe măsură ce vârsta medie a căsătoriei crește și cuplurile își amână momentul procreării spre 35-40 de ani, ei devin tot mai vulnerabili la șocuri. O recesiune economică negativă sau o prăbușire a pieței ipotecilor imobiliare va încuraja cuplurile să se oprească din făcut copii – și pentru că mulți oameni își oferă acum o fereastră îngustă înainte ca fertilitatea să scadă, unii vor fi eliminați din ciclul fertilității întru totul. 

Asta pare să se întâmple în Statele Unite ale Americii, arată Tomas Sobotka, de la Institutul de Demografie din Viena. Proporția femeilor de 45 de ani fără copii a scăzut în mod constant din anul 2000 până în 2008. Cu toate acestea, după criza financiară din 2007, respectiva proporție a început să crească mult. Indiferent de intențiile lor, multe dintre aceste femei vor rămâne, cel mai probabil, fără copii.

Ceea ce nu va fi neapărat o soartă înfiorătoare. Lipsa copiilor este adesea nedorită, însă în țările din Occident aceasta nu reprezintă deloc un dezastru. Pe măsură ce dispare deosebit de procreatoarea generație născută la mijlocul secolului XX, absența urmașilor va începe să pară și mai normală.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi