PSnews

Ultima Oră

Iohannis, de la strategie ezitantă la principalul adversar al PSD-ului / EXCLUSIV

Klaus Iohannis
moldovanpolitics.com

 

De la începutul mandatului său, Klaus Iohannis a fugit de bătăliile politice și s-a mulțumit cu căldura de la Cotroceni și cu vacanțele în străinătate. Nu știm dacă a ales acest mod de supraviețuire de teamă sau pentru propriul său confort.

De la Ponta la Dragnea

Pentru aproape un an de zile, Iohannis a fost nevoit să colaboreze cu Victor Ponta, șeful Guvernului până în noiembrie 2015. Între cele două instituții ale statului a fost liniște și pace, iar Guvernul PSD și-a făcut de cap, în timp ce Ponta mergea frecvent la DNA.

După demisia Guvernului PSD din toamna lui 2015, Iohannis l-a desemnat pe Dacian Cioloș premier al României, garantând pentru guvernul tehnocrat susținut de PNL. În acel moment, s-a vorbit despre o înfrângere a liberalilor, care nu și-au impus oamenii în Executiv. Iohannis avea șansa, în acel an, să devină vocea străzii pe scena politică din România, rol pe care și l-a asumat Cioloș câteva luni mai târziu.

Guvernul Cioloș este doar victoria românilor care au ieșit în stradă, în primele zile ale protestului, și au cerut schimbarea clasei politice. Nu o consecință a jocurilor de la Cotroceni sau din PNL, unde e beznă la capitolul strategii. Alegerile locale și generale ne-au trezit la realitate și ne-au transmis că ar fi cazul să ne luăm gândul de la astfel de vise romantice precum o clasă politică aleasă pe criterii de competență și integritate.

În prima parte a anului 2016, Iohannis a continuat cu strategia sa ezitantă, păstrând tăcerea. Alegerile locale din București au fost un semnal de alarmă pentru PNL și pentru președinte, pe care nimeni nu l-a ascultat.

Iohannis, sfios pe plan local, fricos la nivel internațional

Nu a existat niciun moment important, pe parcursul anului 2016, care să-l fi determinat pe Iohannis să fie principalul adversar al PSD-ului. Poate că într-o dimineață s-a trezit și s-a hotărât să lupte cu Dragnea și pesediștii. Poate că l-a convins cineva să joace acest rol necesar pe scena politică. Poate din nevoie sau din rațiune.

Motivele care l-au determinat să intre în acest rol nu pot fi identificate, dacă nu le va dezvălui el însuși. Chiar dacă liberalii au obținut un scor de 32% la alegerile locale, au pierdut multe bătălii în teritoriu. Rezultatul n-a reprezentat și influența PNL în țară. Nici Cioloș – premierul susținut de PNL – și nici Iohannis nu s-au implicat în acea campanie electorală.

Abia în toamnă, Iohannis și-a făcut curaj să renunțe la propriul confort când a simțit că PNL o ia la vale. N-a reușit să oprească prăbușirea liberalilor, dar poate spera că USR va reuși să crească în anii următori, până în 2019.

Din această poziție de adversar categoric al PSD, Iohannis poate spera la un nou mandat de președinte. Singurul adversar de care ar trebui să-i fie frică rămâne Gabriela Firea, primarul Capitalei. Numai că edilul nu are liniște cu atâtea scandaluri de corupție în care sunt implicați funcționari din Primărie.

Iohannis rămâne și în 2017 principalul sprijin al luptei anticorupție, în fața unui Parlament care se pregătește să dea o palmă magistraților. Iohannis învață să joace la limita legii pentru a pune bețe în roate celor din PSD. Numai că ar trebui să fim îngrijorați – pe plan extern, la masa deciziilor, cum va fi privită România cu un președinte tăcut și ezitant?

La nivel european, vedem tot mai des lideri politici cu influență, care se zbat să apere interesele propriilor națiuni, ceea ce nu e deloc greșit. UE trebuie să funcționeze pentru interesul fiecărei națiuni, în măsura în care nu pune în pericol interesul european. Această atitudine lipsește cu desăvârșire din politica românească. Momentan, nu avem nici lideri și nici idei să facem acest lucru.

 

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi