PSnews

Lifestyle

La storia di una leggenda. La più grande leggenda! (o poveste în imagini – partea a VI-a)

cgtrader.com

Pentru sezonul de Formula 1 din 1991 Scuderia Ferrari mizează pe un cuplu de piloţi francezi, Alain Prost şi Jean Alesi, care avea la dispoziţie un nou model de maşină, Ferrari 642.

1

Alain Prost la volanul Ferrari-ului 642 în GP de Monaco, 1991

www.pinterest.com

Ferrari 642 era o evoluţie a modelului 641 din 1990 care terminase sezonul pe locul 2, aşa că Ferrari îşi punea mari speranţe că acest model va câştiga campionatul. Însă în cele 6 curse de la începutul sezonului au fost un total de 5 abandonuri, iar cel mai bun rezultat a fost locul 2 ocupat de Prost în GP-ul SUA, aşa că Ferrari a înlocuit modelul 642 cu noul 643 începând cu GP-ul Franţei.

2

Ferrari 643 (1991). La volan, Jean Alesi în GP-ul Portgaliei

www.theliveryblog.wordpress.com

Echipa de designeri formată din Steve Nichols şi Jean-Claude Migeot a proiectat în mare viteză această maşină care a fost construită şi testată în cursul lunii mai astfel încât să poată debuta la GP-ul Franţei.

În calificări a fost foarte rapidă, Alain Prost începând cursa de pe prima poziţie, înaintea lui Nigel Mansel care pilota fabulosul Williams-Renault FW14 şi care a câştigat cursa a doua zi.

Frumuseţea nu ţine loc de fiabilitate şi competitivitate, aşa că maşinile Ferrari au dat-o în bară de mai multe ori în 1991, echipa terminând pe locul 3. Înainte de asta Alain Prost a fost concediat imediat după etapa japoneză fiind înlocuit pentru sfârşitul sezonului de italianul Gianni Morbidelli, pilotul de teste al echipei.

Pentru 1992 Alain Prost devine pilotul principal al echipei, iar pentru grosul sezonului pilot secundar a fost Ivan Capelli, înlocuit pentru ultimele două curse de Nicola Larini. Aceştia au avut la dispoziţie maşina Ferrari F92A şi versiunea updatată F92AT începând cu GP-ul Belgiei.

3

Ivan Capelli la volanul Ferrari-ului F92 în GP-ul Africii de Sud (1992)

www.pinterest.com

A fost o maşină dificilă, din cauza fundului dublu. Versiunea F92AT vine cu o nouă cutie de viteze  cu 7 trepte şi o nouă suspensie faţă.

4

Nicola Larini în GP-ul Japoniei la volanul Ferrari-ului F92AT (1992)

www.pinterest.com

F92 a fost o nouă dezamăgire terminând de două ori pe podium şi pe locul 4 la echipe. Din păcate, pasa proastă a lui Ferrari a continuat şi în 1993 cu modelul F93A, Jean Alesi şi Gerhard Berger reuşind 3 clasări pe podium în tot sezonul.

5

Ferrari F93A în GP-ul Canadei. La volan, Gerhard Berger (1993)

www.pinterest.com

Următoarea maşină de Formula 1 este cea care aduce, după multă vreme, prima victorie de etapă pentru Ferrari. Aceasta a fost modelul Ferrari 412 T1. Ea a venit într-un sezon aflat sub semnul morţii.

6

Ferrari-ul 412 T1 pilotat de Gerhard Berger (1994)

www.70.ferrari.com

Pe 30 aprilie 1994, în virajul Villeneuve de pe circuitul Imola, moare pilotul debutant austriac Roland Ratzenberger în timpul calificărilor.

7

Roland Ratzenberger la volanul maşinii Simtek-Ford (1994)

www.formula.hu

A doua zi, în timpul GP-ului Principatului San Marino, moare şi faimosul pilot brazilian Ayrton Senna, cel care cu doar câteva zile înainte avusese o discuţie cu Luca di Montezemolo privind trecerea brazilianului la Ferrari după încheierea contractului cu Williams.

8

Ayrton Senna in 1994 la volanul maşinii Williams-Renault FW16

www.pinterest.com

Aerodinamic modelul 412 T1 era mai avansat decât predecesorul său şi, alături de maşinile Footwork FA-15, Benetton-Ford B194 şi Pacific-Illmor PR01, a fost printre primele maşini de Formula 1 care au venit cu noua aerodinamică a „nasului” ridicat, aerodinamică răspândită ulterior la toate maşinile din campionat.

9

Benetton-Ford B194 (1994). La volan, viitorul pilot al echipei Ferrari, Michael Schumacher

www.pinterest.com

Designul lui 412 T1 a evoluat de-a lungul sezonului, astfel că la GP-ul statului San Marino a fost introdus modelul 412 T1B care beneficia de mai multe schimbări aerodinamice, dar şi de un nou motor V12 de 3,5 litri începând cu etapa din Germania. Cu acest motor Ferrari 412 T1B a câştigat o cursă după foarte mulţi ani prin pilotul austriac Gerhard Berger.

10 (1)

Ferrari 412 T1B (1994)

www.picssr.com

11 (1)

Gerhard Berger în drum spre victorie pe Hockenheimring în GP-ul Germaniei, 1994

www.pinterest.com

Echipa Ferrari termină sezonul pe locul 3. Următorul model, Ferrari 412 T2, deşi a adus locul 3 pentru echipă la sfârşitul sezonului 1995, s-a dovedit mai competitiv decât T1 şi T1B.

12 (1)

GP-ul Australiei, 1995. Gerhard Berger la volanul Ferrari-ului 412 T2

www.f1ferrari.hu

Ca urmare a tragicului week-end de la San Marino, FIA a adus mari modificări tehnice, iar echipa de proiectanţi de la Ferrari, asemenea designerilor de la celelalte echipe, a fost nevoită să proiecteze o maşină diferită.

Motorul a fost micşorat de la 3,5 litri la 3 litri, aerodinamica a fost modificată pentru reducerea forţei de apăsare, iar zona de siguranţă a pilotului a fost întărită. Ca şi la predecesorul său cutia de viteze a fost montată transversal.

Cuplul de piloţi format din Gerhard Berger şi Jean Alesi a reuşit 11 clasări pe podium, inclusiv o victorie de etapă. Totuşi, ambii au plecat la sfârşitul sezonului la Benetton, fiind înlocuiţi de campionul mondial Michael Schumacher de la Benetton şi de britanicul Eddie Irvine de la Jordan. În timpul unor teste de acomodare Schumacher a declarat că modelul 412 T2 e suficient de competitiv şi de performant pentru a câştiga titlul mondial.

Următorii doi ani au fost mai buni pentru italieni, aceştia utilizând modelul F310 în 1996 şi F310B în 1997.

Acestea au venit cu un nou design şi cu noi proporţii conform regulamentului tehnic şi cu un nou motor V10 în locul vechiului V12.

Formula One Championship 1996 - Michael Schumacher - Ferrari F310 - Team Ferrari

Ferrari F310 (1996). La volan, Michael Schumacher

www.pinterest.com

Din punctul de vedere al performanţei, Ferrari F310 s-a dovedit a fi foarte rapid pe circuit, însă a avea o mică-mare problemă, fiabilitatea, lucru dovedit de cele 10 abandonuri dintre care 8 consecutive ale lui Irvine în sezonul 1996. F310B era o evolutie a lui F310 realizată de Ross Brown, noul designer-şef de la Ferrari.

14 (1)

Ferrari F310B la Monza pilotat de Eddie Irvine (1997)

www.twitter.com

Cu această maşină Schumacher s-a ţinut de promisiune: 3 victorii în 1996 şi lupta pentru titlu în 1997. Atât F310, cât şi F310B au terminat sezoanele pe locul 2.

În anul următor Ferrari se bate cu McLaren la titlul pentru constructori, iar Schumacher se bate cu finlandezul Mika Häkkinen pentru titlul la piloţi. Modelul folosit: Ferrari F300.

15 (1)

Schumacher face spectacol în GP-ul Braziliei cu Ferrari-ul F300

www.pinterest.com

Cu toate că maşina era foarte performantă suferea în faţa McLaren-ului din punct de vedere aerodinamic, însă ea a fost, totodată, baza de plecare pentru viitoarea dominaţie a cuplului Schumacher-Ferrari.

F300 a câştigat mai multe puncte decât predecesoarele sale terminând pe locul 2 la finalul sezonului la mică distanţă de rivalii britanici. La fel şi Schumacher, el a terminat sezonul pe locul 2 la mare luptă cu Häkkinen.

Sezonul 1999 a fost anul în care Ferrari câştigă primul titlu mondial la constructori după 16 ani cu modelul F399.

Formula One Championship 1999 - GP F1 Hockernheim - Michael Schumacher (ger) Ferrari F399 - Team Ferrari

Michael Schumacher la volanul Ferrari-ului F399

www.pinterest.com

F399 era o evoluţie a lui F300 din anul precedent şi ar fi putut fi maşina cu care Schumacher să câştige titlul mondial la piloţi, însă în GP-ul Marii Britanii maşina sa a suferit o defecţiune a sistemului de frânare în momentul în care, la peste 320 km/h, încerca să îl depăşească pe Irvine dar a pierdut controlul maşinii, aceasta lovindu-se frontal de parapet. Aşa că Scumacher a fost înlocuit pentru următoarele 6 curse de finlandezul Mika Salo.

Eddie Irvine (Ferrari)

Eddie Irvine în timpul GP-ului Canadei

foto: Paul Lannuier, NJ, USA

Cu toate acestea, Scuderia Ferrari termină sezonul în postura de campioană mondială la constructori.

Încă din timpul anului 1999, Rory Byrne începe proiectarea şi dezvoltarea unei noi maşini pentru sezonul 2000, modelul Ferrari F1-2000.

18 (1)

Michael Schumacher la volanul Ferrari-ului F1-2000

www.pinterest.com

Pentru noul sezon, Irvine a fost înlocuit cu brazilianul Rubens Barrichello.

Principala modificare tehnică a fost la nivelul motorului, acesta având unghiul de 90˚ între cele două bancuri de cilindri. Astfel, motorul este mai scund şi cu centul de greutate mai jos, ceea ce a îmbunătăţit manevrabilitatea şi controlabilitatea maşinii. De asemenea au apărut modificări aerodinamice care au crescut apăsarea aerodinamică, dar şi fineţea.

Cu acest model Ferrari câştigă 10 curse din 17 şi câştigă ambele titluri, Michael Schumacher devenind campion mondial a 3-a oară, inaugurând o eră de dominaţie a Formulei 1.

19 (1)

Michael Schumacher câştiga GP-ul Malaeziei şi titlul de Campion Mondial în 2000

www.uefa.com

La sfârşiyul anilor ’90, mai precis în 1999, Ferrari intră într-un parteneriat tehnologic cu Alcoa Corporation din SUA pentru realizarea înlocuitorului lui F355. Acesta avea să fie modelul Ferrari 360 Modena.

20 (1)

Ferrari 360 Modena (1999)

www.autoevolution.com

Alcoa, aşa cum îi spune numele, este unul din cei mai mari producători de aliaje pe bază de aluminiu şi dezvoltator de tehnologii de prelucrare a acestora. Din acest parteneriat a rezultat un şasiu de aluminiu foarte rigid şi foarte uşor comparativ cu cel al lui F355 sau al competitorilor.

Designul a fost realizat tot de casa Pininfarina, dar de data asta stilul caroseriei s-a îndepărtat total de cel al predecesorilor, lipsind farurile escamotabile şi predominând liniile curbe ale stilului organic cu detalii definitivate în multe ore de studiu aerodinamic.

Motorul , acelaşi pentru toate variantele, era un V8 de 3,6 litri cu arborele cotit „plat” având multe componente mobile executate din titan. Puterea dezvoltată avea valoarea de 395 CP, iar sunetul scos la ture mari e de-a dreptul… simfonic!

Două cutii de viteze erau disponibile, una manuală şi una cu comandă electrohidraulică şi cu padele, ambele în 6 trepte.

Ferrari 360 Modena

Interiorul unui Ferrari 360 Modena cu transmisie manuală

www.sportscarbible.com

Spre deosebire de modelele anterioare, 208/308 GTB, 328 GTB, 348 GTB, F355, motorul dispus central e vizibil prin capota de sticlă care joacă şi rol de lunetă.

 

22 (1)

Capota lui Ferrari 360 Modena

www.3dtuning.com

În 2001 apare versiunea decapotabilă, 360 Spider. Aceasta a fost proiectată în paralel cu versiunea coupé. Se ştie că dacă elimini acoperişul unei maşini aceasta îşi pierde rigiditatea structurală, aşa că Ferrari a proiectat din start modelul 360 ca maşină decapotabilă, ceea ce înseamnă doar 60 kg în plus pentru Spider.

23 (1)

Ferrari 360 Spider (2001)

www.autoevolution.com

Ca şi la Modena capota motorului este transparentă, iar performanţele sunt cam aceleaşi, 4,9 secunde pentru 0-100 km/h şi 282 km/h viteză maximă. Da, e mai lentă decât F355!

Decapotarea complet automată dura 20 de secunde, secunde care erau numite în broşurile de prezentare „uimitoarea simfonie mecanică de 20 de secunde”.

Spre deosebire de 348 şi F355, 360 Modena nu a mai beneficiat de o maşină de curse road legal, ci de o versiune track day car, adică o maşină de stradă cu setări pentru circuit, dar care nu era destinată unei competiţii monomarcă, ci petrecerii timpului liber pe circuit, Ferrari 360 Challenge Stradale. A apărut în 2003.

24 (1)

Ferrari 360 Challenge Stradale (2003)

www.theoctanecollection.com

Challenge Stradale beneficia de o putere mărită la 420 CP, frâne ceramice, suspensii de curse, mici modificări aerodinamice, o masă redusă, un alt software pentru calculatorul curiei de viteze şi un set de superbe jante BBS.

Modelul Challenge Stradale era inspirat din modelul de curse 360 Modena Challenge apărut în 2000.

Ferrari 360 Challenge

Ferrari 360 Modena Challenge (2000)

www.autoevolution.com

Dacă F355 Challenge era realizat prin modificarea unei maşini de stradă, 360 Modena Challenge era construit din start ca o maşină de curse cu un interior minimalist specific maşinilor de competiţie.

Pornind de la modelul Ferrari 360 Modena Challenge tunerul Michellotto a realizat o versiune destinată grupei N-GT din FIA GT Champinship, numită Ferrari 360 N-GT.

26 (1)

Ferrari 360 N-GT (2002)

www.cascar.at

Acest model a fost atâţ de competitiv încât de multe ori a bătut modelul mai nou F430 GT.

În 2001 Ferrari în cooperare cu Michellotto, 360 Modena fiind ultima lor colaborare, a realizat propriul său model N-GT botezat simplu, Ferrari 360 GT.

Camera: DCS520C Serial #: K520C-06130 Width: 1728 Height: 1152 Date: 24-08-2001 Time: 7:37:32 DCS5XX Image FW Ver: 3.2.3 TIFF Image Look: Product Antialiasing Filter: Removed Counter: [7055] ISO Speed: 200 Aperture: f11 Shutter: 1/400 Max Aperture: f2.8 Min Aperture: f32 Exposure Mode: Shutter priority AE (Tv) Compensation: -0.3 Flash Compensation: +0.0 Meter Mode: Evaluative Flash Mode: No flash Drive Mode: Continuous Focus Mode: AI Servo Focus Point: --o-- Focal Length (mm): 108 White balance: Preset (Daylight) Time: 07:37:32.245

Ferrari 360 GT (2001)

www.supercars.net

360 GT a fost înlocuit de Ferrari cu modelul 360 GTC.

28 (1)

Ferrari 360 GTC

www.youtube.com

Maşina aceasta beneficia de experienţa câştigată în competiţii cu GT şi cu N-GT, de o aerodinamică net superioară şi de mai multă putere, în varianta ne-restricţionată motorul dezvoltând nu mai puţin de 550 CP.

Cel mai spectaculos model al ultimei decade a secolului trecut a fost însă, logic, un supercar, Ferrari F50, maşina care a fost urmaşul spiritual al Ferrari-ului F40, chiar dacă a apărut înainte de aniversarea de 50 de ani a lui Ferrari.

29 (1)

Ferrari F50 (1995)

www.gtspirit.com

Ferrari F50, cel puţin conform comunicatului oficial al Ferrari, s-a dorit a fi o maşină de Formula 1 pentru stradă, cel putin la nivel conceptual, ultima din această specie.

Şasiul era tip monococă de fibră de carbon, suspensiile active de tip push-rods, motorul un V12 la 65˚ care era parte componentă a şasiului (suspensiile spate erau prinse direct de ansamblul motor-cutie de viteze).

30 (1)

Tehnica lui F50

www.ferrari.com

Toate acestea nu au făcut din F50 un supercar de talia lui F40 care a rămas într-o ligă proprie.

La baza motorului lui F50 a stat motorul de 3,5 litri a maşinii de Formula 1 Ferrari 641. Pentru maşina de stradă motorul avea 4,7 litri şi o turaţie maximă redusă comparativ cu versiune de F1 pentru a-i prelungi viaţa. Puterea maximă avea valoarea de 520 CP.

31 (1)

Ansamblul motor-cutie de viteze. Se observă punctele de prindere a braţelor suspensiei

www.ferrari.com

Să devii posesor de F50 în ziua de azi este foarte costisitor, poate mai costisitor ca în 1995. Unele exemplare care au avut posesori celebri pot fi achiziţionate la preţuri de 2-3 milioane de dolari SUA.

F50-ul a avut şi are partea sa de fani şi de critici. Jeremy Clarkson, spre exemplu, a spus că aceasta e o maşină de stradă urâtă echipată cu un motor de Formula 1 montat în parte din spate, dar care se simţea ca şi cum o maşină de spălat plină de cărămizi ar fi prinsă chiar de spatele şoferului.

Adevărul e că F50-ul face parte din acea categorie de maşini „love it or hate it”! Cale de mijloc nu există decât dacă nu prea te interesează maşinile în general!

Mie… îmi place! Mult!

Dar trebuie să recunosc, între F40 şi F50 e o diferenţă de carismă… colosală!

32 (1)

www.wall.alphacoders.com

33 (1)

www.ewallpapers.eu

34 (1)

www.graypaulclassiccars.com

Sergio Scaglietti a înfiinţat Carrozzeria Scaglietti în 1951, firmă care a devenit in anii ’50 principalul colaborator al Ferrari fiind, printre altele, autoarea faimosului Ferrari 250 Testa Rossa.

Pentru a omagia activitatea casei Scaglietti în 2004 Ferrari lansează modelul 612 Scaglietti, un super GT desenat de către Frank Stephenson de la studiourile Pininfarina.

EPSON DSC picture

Ferrari 612 Scaglietti (2004)

www.wikiwand.com

Pentru înlocuitorul lui 456 M echipa de designeri a ales ca sursă de inspiraţie maşina Ferrari 375 MM din 1954 pe care marele regizor Roberto Rossellini a comandat-o pentru soţia sa, Ingrid Bergman.

Ce a ieşit?

Dacă vei lua la puricat designul lui 612 Scaglietti sigur găseşti elemente care, luate separat, nu sunt nemaipomenite, dar când faci un pas în spate şi priveşti maşina pe ansamblu… Uau! Este unul din cele mai elegante Ferrari-uri din toate timpurile şi cel mai frumos GT contemporan, depăşind cu mult rivali precum Maserati Granturismo. Şi este foarte mare şi spaţios, locurile din spate fiind suficient de mari pentru adulţi.

36 (1)

Ferrari-ul 375 MM al actriţei Ingrid Bergman (1954)

www.favcars.com

612 Scaglietti a fost al doilea Ferrari construit din aluminiu împreună cu Alcoa şi folosea acelaşi motor cu Ferrari 575 Superamerica.

Este rapid! Foarte rapid! Cei 540 CP accelerează maşina asta mare şi grea de la 0 la 100 km/h în 4,2 secunde şi până la viteza maximă de 320 km/h.

Şi nu doar exteriorul arată splendid! Interiorul arată la fel de bine!

612 Scaglietti

Bordul Ferrari-ului 612 Scaglietti

www.ferrari.com

Faceliftul de la jumătatea carierei a adus un nou tip de jante de mari dimensiuni realizate de BBS, opţiunea plafonului de sticlă electrocromatică şi noi culori pentru exterior şi interior.

38 (1)

Ferrari 612 Scaglietti facelift

www.ferrari.com

39 (1)

Plafonul de sticlă al lui Scaglietti

www.ferrari.com

40 (1)

www.ferrari.com

În anul 2007, a fost lansată seria limitată Ferrari 612 Sessanta care celebra 60 de ani de existenţă a mărcii Ferrari. Acest model era echipat full, având în plus caroseria vopsită în două culori şi un alt model de jante.

41 (1)

Ferrari 612 Sessanta (2007)

www.conceptcarz.com

În 2006, pentru a celebra 30 de ani de activitate a importatorului oficial Ferrari în Japonia, compania Cornes & Co, Ferrari lansează seria limitată 612 Scaglietti Cornes 30th Anniversary Edition (20 de exemplare) destinată exclusiv pieţei japoneze. Spre deosebire de restul gamei acest model se distingea optic prin culoarea Cornes Blue, grila de radiator tip plasă, capacul rezervorului de benzină realizat din fibră de carbon şi pachetul de manevrabilitate HGTC.

42 (1)

Ferrari 612 Scaglietti Cornes 30th Anniversary Edition (2006)

www.topspeed.com

La comanda unui magnat şi colecţionar american, Peter Kalikow, Ferrari a realizat un exemplar unic şi unicat, 612 Scaglietti Kappa care folosea blocurile optice spate de la Ferrari F430 şi Ferrari Enzo, rame cromate pentru faruri, o priză de aer pe capotă şi plafon de sticlă electrocromatică.

43 (1)

Ferrari 612 Scaglietti Kappa

www.coachbuild.com

 44 (1)

www.coachbuild.com

În 2007, Ferrari realizează un exemplar 612 Police Car care a fust utilizat de către poliţia Regatului Unit într-o acţiune de PR.

45 (1)

Ferrari 612 Scaglietti HGTC Police Car

www.de.autoviva.com

Italdesign-Giugiaro S.P.A. a împlinit în 2006 50 de ani de activitate şi cu această ocazie şi-a făcut un cadou, conceptul Ferrari GG50 realizat pe platforma tehnică a lui 612 Scaglietti.

????????????????????

Ferrari GG50 (2006)

www.automobilesreview.com

Scaglietti şi-a încheiat cariera comercială în 2011, fiind înlocuit de un model inovator tehnic, dar nu la fel de elegant ca 612-le!

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi