PSnews

Opinii

Nostalgiile ex-premierului Ponta. De ce plângi, Victore?

marius.jianu

Să fii un fost premier uitat, aproape mazilit de propriul partid, șters de pe scena politică, anchetat și cu un cirac – sponsor de petreceri în Dubai- ascuns într-o temniță din Belgrad este un destin la fel de trist ca acela de a fi fularul împușcat al lui Adrian Năstase.

Și cu toate acestea, din când în când, Victor Viorel Ponta răbufnește plin de nostalgii pe Facebook, punctând doct ceea ce pentru el reprezintă erori imense comise în politica externă a țării.

De ce vizează doar planul extern? Probabil că, pentru fostul contracandidat al lui Klaus Iohannis, momentul noiembrie 2014 a reprezentat un vârf de carieră politică de la care își poate lua gândul.

Din nefericire, până și în lumea vituală creată de Zuckerberg, analizele lui Ponta nu se ridică la un plan superior sofismelor ieftine debitate  la un Pepsi și pungă de popcorn.

Două teme de analiză, care ar fi meritat un tratament ceva mai serios din partea unui fost prim ministru, riscă să îl arunce de-a dreptul în ridicol pe Victor Ponta.

Prima este legată de absența reprezentanților Guvernului și a președintelui României de la summitul de la Beijing în care președintele Chinei, Xi Jinping, și reprezentanți ai Asian Infrastructure Investment Bank (AIIB) au anunțt lanarea programului de finanțare de 124 miliarde dolari în cadrul proiectului ”One Road, One Belt”, cunoscut și sub denumirea „Noul Drum al Mătăsii”.

Cu un fariseism aproape biblic, trolul de Facebook Ponta ridică această problemă spinoasă într-un moment în care speră ca publicul să fi uitat amănuntul că tocmai premierul Victor Viorel Ponta a omis să facă diligențele necesare aderării României la copia din China a Băncii Mondiale.

Să mai adăugăm și amănuntul că, în 2013, premierul Ponta a cărat o întreagă delegație de zeci de persoane în Shenzen- China fără a bifa vreun rezultat major în dezvoltarea relațiilor economice bilaterale dintre România și China?

Nici măcar în luna noiembrie a aceluiași an, când premierul chinez Li Kequiang i-a întors favoarea omologului său din România, iar proiectul AIIB era deja în plina fază de construcție, Ponta nu a considerat necesar să își bată capul cu o bancă internațională „Made in China”, chiar dacă România figureazează alături de Rusia, Republica Moldova, Bulgaria, Turcia și Grecia în traseul Noului Drum al Mătăsii.

Au profitat în schimb ungurii, polonezii, cehii, ca să amintim doar câteva state din vecinătate, fără a mai pomeni Germania, Marea Britanie, Italia sau Franța care au plusat din primul moment pentru a obține statutul de membri fondatori ai noii instituții financiare internaționale.

Al doilea mare of al ex-premierului PSD pare legat de relația România-SUA, parteneriatul actual părând mult prea insignifiant față de ambițiile manifestate de pe banca de rezerve de politicianul Ponta.

„Fii rău! Doar așa ajungi la Trump”, s-a trezit Ponta să îi recomande Președintelui României, oferindu-l ca exmplu pe Recep Erdogan.

Dincolo de faptul că a fi primit de președintele SUA este o onoare, dar care pălește din ce în ce mai mult câtă vreme în Biroul Oval dai de figura lui Donald Trump, modelul ales de Ponta pare născut dintr-un șir de nostalgii apuse după vremea când PSD-ul nu mișca în front în fața liderilor absoluți Ion Iliescu, Adrian Năstase.

Până la urmă, din cauza lui Erdogan, Turcia ratează cu grație orice șansă de a se alătura Uniunii Europene de mai bine de un deceniu, iar recentele manifestări dictatoriale ale președintelui, accentuate de tentativa de lovitură de stat din 2016, promit să mențină Ankara la marginea spațiului comunitar pentru cel puțin un deceniu încă.

Pe tonul acesta, Victor Ponta poate continua cu recomandările date lui Klaus Iohannis: „Fii ca Viktor Orban. Așa ne vom confrunta cu și mai multă ostilitate din parea partenerilor europeni” „Anexează un teritoriu învecinat, așa cum a făcut și Putin. Mi-e dor de niște sancțiuni economice internaționale!”, „Lasă-ți mustață a la Bashar al Assad și torturează un pic populația. O să ne cadorisească americanii cu cele mai noi arme de care dispun. Aaa, Bingo, vin și rușii peste noi!”.

„Până atunci stau și mă uit la televizor – văd mare eveniment la Beijing și România nu e / văd vizite la Washington și România nu e! Noroc că Dl. Juncker s-a oprit la București să ne imbratișeze cu emoție că altfel credeam că noi nu mai suntem pe Mapamond.” – își încheie Victor Viorel Ponta cugetarea postată pe Facebook.

Mare noroc, într-adevăr. Mare noroc și pe unii că „sunt liberi încă” pentru a primi în Parlamentul României îmbrățișarea lui Juncker, ca să parafrazez același personaj.

 

 

1 Comentariu

1 Comentariu

  1. gigi

    22 mai 2017, 18:15 la 18:15

    Esti si prost si ticalos.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi