PSnews

Ultima Oră

Pippidi: De ce nu avem un Macron sau România nu e ca Franța

TOMISTHECAT.RO

Preşedintele Societăţii Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi, într-un editorial pentru România Curată, tranșează rezultatele de la alegerile prezidențiale din Franța.

Astfel, Pippidi, în postarea sa, susține că noul președinte al Franței, Emmanuel Macron a câștigat alegerile datorită mai multor ”condiții” la care România este „repetentă”.

Profesor de politici publice, Alina Mungiu-Pippidi prezintă motivele pentru care România ”nu poate avea un Macron” și ce ne deosebește de francezi.

„Fiind o veche simpatizantă Macron, care e un prieten al Hertie School of Governance, unde diverși oficiali europeni viitori sau trecuți (cei actuali sunt prea ocupați) predau sau comisionează programe (Autorul programului lui economic, Jean Pisani Ferry, e profesor la Hertie, ca și Wolfgang Ischinger, președintele Conferinței de Securitate de la Munchen, urmînd lui Javier Solana și comisarului Lazslo Andor, printre alții), nu pot decît să mă bucur de entuziasmul românesc la adresa lui, sigur că e deștept, tocilar și devreme acasă, studenții îl iubesc și așa mai departe. Dar să nu ne păcălim pe noi înșine, Macron a cîștigat pentru că:

  • Din universitățile de top din Franța, nu sunt toate, dar sunt cîteva, sau din cele internaționale, anual termină un mare stoc de talente, vorbim de mii de oameni de vîrf, deci ai de unde cultiva Macroni ca să ridici unul așa sus. Vă reamintesc că la Universitatea din București științe politice nu s-a predat niciodată metodologia meseriei noastre ca în toată lumea, ăla care a fost titular ani de zile în această facultate fără citate și fără politologi s-a făcut între timp profesor la Academia Națională de Informații. La ASE există cîțiva tineri foștri POSDRU mai răsăriți, dar doar o mînă strînși din cîțiva ani și la prima lor lucrare ISI. La SNSPA totdeauna vin talente, dar cei foarte buni pleacă la doctorat în Occident, restul sunt recrutați de Bogdan Teodorescu sau servicii secrete, doar cîțiva se străduie prin staff pe la partide sau și-au încercat talentul la M10 sau USR. În ce privește facultățile de drept, la cele neipocrite s-a scos licența scrisă ca măsură antiplagiat, din celelalte să nu mai vorbim ce reproducere profesională iese de acolo.
  • Din staff-ul de politici publice al partidelor franceze și al ministerelor, oricum mult mai substanțial, există elita elitei, cum sunt centriștii lui Dominique Strauss Kahn, precedentul meu favorit, distrus la comandă politică, și aceștia s-au regrupat la Macron. Macron a avut în spate acest gen de think-tankuri semipublice, în vreme ce la noi puțina comunitate de politici publice clădită de SAR sau de ASPEN decade, că nu are nimeni nevoie de ea, cîți ani poți cere calitate Vest unor oameni tineri cînd ei văd că nu asta e recompensat la noi.
  • Există masă critică în lumea de afaceri și profesională care nu mai suportă ineficiența și corupția vechii clase politice franceze, și ei au colaborat ca să creeze acest fenomen de înlocuire a clasei politice, din care am văzut doar începutul, un asemenea grup obiectiv și nepartizan noi nu avem, oricît am încercat eu să țin flacăra obiectivității aprinsă, toată lumea e partizană și vede doar defectele celorlați la noi.
  • Există o unitate a clasei sociale mijlocii și a stîngii împreună cu elita contra fascismului în Franța, la noi, Traian Ungureanu își permite să scrie texte din ce în ce mai antieuropene și rasiste pentru că floarea intelectualilor lui Băsescu, adică ”dreapta” autoproclamată gîndește ca el, în ultimul o deplînge pe Marine, a recomandat să se voteze Trump, etc. Nimeni nu ar scrie așa ceva dacă prietenii l-ar mai trage de mânecă, eu o fac public, că și eu îl admiram pe Traian acum douăzeci de ani. De asemenea, nu prea cred că doar postacii de la Sputnik au umplut forumurile cu texte pro-Le Pen, au fost și ei, dar există și un fascism românesc în creștere, care vrea evacuarea musulmanilor din Europa, are complexe de inferioritate anti-Occident și votează antiimigrația, uitînd că și românii sunt imigranți„, scrie Pippidi.

Citiți AICI articolul complet semnat de Preşedintele Societăţii Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi