PSnews

Ultima Oră

Rex Tillerson, pact anti-tero în cuibul teroriștilor. Cum se va descurca Trump? EXCLUSIV

atac armat atentat terorist jihadist islamist
worldatlas.com

Eforturile Secretarului de Stat american Rex Tillerson de a rezolva conflictul diplomatic dintre Qatar și patru dintre vecinii acestei țări din Golful Persic s-au mutat miercuri, 12 iulie, în Arabia Saudită, oficialul american întâlnindu-se cu oficiali ai celor patru state care acuză Qatarul de susținerea terorismului. Discuțiile din Jeddah (oraș portuar din Arabia Saudită, n.r.) vin la doar o zi distanță după ce Tillerson a anunțat că SUA și Qatar au semnat un memorandum de înțelegere cu Doha oficială (capitala statului Qatar, n.r.) pentru întreprinderea de pași concreți care să stopeze finanțarea terorismului, informează Vocea Americii (VOA) într-un material analitic preluat de Globalsecurity.org.

”Sunt astăzi aici purtând cu mine același spirit pe care l-a avut președintele Trump când a vizitat Riadul(Riad, Riyadh în engleză, capitala Arabiei Saudite, n.r.) în luna mai. (…) Statele Unite au un scop: să șteargă terorismul de pe fața pământului.”, a spus Tillerson la reuniunea de miercuri, 12 iulie.

Însă Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Egipt au comunicat, într-o declarație comună, că deși apreciază eforturile SUA de contracarare a terorismului, acordul SUA-Qatar semnat marți, 11 iulie, ”nu este suficient” și că vor monitoriza îndeaproape ”seriozitatea” Qatarului în combaterea finanțării și susținerii terorismului.

Pe 5 iunie 2017, cele patru țări anterior menționate au rupt relațiile diplomatice cu Qatarul și au instaurat o blocadă terestră, aeriană și maritimă a acestui stat comparabil teritorial  cu județul Timiș și cu o populație comparabilă cu a Bucureștiului.

Grupul celor patru țări arabe, condus de Arabia Saudită, a acuzat oficial Qatarul că susține terorismul și a înaintat conducerii politice de la Doha o listă cu 13 revendicări. Oficialii Qatarului au replicat că sunt dispuși să negocieze, însă nu vor ceda suveranitatea de stat a țării.

După întâlnirea avută cu emirul Qatarului, Tamim bin Hamad al Thani, Tillerson a afirmat: ”Cred că statul Qatar a fost suficient de clar în pozițiile sale, și cred că acestea au fost foarte rezonabile”.

”Vocea Americii” mai arată, în materialul analitic semnat de Cindy Saine, corespondentul special pentru Casa Albă al postului de radio de peste ocean, că Statele Unite sunt preocupate că disputa internațională i-ar putea afecta operațiunile militare și pe cele de contracarare a terorismului și ar putea crește influența Iranului în regiune.

Qatarul găzduiește pe propriul teritoriu cea mai mare bază militară a SUA din Orientul Mijlociu, utilizată de forțele aeriene din Coaliția Internațională pentru eliminarea organizației teroriste Stat Islamic (cunoscută cu acronimele ISIS, ISIL, SI și Daesh, ultimul fiind preluat din limba arabă, n.r.). De pe aerodromul acestei baze, forțele aeriene ale Coaliției lansează atacuri la sol împotriva militanților SI  din Irak și Siria.

Rex Tillerson ochește perfect și țintește acceptabil, însă trage doar unde-i pică la îndemână

Mișcările politice ale șefului diplomației americane, Rex Tillerson, nu au șanse prea bune de a reuși să stopeze atât finanțarea teroriștilor cât și afluxul de noi teroriști din mediul persoanelor radicalizate dacă nu vor fi însoțite de îndreptarea eforturilor americane în alte direcții decât doar cele ale reuniunilor cu oficialitățile din statele arabe.

De exemplu, șeful diplomaților din SUA ar putea lua în calcul să le propună omologilor săi din statele membre NATO să întreprindă măsuri de interzicere sau cel puțin reducere semnificativă a activităților de propagandă wahhabistă și salafistă (fundamentalistă islamică) din Europa grav afectată de criza migranților.

Nu este un secret pentru nimeni, faptul putând fi documentat la o simplă căutare pe internet, că marile moschei din metropole europene precum Londra, Paris sau Berlin sunt frecventate de lideri religioși musulmani care răspândesc o viziune radicală asupra învățăturilor din religia musulmană, contribuind la radicalizarea enoriașilor lăcașelor de cult musulman.

Unii dintre acești enoriași, într-un final, să completeze rândurile teroriștilor din Siria și Irak, într-un cerc vicios aparent interminabil, însă a cărui sursă primară de energie este spălarea pe creier aplicată în cunoștință de cauză de propagandiști radicali care se erijează în învățători benigni ai preceptelor musulmane.

Coincidență sau nu, mulți dintre propagandiștii care radicalizează în mod voit cetățenii europeni de confesiune musulmană sunt cetățeni ai Arabiei Saudite, iar această țară este, sau cel puțin era, principalul aliat militar al SUA din Orientul Mijlociu.

Proces de conștiință? Aparent, misiune imposibilă!

Având în vedere mai ales abordarea mercantilă a președintelui SUA Donald Trump privind relațiile internaționale, subordonatul său direct Rex Tillerson este pus în fața unui târg dificil. Să urmeze indicațiile șefului său transmițând de formă comunității internaționale că își dorește să combată terorismul? Sau să combată în mod real terorismul fentându-l, unde trebuie, pe magnatul ajuns comandant suprem al celei mai puternice armate de pe glob, adică inițiind o colaborare mult mai strânsă cu partenerii europeni ai SUA?

Orice alternativă ar alege, Rex Tillerson își va păstra postul, Donald Trump neputându-și permite să-l concedieze, cel puțin pentru moment, după ce în mai puțin de 6 luni de mandat și-a pierdut consilierul de securitate națională și a determinat demiterea șefului FBI pe fondul scandalului de la vârful puterii americane privind implicarea Rusiei în campania electorală din 2016.

Însă reala și tragica problemă a proliferării terorismului în Europa în 2015-2017, consecință directă a incapacității statelor occidentale de a lucra împreună într-o manieră sinergetică și proactivă pentru rezolvarea crizei din Orientul Mijlociu, se va păstra și ea. La fel ca alura de imensă neseriozitate transmisă de Donald Trump, în teorie conducător de facto al lumii libere și democratice,  atunci când își infirmă propriile declarații publice la mai puțin de 24 de ore după ce le face.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi