PSnews

Opinii

România sub asediul ticăloșilor

anca.mireanu4

Într-o Românie care exportă inteligență de ani buni, în care se nasc valori recunoscute internațional din puținul educațional pe care statul în oferă, în care lucrurile bune se întâmplă fără a fi văzute cu adevărat de cineva, promovăm în media și în spațiul public, cu o apetență deosebită, diletantismul și incultura.

Astfel, oameni cu probitate morală îndoielnică au ajuns să pună pe butuci instituții fundamentale ale statului și, ceea ce este mult mai grav, să le discrediteze prin transferul de imagine personală, dincolo de a mai fi considerate necesare. Primul căzut pe frontul imaginii a fost Parlamentul. Duduind de incompetenți, dar harnici slujitori de șefi de partide, Legislativul a ajuns astăzi în cel mai scăzut top al popularității, fiind considerat de foarte mulți chiar inutil. De aici și până la a cere eliminarea lui pe vecie din sistemul politic, pare să fi fost doar un pas. Care din fericire nu a fost (încă făcut).

Partidele politice au devenit pe parcursul ultimilor ani simboluri pentru parvenitism, nepricepere și corupție. Pe măsură ce lideri carismatici și dedicați au dispărut – natural sau forțat – din spațiul public, partidele au rămas pe mâna unor indivizi care se pretind a fi care mai de care mai pricepuți în solemna lor ignoranță. Nimic nu îi desparte astăzi, în ceea ce privește competența în serviciul public, pe Dragnea de Orban sau pe Turcan de Nicușor Dan. Îi unește în schimb același discurs sforăitor și gol, aceeași nepricepere în gestionarea finanțelor țării, aceeași neînțelegere a contextului în care se află România. Toți acești asistați de lux – oameni care nu au clădit nimic în viață din punct de vedere economic, care nu știu ce înseamnă să plătești taxe sau să păstrezi un loc de muncă, împart zilnic sinecuri altor incompetenți slugarnici din sistem. Îi despart vremelnic baricade politice care însă vor fi înlăturate și reclădite în funcție de interesele lor conjuncturale. Numitorul comun poate fi găsit în responsabilitatea cumplită pe care o au, dar pe care nu și-o asumă, în falimentarea României.

Dacă despre Guvern am ajuns să credem că este expresia supremă a diletantismului, dar și modelul cel mai înalt al recompensei politice, iată că acum cade un alt front: justiția. Instituții ce ar trebui să fie fără de cusur în imaginea și încrederea publică se dovedesc a fi măcinate de interese personale și de grup, subordonate discursurilor și acțiunilor unor oameni care s-au îndepărtat prea mult de scopul pentru care au fost trimiși acolo.

Pe lângă toate astea, presa ca instituție fundamentală a statului trăiește din conflict și pomana dată de mâna murdară a celor de mai sus. Să promovezi valoarea – neinteresant ! Să nu îți subordonezi politica editoriala vreunui interes – aproape de negăsit ! Foamea de bani și de click-uri aruncă presa în vârtejul fake-news-urilor și o face cârdașă cu cei care își promovează incompetența.

Și din aceste distrugeri sistemice și sectoriale se naște marea vulnerabilitate a statului, în sine. În mod paradoxal, se face zi de zi o coaliție nespusă și neasumată de promovare a unei Românii distruse și în genunchi, a unei țări în care nimeni nu mai vrea să mai trăiască. Pare că toți ne hrănim din nefericirea și încrâncenarea colectivă mai mult decât din nevoia de a încerca să trăim corect și, de ce nu, frumos.

25 de ani este durata unei generații. Poate că este timpul ca România să își schimbe nu doar generațiile politice și de lidership, dar mai ales să dea reset la felul de a se privi, la ceea ce își propune să fie peste următorii 25 de ani. Poate că este timpul să schimbam provocarea jocului de zi cu zi: in loc să vezi cât de ușor e să dărâmi un om, un proiect sau o țară, să ne uităm la cât poate fi de greu, dar de frumos să construiești, să pui ceva în loc.

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi