PSnews

Opinii

Semidoctul Victor Viorel Ponta, acest Julien Sorel ratat

Razvan Gheorghe

Când nu-şi flutură sălămiorul săsesc pe lângă „Masa Tăcerii”, în goană după voturi – ceea ce denotă nu numai obscenitate electorală, ci şi o nesimţire nemărginită, inoperabilă –, sau când nu dă cu subsemnatul la Secţia 6 Poliţie (fiind trimis în judecată pentru 17 infracţiuni de fals în înscrisuri, complicitate la evaziune fiscală şi spălare de bani), semidoctul penal Victor Viorel Ponta „aprofundează” capodoperele beletristicii universale. Pe Wikipedia (desigur!), cum îi şade bine unui dottore polivalent şi autentic. (Mai ales autentic, dincolo de orişice tăgadă certificată prin probe irefutabile!)

Aşa l-a redescoperit pe Stendhal, pe care (cică) Victor Viorel l-ar fi buchisit cu râvnă şi nesaţ, încă de pe vremea când era un june acneic, la îndemnul doamnei Cornelia Naum, mama dânsului. O mare, mare iubitoare de literatură. E cert.
Totuşi, în pofida atmosferei de cenaclu literar din sânul acestei familii cu vădite apetenţe artistice, umaniste (unde moralitatea, frumosul şi marii autori reprezentau fundamentele oricărui taifas cotidian), strădaniile doamnei Cornelia Naum s-au dovedit zadarnice. Ce trist!
Dacă micuţul Victor Viorel n-a înţeles mai nimic din romanul „Roşu şi Negru” (fiind necopt, pesemne, ceea ce, la o anumită vârstă, e scuzabil în orice sistem de referinţă), iată că nici adultul plagiator Ponta n-a izbutit să priceapă mare brânză, cu excepţia reproducerii papagaliceşti a unor nume proprii, dar şi a unor episoade cu încărcătură sexuală (pe care le-a presărat cu insinuări vagabonţeşti, de mahala, emblematice pentru nivelul „umorului” pesedist „de avangardă”). De-a dreptul caraghios este că, plecând de la un simplu nume propriu, Julien (şi de la câteva fraze copiate de pe Wikipedia), semidoctul Victor Viorel Ponta a avut ipocrizia să-l compare pe premierul Dacian Cioloş cu Julien Sorel (protagonistul romanului „Roşu şi Negru”), deşi propria sa carieră reprezintă o greţoasă şi evidentă mostră de „sorelită” politică (şi nu numai).

Leit Julien Sorel în ceea ce priveşte arivismul (politic, financiar şi intelectual), întreaga ascensiune a penalului Victor Viorel Ponta (din orgrada PSD şi până la butoanele Palatului Victoria) s-a bazat pe impostură premeditată şi pe relaţii privilegiate. Din postura de lacheu absolut al puşcăriaşului Adrian Năstase (pe atunci premier, în cadrul celei mai sulfuroase guvernări postdecembriste, girate de bolşevicul Ion Iliescu), Victor Viorel a cunoscut o propulsie uluitoare, fentând cu dibăcie parcurgerea tuturor etapelor fireşti. În 2003, infractorul condamnat Adrian Năstase l-a premiat cu titlul de dottore (în ciuda unui plagiat vizibil şi de pe Lună). În paralel, i-a azvârlit ciolane guvernamentale – secretar de stat, şeful Corpului de Control al Guvernului (2001-2003), membru al Consiliului de supraveghere şi îndrumare al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare şi ministru delegat pentru Controlul Implementării Programelor cu Finanţare Internaţională şi Urmărirea Aplicării Acquis-ului Comunitar (martie 2004-decembrie 2004).

La rându-i, eroul lui Stendhal – Julien Sorel – a beneficiat, de asemenea, de o propulsie spectaculară, posibilă doar prin asumarea rolului de perceptor, secretar şi administrator pe lângă greii vremii (clerici, primari, marchizi, ducese, prinţi ş.a.m.d.), dar, mai cu seamă, din pricina relaţiilor sale adulterine (sau doar strategice, rod al unor calcule meschine) subjugate propriei parveniri. Astfel, mincinosul, obraznicul şi ambiţiosul Sorel (care poza în mare latinist şi învăţat, deşi nu era nici una, nici alta) a obţinut o serie de privilegii financiare şi sociale de pe urma relaţiei adulterine cu doamna de Renal, consoarta primarului din Verrières, şi-apoi, odată paraşutat la Paris (pe motiv de pupinfundism bisericos), a fost cât pe ce să parvină episcop, fiindcă s-a gudurat în serviciul marchizului de La Mole, căruia i-a îndeplinit diverse „misiuni diplomatice” reprobabile, în numele Camarillei – prin această titulatură, Stendhal se referă la o clică alcătuită (în perioada 1820-1830) din politicieni francezi corupţi care redirecţionau acţiunile regelui în interes propriu; marchizul dorea să devină ministru, în timp ce Julien Sorel visa demnitatea de episcop. Dincolo de cei aproape 200 de ani care ne despart de tertipurile Camarillei, nu putem ignora că astfel de manevre oculte oneroase (adaptate la realităţile dâmboviţene) au reprezentat miezul otrăvitor al guvernării Iliescu-Năstase, a cărei principală dominantă a fost jaful ca-n codru. Numeroasele dosare DNA şi dezvăluirile de presă certifică această realitate sumbră.

În 2006, când infractorul Adrian Năstase (învins la prezidenţiale din 2004) nu mai avea plăcinte de oferit pe linie de partid, impostorul Victor Viorel Ponta s-a dat peste cap şi a căzut tot în picioare, devenind brelocul controversatului Ilie Sârbu, personaj cu o puternică influenţă la vârful PSD. Agăţarea de buzunarul lui Sârbu s-a realizat (cum altfel?!) chiar printr-o manevră tipică marca Julien Sorel. Adică, Victor Viorel şi-a părăsit soţia (şi copilul) şi s-a căsătorit cu Daciana Sârbu, fiica preamăritului tată. Mariajul s-a consfinţit la Ambasada României din Republica Populară Chineză, iar presa a dezvăluit că această relaţie (iniţial adulterină) dura de ani de zile, uneori fiind întreţinută şi cu bani publici, graţie deplasărilor „parlamentare” la Beijing. Urmarea? Victor Viorel a prosperat cu viteza luminii şi s-a tolănit în cele mai înalte jilţuri pesediste (şi nu numai).

Interesant este că o metodă „sorelistă” similară a fost implementată, cu succes, chiar şi de mentorul lui Victor Viorel, năstruşnicul Adrian Năstase, care şi-a făcut intrarea în „lumea bună” a dictaturii ceauşiste prin intermediul a două căsătorii pompoase. Prima soţie a ex-premierului a fost Ilinca Preoteasa, fiica lui Grigore Preoteasa (ministru de Externe în perioada 1955-1957), în timp ce actuala consoartă – Dana Năstase – este fiica lui Angelo Miculescu (ministru al Agriculturii, vice prim-ministru între 1975 şi 1981 şi ambasador al României în Republica Populară Chineză, între 1983 şi 1990). Datorită acestor proptele nomenclaturiste, Adrian Năstase a fost propulsat politic în primele rânduri ale tineretului comunist. Chiar în 1989 (cu câteva luni înaintea sângeroaselor evenimente ce aveau să izbucnească în decembrie), tânăra speranţă Năstase a paticipat la două conferinţe ale tineretului comunist, organizate la Moscova şi la Phenian, unde a înfierat cu mânie proletară Perestroika gorbaciovistă şi a susţinut că România era o ţară prea săracă pentru a-şi permite „luxul” pluripartidismului.

„Sorelita” poate fi identificată din plin şi în cazul socrului Ilie Sârbu. După modelul arivistului Julien Sorel (care pendula permanent între două cariere: bisericească sau militară), drumurile şi interesele tânărului preot ortodox Ilie Sârbu s-au intercalat constant, din anii ’70 şi până în decembrie ’89, cu cele ale Securităţii (mai exact, via DIE). Totodată, potrivit dezvăluirilor media, Sârbu va fi fost angrenat în astfel de conjuncturi operative şi după Revoluţie. În acest sens, cum bine ştim, multiple semne de întrebare planează şi asupra plagiatorului penal Victor Viorel Ponta. La rându-i, în „desfăşurătorul” gândit de Stendhal, Julien Sorel a jucat şi rolul unui agent acoperit (şi asta chiar în momentele în care făcea jocurile oneroase ale Camarillei).

Totuşi, deşi a folosit şi încă foloseşte din plin stratagemele eroului din „Roşu şi Negru”, Victor Viorel Ponta rămâne net inferior lui Julien Sorel, din multiple perspective – bunăoară, nu-l suspectez nici de patimă pentru lectură, nici de un curaj pe măsura ambiţiilor sale politice şi intelectuale total nejustificate, şi cu atât mai puţin de sinceritatea de a-şi recunoaşte, privindu-se în oglindă, făţărnicia şi derapajele. Tocmai de aceea, Victor Viorel e doar un Julien Sorel ratat. E protagonist de dosare DNA, nu de romane.
Finalmente, Stendhal nu l-a pus degeaba pe Julien Sorel să se furişeze cu o scară pe sub ferestrele iatacurilor odraslelor de marchizi sau ale consoartelor de primari. E limpede: scara nu reprezintă decât un simbol grăitor al obsesiei pentru parvenire, pentru fentarea etapelor fireşti. Nu este o coincidenţă nici că, după cea din urmă aventură, Julien alunecă pe scară şi-şi juleşte groaznic lăboanţele. Această prăbuşire prefigurează gratiile închisorii şi sfârşitul dramatic.

La urma urmei, o astfel de prăvălire a pătimit şi plagiatorul penal Victor Viorel Ponta, doar că el a picat din vârful Palatului Victoria. Şi este posibil ca următoarea prăbuşire să-l rostogolească până la penitenciarul Jilava.

Răzvan Gheorghe este scriitor şi jurnalist politic. Licenţiat al Facultăţii de Filosofie din Universitatea Bucureşti, a debutat la cotidianul ZIUA, în 2004. În prezent, este redactor al ziarului Evenimentul Zilei și editorialist PSnews.ro.

2 Comentarii

2 Comments

  1. Mihaela Ungureanu

    14 noiembrie 2016, 14:40 la 14:40

    Cred ca i-a suflat cineva despre Julien Sorel .Poate nevasta ? Nu-l vad pe Viorel citind decat rezumate de lecturi obligatorii.

    • Gabriel

      16 noiembrie 2016, 09:00 la 09:00

      Ponta este un produs marca SIE asa cum declara Basescu si este un rateu al serviciului in cel mai realist sens. Nu este singurul produs al serviciilor caci si Basescu vine pe aceeasi pista si este inca un alt mare rateu al SIE in primul rand si apoi si al ator servicii. Vine tare Marian Munteanu omul lui Magureanu introdus si el in acvariul politicii in 2016. Toti au stagii de lucru in strainatate si ce au facut acolo s-a scris despre Ponta in Franta ca a distrus o retea a SIE pe care a predat-o francezilor ca sa isi scape pielea, despre Basescu au facut public serviciile olandeze, belgiene si CIA ca lucra pentru rusi la Anvers s.a.m.d.
      Oare nimeni din aceasta tara nu vede problemele majore generate de catre unii sefi ai serviciilor de informatii care introduc in politica oameni toxici si necontrolabili, dar si corupti dispusi oricand sa tradeze sau sa vanda informatii si care reprezinta pana la urma un factor de risc major pentru siguranta nationala?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi