Skip to content
Opinii

10 zile de la represiunea #NEWPCR. Opoziție, trezirea!

Pe 10 august am participat la mult anunțatul miting al diasporei. Trei aspecte am de trecut în revistă: o parte din cele observate la manifestație, mediocritatea opoziției, cât și încercarea de mușamalizare a protestului, de către o parte din media.

Protestul

Scandările au fost aproximativ similare comparativ cu celalalte proteste anti-PSD. În multitudinea de scandări s-a evidențiat strigarea „mu*e PSD” despre care consider că reprezintă un semnal de alarmă ce transmite că nu te mai poți comporta cu mănuși cu un partid care comite astfel de acțiuni.

Câteva observații sunt de reliefat legat protest. Oricât s-ar da peste cap Jandarmeria să își justifice acțiunile, unele sunt total descalificabile. Nu poti justifica deloc lipsa oricărei tentative de a încerca să delimitezi protestatarii pașnici, net majoritari, de câțiva care contribuiau la intensificarea violentelor.

Așezat în prima linie din fața cordonului de jandarmi care se afla în fața Guvernului, relatez că lumea din jur era pașnică. Pentru două cazuri de pocnitori venite din spate, jandarmii au utilizat iresponsabil și abuziv gazele lacrimogene asupra unor oameni complet nevinovați.

Care este motivul pentru care aceștia au procedat în acest mod? Oare pentru că sunt instruiți doar pentru a acționa brutal ei nedelimitând deloc oamenii nevinovați de cazurile izolate de protestatari violenți? Oare pentru că au primit ordin de mai sus să acționeze abuziv? Ambele variante sunt posibile și nu se exclud reciproc.

Jandarmeria folosea o cantitate din ce în ce mai mare de gaze deși era o proporție covârșitoare de manifestanți care nu meritau un astfel de tratament din partea forțelor de ordine.

Până la dispersarea mulțimii, momentul în care o parte din manifestanți au strigat numele președintelui Klaus Iohannis este unul pe care îl consider de o importanță majoră: manifestanții cereau venirea lui în Piața Victoriei. Cereau ca Președintele României să fie alături de ei.

Treptat, simțeam că situația devine din ce în ce mai tensionată, iar eu și persoana cu care am fost, am decis să ne mutăm mai în lateral. Era clar că în lanțul de jandarmi din fața instituției nu stă oricine. Stau cei mai apți pentru a interveni brutal.

În jur de ora 23, Jandarmeria a intensificat violențele asupra protestatarilor. Gazele veneau din toate părțile. Inclusiv în împrejurimi, aerul era irespirabil. Lumea fugea în toate părțile. Cei care aveau probleme respiratorii cine știe în ce stare se aflau?!

A fost o intervenție disproporționată a jandarmilor în serviciul unui partid pătat de corupție și de măsuri care au adus un prejudiciu continuu României. PSD, partid cu reminescențe totalitare, își dă arama pe față: a ordonat intervenția în forță asupra unor manifestanți care într-un procent enorm erau pașnici.

Opoziția

Un lucru este cert. Protestatarii merg mai ales împotriva PSD și a modului cum a guvernat România, dar apare automat discuția: ce alternativă au? Membrii ai partidelor de opoziție au fost prezenți în Piață. Personal, sunt de acord cu prezența lor la protest, dar ca om politic ai totuși o responsabilitate mult mai mare. Ai responsabilitatea de a putea fi apt din următoarea secundă să poți guverna țara. Ce observăm? O opoziție care este formată din partide care nu au un program clar de guvernare și nici măcar o echipă de oameni despre care să ai siguranța că pot prelua ministerele și le pot manageria cum trebuie. Opoziția invocă uneori, sporadic, niște măsuri pe care le-ar lua sau niște principii politice ambigue, mai mult de ochii lumii. Atât cei din piață cât și acel electorat care stă acasă la alegeri, au nevoie de o alternativă clară. Până în acest moment, nu este niciun partid care să transmită oamenilor că nu luptă doar împotriva PSD ci și pentru o alternativă care să vină cu soluții la problemele lor.

Discursul lui Iohannis 

A fost un discurs mult prea moderat. Pe lângă faptul că împotriva unui partid ca PSD trebuia să meargă alături de cetățeni la manifestație (nu cu geacă roșie ca în cazul anterior), parcă nu simte magnitudinea celor întâmplate. În jur de o sută de mii de oameni au fost gazați sub pretextul că printre ei ar fi niște huligani. La o asemenea situație trebuia convocat CSAT în a doua zi. Klaus Iohannis trebuie să înțeleagă că oamenii au nevoie de un președinte activ. Atât opoziția cât și Iohannis se află în disonanță cu cei din piață și nu își asumă, încă, rolul de veritabilă alternativă.

Mușamalizarea protestului

Diverși actori din media, și nu numai, au încercat să înăbușească protestul, încă din fașă. Au promovat tot felul de așa ziși exponenți ai #REZIST care nu reprezentau de fapt comunitatea celor care protestează. Este vorba atât de cel care a cerut autorizație pentru un miting de un milion de oameni și apoi care s-a răzgândit, nefiind nimic dubios în faptul că a fost membru PSD, cât și despre celălalt individ care se dădea lider al comunității și anunța violențe. Un alt episod pe care propaganda l-a folosit din plin a fost cel al femeii jandarm, bătută de o parte din manifestanți, dar și apărată de unii dintre ei.

Acea parte a media a susținut cu tărie că femeia jandarm ar avea coloana ruptă când de fapt s-a dovedit l-a câteva zile că este teafără. O încercare eșuată de denigrare a mitingului. Cum altfel să pui într-o lumină proastă o manifestație decât cu punerea accentului pe violențele asupra unei femei?! Acea femeie avea totuși un echipament pe ea și era acolo asumându-și niște riscuri.

Pe tema impactului pe care îl are imaginea unei femei lovite, am contactat-o pe specialista în psihologie, cunoscută și ca important exponent al feminismului în România, Ioana Stăniloiu.

„Emoționalitatea pe care o trezește o femeie agresată în mentalul colectiv este mai puternică adeseori decât aceea a unui bărbat agresat. De asemenea e motiv de scandal pentru mulți „injuratura de mamă” și nu „injuratura de tată”. Orice agresiune vizavi de femei e contestată vehement datorită idealului colectiv al femeii și a importanței cruciale pe care o are mama în viețile fiecăruia. Mama e percepută de către copil ca pe un fel de dumnezeu. În primul stadiu de viață există aceasta simbioză între mamă și copil după care copilul va tânji toată viața. După vârsta de 3 ani, copilul trebuie să înfrunte principiul realității și al regulilor, iar tatăl începe să capete un rol foarte important în această perioadă. Tatăl este asociat de copil cu regulile, legea, joaca mai agresivă, cu realitatea și autoritatea. În inconștientul colectiv asociem femeile cu iubirea, protecția, sensibilitatea, cu edenul pierdut, iar bărbatul este asociat cu autoritatea, forța, duritatea.

Aceste etichetări și asocieri inconștiente pot naște multe prejudecăți care afectează fiecare gen precum „femeia e sensibilă” iar „bărbatul este curajos”. De aceea e important să analizăm obiectiv fiecare caz în spiritul egalității de șanse și drepturi.

Forța fizică a bărbatului este în general mai mare, de aceea simțul dreptății ne spune că nu e o luptă fizică egală, de aici și reacția emoționala sănătoasă. (Desigur, există și femei mai puternice decât unii bărbați)

Bărbații sunt defavorizați în situația în care sunt agresați iar opinia publică nu le acordă un mare interes, spre deosebire de o femeie agresată. Mai rău, sunt motiv de amuzament dacă o femeie îi agresează”, a menționat Ioana Stăniloiu.

Remarcile Ioanei Stăniloiu referitoare la impactul pe care o femeie agresată îl are asupra opiniei publice, întăresc ipoteza mea conform căreia propaganda PSD s-a folosit de femeia jandarm, într-un plan mult mai complex, pentru a impacta și mai mult opinia publică cu imaginea unui protest violent. În plan imagologic, a câștigat totuși imaginea unor oameni care au ieșit împotriva unui partid caracterizat de hoție și incompetență și nu cea a manifestanților violenți.

Evenimentele tensionate din data de 10 august sunt doar o filă din istoria luptei unor cetățeni care doresc o țară civilizată și liberă, autentic democratică. Tensiunile se vor amplifica în cazul în care cei de la guvernare continuă în aceeași manieră dezastruoasă ca până acum. Aici nu mă refer doar la amplificarea magnitudinii cazurilor de violențe din stradă ci și la o izolare a României pe plan extern, imaginea țării devenind din ce în ce mai precară în ochii statelor partenere din UE din cauza PSD. Chiar dacă pleacă Dragnea, șansele ca acel partid să reprezinte o soluție pentru România sunt infime. Ar fi aceeași mărie, dar cu altă pălărie.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *