Skip to content
100 de Ani Evenimente

100 de Ani în Presa Românească

Facebook, Presa și Marea Unire, Cristina Liberis

„(..) soldatul-țăran român, în cvasitotalitate analfabet și ne-educat, întrunea, prin întreg profilul său format în secole de istorie medievală, acele calități ce-l recomandau drept oșteanul perfect: o imensă capacitate de a răbda foamea, frigul, boala, dorul, mizeria sau orice alte suferințe; un îndelungat exercițiu al supunerii fără crâcnire în fața ordinelor stăpânului (boierul care acum era un ofițer), o ancestrală acceptare sau resemnare în fața sorții hărăzite de Dumnezeu, oricare ar fi fost aceasta. Soldatul francez sau britanic și chiar german, deși era mult mai bine echipar și asigurat logistic, mai educat, mai emancipat și conștient civic de drepturile sale, era, prin comparație, mai ușor penetrabil de un spirit defetist, de argumentele propagandei inamicului sau de inconsistența motivațiilor și propaganda oficială.
Propaganda românească, spre deosebire de occidentali a fost doar una albă, adică cu asumarea deschisă a provenienței mesajului. Această orientare s-a produs în mod firesc, drept ecou al firii deschise a românilor și nu în urma unei decizii politice sau instituționale. De altfel, românii nici nu au avut vreo instituție centrală de propagandă, precum Ministerul Informațiilor britanic, Maison de la Presse franceză sau Kriegpresseamt german.


Singura instituție de propagandă creată de români în timpul războiului, în noiembrie 1916, cu sprijin logistic francez, a fost Studioul Foto-Cinematografic al Armatei, menit încă de la înființare, potrivit instrucțiunilor Marelui Cartier General „de a lua ca imagini … tot ceea ce poate da o impresie puternică de forţă materială şi morală a armatei… fixându-se prin imagine diferitele faze ale războiului”. Indiferent de suportul propagandistic sau evoluția războiului, românii nu au recurs la demonizări excesive ale dușmanului, la promisiuni deșarte sau la minciuni în mesajele lor propagandistice, deși limbajul viu-colorat sau accentele emoțional-patriotarde nu au lipsit din textele publicate sau discursurile oficiale ale acelui an dramatic.


Propaganda românească din 1917 a fost la fel de importantă pentru supraviețuirea statului român precum victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz, pentru că au dat identitate și sens național acestora.”, Calin Hentea, „Propaganda Romaneasca in 1917”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *