Skip to content
Cultura

145 de ani de la nașterea lui Brâncuși. Istoricul Bogdan Bucur: Trebuie să ne întrebăm de ce nu s-a împlinit ca artist la București, ci la Paris

Facebook/Bogdan Bucur
" "

Într-un interviu pentru PS News, istoricul și sociologul Bogdan Bucur este de părere că, deși nașterea sculptorului Constantin Brâncuși este marcată astăzi printr-o serie de manifestări artistice dedicate artistului, românii ar trebui să fie la fel de activi în cunoașterea și promovarea sculptorului în orice zi a anului. „Noi ne putem mândri cu Brâncuși, dar ar trebui să depunem un efort mai consistent în ceea ce privește desăvârșirea noastră culturală”, spune istoricul.

„Brâncuși este român din punct de vedere biologic, dar el ca și alte mari nume ale culturii române nu este autohton, ci universal. Trebuie să ne împăcăm cu această soartă. Toate marile genii sau mirii creatori ai umanității nu sunt doar niște personaje circumscrise unei spațiu și unui teritoriu precis ci aparțin universalității și umanității în întregime. Brâncuși face parte din această categorie extrem de limitată de artiști ai lumii, de personalități universale. Acesta este și motivul pentru care el este receptat în anumite spații culturale ale lumii: în Japonia, China, America de Nord, America de Sud și oriunde în altă parte.

" "
" "

Trebuie să ne întrebăm care este motivul pentru care Constantin Brâncuși nu s-a împlinit sau nu s-a desăvârșit ca artist la București, ci la Paris. Pentru genul acesta de personalitate universală trebuie să acceptăm faptul că are nevoie de o capitală mondială, că trebuie să se remarce, că trebuie să fie observat, că trebuie remarcat într-una dintre marile capitale ale lumii, iar în cazul lui Brâncuși a fost Parisul. 

Ca să fac o comparație, el este ca un jucător mare care pleacă de la o echipă de fotbal din România, ajunge la un club din Europa Occidentală și de acolo se duce undeva și mai departe. Există o contribuție a locului că a plecat de aici, dar meritul aparține umanității. Trebuie să îl percepem pe Brâncuși ca fiind u artist universal, și din această universalitate culturală o parte de acțiune are și România.

Trebuie să fim corecți. Dacă nu ar fi plecat în Franța, Brâncuși ar fi rămas un sculptor strict local. El era foarte puțin probabil să fie remarcat și să aibă prestigiul de care se bucură astăzi fără să fie observat în Franța. E și normal, pentru că pentru a ajunge o mare personalitate trebuie să fii într-o competiție cu alte mari personalități similare ție pe domeniul de care aparții, iar acest gen de competiție internațională nu se poate întâmpla decât într-o capitală internațională, iar aceste mari capitale sunt puține în lume, iar Parisul este una dintre ele. 

Sigur, el a plecat de aici, dar recunoașterea internațională se datorează Franței. Știu că nu ne place, dar formularea că este un artist francez de origine română este foarte corectă. El este francez. E normal să fie așa, nu trebuie să ne deranjeze. Nu putem să fim iritați, nervoși sau triști pe această realitate. 

Noi ne putem mândri cu Brâncuși, dar ar trebui să depunem un efort mai consistent, fiecare dintre români în ceea ce privește desăvârșirea noastră culturală. Eu nu știu câți dintre cititorii dumneavoastră au fost ultima oară al Târgu Jiu. Nu știu câți dintre cei care au fost la Târgu Jiu au luat măcar o carte să încerce să înțeleagă monumentele pe care le putem admira acolo.

Nu știu câți dintre cititorii dumneavoastră care au fost în Franța, au ajuns și la Centrul Pompidou, nu știu câți au văzut atelierul lui Brâncuși din fața Centrului Pompidou. Cu alte cuvinte, noi ne mândrim cu el, dar ar trebui să ne mândrim cu el într-o participare mai activă din partea noastră, nu doar așa să ne fudulim cu ceva ce nu cunoaștem, ceva ce nu înțelegem și ceva ce nu gustăm, nu frecventăm, nu folosim.

Nu știu câți dintre noi avem o replică în casă. Eu am Coloana Infinitului din lemn, ceva mic, dar nu știu câți dintre noi avem replici ale operelor brâncușiene, eu nu știu câți dintre noi avem în casele noastre opere de artă, nu știu câți dintre noi avem o pictură rezonabilă, pentru că dacă vorbim de Brâncuși ajungem să discutăm și despre consumul cultural.

Deci atunci când discutăm despre o personalitate culturală cum este Brâncuși, ar trebui să nu mai facem atât de multă fanfaronadă de-asta ipocrită de numele lui și să ne aducem aminte de Brâncuși doar de ziua lui de naștere, ci ar trebui să îl admirăm mai des, ar trebui să îi vizităm operele, pe care în Târgul Jiu le vezi cu zero lei”, a conchis sociologul.

 

" "

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *