Skip to content
Opinii & Analize

15 mld de lei deficit la jumătatea anului. Nimeni nu mai poate nega criza bugetară. Șeful ANAF trebuie să plece!

Doamnelor și domnilor, Ministerul Finanțelor Publice vă prezintă: criza bugetară! Astăzi, 26 iulie 2018, Finanțele au publicat execuția bugetară (modul în care se realizeză veniturile și se efectuează cheltuielile) după primele 6 luni ale anului. Rezultatul este mai prost decât vreodată. Deteriorarea fără precedent după doar șase luni arată că în septembrie-octombrie se termină banii. În ritmul acesta, în toamnă depășim deficitul asumat de 3% din PIB. Iar dacă lucrurile vor continua ca anul trecut, riscăm să încheiem anul 2018 cu un deficit spre 5% din PIB.

Deficitul bugetar a urcat într-o singură lună (iunie 2018) cu 7 miliarde de lei, până la 14,97 miliarde de lei, respectiv 3,24 miliarde de euro. Ca raport în PIB, deficitul bugetar la 6 luni se dublează într-o singură lună: de la 0,88% din PIB până la 1,62 la sută din PIB (în fapt, mai mult, întrucât prognoza de PIB este încă umflată, ritmul de creștere economică decelerează). Nu e suficient?

Privim datele în ansamblul lor. Anul trecut pe vremea aceasta, era de 6,3 miliarde de lei. Politicile financiar-monetare au majorat de 2,4 ori deficitul bugetar sau, nominal, în ultimele 12 luni ne-am împrumutat mai mult cu 9 miliarde de lei pentru a acoperi golul de venituri. Care gol de venituri? Fix acesta.

În condițiile unei inflații – declarate – de 5,4% (cea mai mare din Uniunea Europeană), veniturile s-au majorat doar cu 12,3%. O bună parte din această majorare este cauzată exclusiv de scumpirea bunurilor și serviciilor: la prețuri mai mari percepute consumatorilor, și impozitele, nominal, sunt mai mari. Creșterea reală a veniturilor – eliminând efectul inflaționist – este undeva la 5%, sub rata de creștere a economiei, în condițiile în care politica fiscală din 2017 a însemnat doar două lucruri: harcea-parcea cu finanțele publice și gaz peste foc. Care gaz? Priviți ritmul de creștere a cheltuielilor: +19%, iar cheltuielile de personal: +24% (dublu față de ritmul de creștere al veniturilor).

Propaganda de guvernământ (care a devenit de mult ticăloasă, întrucât ignoră deteriorarea structurală a finanțelor publice) va avansa ideea că avem o creștere economică bazată pe majorarea salariilor. Să vedem: cheltuielile de personal au fost mai mari în primele 6 luni ale anului cu 8,1 miliarde de lei față de anul trecut. Ne întoarcem la deficit și vedem că aceste majorări au fost finanțate mai mult decât integral NU din creștere economică, ci din îndatorarea suplimentară (deficitul bugetar a sporit cu 9 miliarde de lei).

Și asta nu e totul. Pe fondul complicității politicii monetare față de politica fiscală (politica monetară a acționat prea târziu și prea puțin în a netezi excesele politicii fiscale, ba chiar le-a favorizat), noua amenințare bugetară este reprezentată de creșterea semnificativă a dobânzilor plătite pentru finanțarea datoriei publice. În primele 6 luni, cheltuielile cu dobânzile au fost mai mari cu 21,7%, ajungând la 7,4 miliarde de lei (aproape jumătate din deficitul bugetar). În ritmul acesta, chetuielile cu dobânzile se dublează în mai puțin de 4 ani și vor reprezenta întreg deficitul bugetar exact atunci când Liviu Dragnea prognozează fericirea din anul 2021. Dar dublarea nominală a cheltuielilor cu dobânzile va veni mai devreme, întrucât actualele cheltuieli cu dobânzile reflectă împrumuturi în condiții de dobânzi minime istorice. Or, în ultimul an, ratele de dobândă în lei s-au cvadruplat.

Despre fonduri europene? O absorbție mizerabilă. Ritmul de creștere al acestora (în condițiile în care oricum majoritatea fondurilor europene nu este atrasă pentru investiții, ci reprezintă subvențiile pentru agricultură) încetinește: de la 26,9% în mai la 19,8% în iunie. Iar faptul că avem încă a majorare de 2 cifre față de perioada de anul trecut este doar efectul faptului că subvențiile pentru agricultură (plăți directe) au fost încasate mai devreme în acest an față de 2017. Prin această „schemă”, în februarie ritmul de creștere era de 22,85 la sută, în martie de 43% iar de atunci încetinește permanent, până la 19,8%. Va fi mai rău luna viitoare.

Ce urmează:

Criza bugetară nu mai poate fi negată. Vorbim despre o creștere economică bazată exclusiv pe îndatorare, transmisă în majorări de salarii bugetare (necesare, dar nu la toată lumea, fără restructurarea aparatului bugetar, cu efecte în împuținarea forței de muncă lucrative disponibile sectorului privat.

Imbecilitatea fiscală a fostului ministru al finanețelor Ionuț Mișa (care a dispus anul trecut și reducerea impozitului pe salarii de la 16% la 10%) a avut 3 efecte principale. Unu: cei cu salarii mari au avut salarii și mai mari. Cei cu salarii mici abia dacă și-au acoperit pierderile suferite din cauza inflației. În fapt, au pierdut, pentru că partea de creștere de venituri care nu a fost anulată de inflație a fost în mod fals pusă pe seama creșterii economice, când – așa cum rezultă din datele bugetare – ea s-a făcut exclusiv pe datorie.

Al doilea efect: cei cu salarii mari devenite și mai mari (fără creștere de productivitate) au contribuit la altceva: supraîndatorare. Banii (necuveniți, ci oferiți), pentru că nu au obținut salarii mai mari în urma producerii „a mai mult”, s-au transformat în depozite la bănci, care au acoperit prin creditare apetitul de consum al celor cu venituri medii și sub medie și care s-au îndatorat suplimentar. Iar al treilea efect este că pe măsură ce dobânzile cresc (de la trimestru de la trimestru), cei cu venituri medii și sub medie își vor subția până la subzistență veniturile disponibile. Pentru că trebuie să plătească mai mult la bănci, astfel încât băncile să plătească dobânzi mai mari la depozitele celor cu salarii mari care au devenit și mai mari (în principal din sectorul bugetar).

Este doar o chestiune de puțin timp până când această deterioare a finanțelor publice (care se adaugă deteriorării dobânzilor și presiunii pe curs) se va reflecta într-o degradare a rating-ului. De unde rezultă dobânzi mai mari, costuri mai mari cu finanțarea datoriei (noi și vechi) și depreciere de curs.

Ca și în 2005-2007, România și-a construit în 2015-2017 propria criză. Ca și în 2008, în 2018 politica guvernamentală continuă petrecerea și ignoră propria criză.

Dacă în urmă cu 10 ani a fost o banală criză de balanță de plăți (peste care s-a suprapus criza mondială, dar criza internă ar fi venit oricum), acum vorbim despre una diferită: criza bugetară.

Cum o tratează România? La fel ca la precedenta criză: neînțelegând prima regulă a ieșirii din groapă: pentru a putea să ieși dintr-o groapă, trebuie să încetezi să mai sapi la ea. În loc să lase cazmaua și să înceapă a acoperi golul de venituri, politica guvernamentală vorbește prin condamnatul în primă instanță Darius Vâlcov despre amnistie fiscală (asupra acestui subiect voi reveni în următorul comentariu pentru PSnews.ro). Vâlcov a fost urmărit pentru mama criminalității financiare – evaziune fiscală și spălare de bani -, dar ne explică senin cum „finanța mondială” îl lucrează pe el.

Pe lângă Valcov, partea (încă) nepenală a politicii fiscale este Ionuț Mișa. Cel care anul trecut a fost responsabil cu politica fiscală, principala sa realizare fiind harcea-parcea finanțelor publice.

Mișa, care în mod evident după rezultatele publicate azi trebuie să plece, ar fi trebuit să plece de mult. Dar Mișa, devenit „noua Abramburica”, a fost reciclat / recuperat ca șef al ANAF. Iresponsabil a fost și Eugen Teodorovici când l-a acceptat, probabil sub gândul ca să deconteze Mișa tâmpeniile de anul trecut. Pe banii publici, domnule Teodorovici?

La fel ca jocul de glezne cu diploma furată de la SRI (în fapt, o auto-denunțare, contra-informativă, în vederea propriei protecții pentru viitoarea poziție de ministru de Finanțe pe care o viza), Eugen Teodorovici, în timp ce vorbește despre amnistia fiscală, se ceartă cu Mișa pentru faptul că niciunul dintre ei nu a fost capabil măcar să îi spună președintelui Iohannis, pe românește: „Dă, bă, banii!”

În același timp, amândoi contribuie, coordonat, la ceea ce avertizam încă de anul trecut: pentru prima oară în ultima sută de ani (în 4 generații), generația care urmează riscă să o ducă mai rău decât cea actuală. Fără niciun război. Este suficient să fi propășit ca titulari de politici fiscal-monetare persoane primitive, cangrenate de incompetență, indiferență și iresponsabilitate.

2 comentarii la “15 mld de lei deficit la jumătatea anului. Nimeni nu mai poate nega criza bugetară. Șeful ANAF trebuie să plece!

  1. Mare bucurie pe aceasta fiinta. Am sa-l urmaresc pina la sfirsitul anului sa-l vada daca mai spune atunci ceva pozitiv sau negativ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *