Skip to content
Politică

28 de ani de la Mineriadă. Ce se mai întâmplă cu ”zona liberă de neocomunism” EXCLUSIV

Dezacorduri

Un calendar se repetă odată la 28 de ani: a doua miercuri din luna iunie a anului 2018 este ca în 1990. Chiar când scriu aceste rânduri, pe 14 iunie, ortacii ajungeau în București, în frunte cu Miron Cozma. Curând, Piața Universității avea să fie centrul unui puci aparent orchestrat de Ion Iliescu. La finalul celor trei zile, bilanțul oficial va fi îngrijorător: șase morți, peste 1.000 de răniți, sute de persoane arestate (cu toate că voci afirmă că victimele forțelor de ordine și ale minerilor au fost mult mai numeroase).

Piața Universițății, ”kilometrul 0 al democrației”

Am menționat anterior că Piața Universității a fost nucleul acestui eveniment negru din istoria recentă a României. Ca și la Revoluție, intersecția Bulevardelor Regina Elisabeta, Carol I, I. C. Brătianu și Nicolae Bălcescu a fost punctul zero al evenimentelor ce aveau să urmeze. Acolo s-au strâns mai mulți oameni după mitingul PNȚCD, când vor răsuna pentru prima oară în Piață primele slogane care aminteau de regimul ce a picat în decembrie 1989. Este pentru prima oară când se va auzi celebra lozincă ”Ieri huligani, azi golani”, ce va da, mai târziu, și unul dintre denumirile evenimentului: Golaniada.

Tot atunci zona Universității este declarată de către cei adunați ”zona liberă de neocomunism”. Această sintagmă se va păstra în memoria colectivă până în prezent, existând o clară discrepanță între categoriile sociale – tinerii își vor acuza părinții că au ales să-i conducă tot membrii ai fostului regim, căzut cu câteva luni înainte. În aprilie 1990 vor începe primele violențe ale forțelor de ordine împotriva protestatarilor, punctul culminant fiind pe 13-15 iunie, când forțele de ordine ale Puterii și minerii vor stăvili flama ”golanilor”.

Ce mai înseamnă azi ”zona liberă de neocomunism”?

Am ținut să aduc aminte de repetarea calendarului tocmai pentru că mi se pare un fapt relevant acestui articol: 28 de ani au trecut de când societatea civilă s-a adunat să-și exprime în Piața Universității nemulțumirile și așa se întâmplă, în multe cazuri, și acum. Fântâna ce dă spre Facultatea de Arhitectură este deseori înconjurată de oameni cu pancarde, fiecare cu doleanțele sale. Marșurile organizate în Capitală se scurg, de cele mai multe ori, pe Bulevardul Nicolae Bălcescu. Orice bucureștean a trecut, măcar odată, pe lângă monumentul ridicat pentru Eroii de la Revoluție și borna ”kilometru 0 al democrației”. Tot acolo se află și memorialul lui Cristian Pațurcă, al căror versuri au răsunat chiar și când minerii au ajuns în Capitală.

La fel ca și în prezent, în aprilie 1990, de la geamul facultăților reunite în cadrul Universității București se vor atârna pancarde mari, cu mesaje împotriva celor aflați la conducerea țării. În 2018, lupta studenților se duce cu Partidul Social Democrat, care a tăiat din fondurile alocate universităților ce au criticat modul de conducere al țării (vedeți mai multe AICI). Ironic, și studenții de atunci protestau împotriva celui care, în prezent, deține funcția de președinte de onoare al PSD, Ion Iliescu. Pe atunci însă, FSN-ul reprezenta ”dușmanul” tinerilor.

Și totuși, cine strânge? 

Se fac aproape trei decenii de când ortacii de pe Valea Jiului, asupriți de regimul lui Ceaușescu în 1977, au băgat spaima în Capitală, și totuși abia acum dosarul Mineriadei a ajuns pe masa judecătorilor. Miron Cozma, liderul sindical de la acea vreme, a fost condamnat de către Curtea Supremă de Justiție la 18 ani de închisoare pentru implicarea sa în mineriadele din anul 1991. Ion Iliescu, chiar cu puțin timp înainte de a-și termina cel de-al doilea mandat, l-a grațiat pe cel ce i-a condus pe ortaci în iunie 1990 să reducă la tăcere Opoziția. Fericirea n-a durat mult: decizia a fost revocată, la presiunile societății civile.

Ziua de 13 iunie 2017 a venit ca o gură de aer pentru victimele Mineriadei sau pentru urmașii acestora: Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și Miron Cozma au fost trimiși în judecată pentru crime împotriva umanității.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *