Skip to content
Alegeri prezidențiale 2019 Politică

3 etape care au amorțit campania pentru alegerile prezidențiale: anti-PSD, anti-Guvern, anti-dezbatere

INQUAM/Octav Ganea

Înainte de alegerile prezidențiale putem spune fără ezitări că asistăm la cea mai slabă campanie electorală din ultimii 30 de ani. Nu neapărat nivelul candidaților, cât mai ales nivelul discuțiilor este unul foarte scăzut care nu spune nimic nici despre România, nici despre candidați. 

Anti-PSD

Președintele Klaus Iohannis și PNL au mizat pe o schimbare de strategie care a fost imediat îmbrățișată de USR-PLUS. Alegerile prezidențiale sunt despre candidați, însă în 2019 au devenit despre partid. 

Astfel, a apărut ideea absurdă și totalitară, mai ales în rândurile USR-PLUS, „de a distruge PSD, de a elimina PSD”. Discursul lui Andrei Caramitru reflectă foarte bine mentalitatea votantului USR-PLUS, a acelui om scârbit de clasa politică: „Hai sa votam(…). Și așa dispare și personajul asta aberant și PSD”, scrie Caramitru pe pagina sa de Facebook. 

Un partid politic, indiferent cum se numește el sau ce a făcut în ultimii 30 de ani, nu trebuie să dispară pentru că în cazul acesta asistăm la totalitarism. Doar comuniștii voiau să dispară partidele. USR-PLUS ar putea la fel de bine să interzică mâine celelalte partide, „să le facă să dispară”, așa cum își dorește. Un partid politic poate câștiga o bătălie sau o poate pierde, iar dacă are votul cetățenilor atunci este legitim să conducă țara. Evident, lecțiile de politică nu-i interesează pe cei din USR-PLUS. 

În campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 2019 a fost vorba despre PSD, nu despre candidații intrați în cursă. Nici măcar prezența lui Alexandru Cumpănașu n-a trezit vreo reacție a electoratului. 

Totuși, partidul este mai puțin important decât candidatul. Partidul contează în alegerea președintelui și a Administrației Prezidențiale, însă votul este pentru o anumită persoană. Iar aceste persoane au fugit de bătăliile politice directe și au preferat să răspundă prin social media, prin instituții ale statului sau prin partid. În loc să vorbim despre candidați, s-a vorbit foarte mult despre PSD. Aceeași strategie a fost aplicată și la europarlamentare, doar că atunci era Liviu Dragnea, nu partidul. 

Anti-Guvern

Următoarea mutare pentru amorțirea campaniei a fost moțiunea de cenzură. PNL a calculat pașii astfel încât în mare parte din campania electorală s-a vorbit doar despre moțiunea de cenzură, PNL, Iohannis și Dăncilă. Pro România sau USR-PLUS au fost personaje secundare. 

Amestecarea moțiunii de cenzură cu campania electorală a fost un motiv de bucurie pentru Iohannis, care a dobândit eticheta de lider al luptei anti-PSD. Dintre liderii din opoziție, Iohannis este cel care a dat cele mai puternice lovituri PSD-ului, în ultimii 5 ani. Un lucru de apreciat, dar care nu ar trebui să conteze în economia alegerilor prezidențiale din 2019. Nu este treaba președintelui să schimbe majorități parlamentare sau să decidă cine conduce Guvernul. Cea mai importantă instituție într-o democrație rămâne Parlamentul, nu Administrația Prezidențială. 

Dar campania electorală a trecut în umbră și nimeni nu mai este interesat de programul candidaților. De altfel, toți candidații au un program care nu are nicio legătură cu responsabilitățile unui președinte. Este sesizabil cu ochiul liber că toți candidații vor să fie de fapt premieri, nu președinți și că încearcă să strângă toată puterea în mâinile lor. Toți visează la rolul jucat cândva de Traian Băsescu, însă din păcate niciunul nu are flerul sau abilitățile politice ale fostului președinte. 

Anti-Dezbatere

Este prima campanie electorală în care nu există dezbatere publică și acest lucru denotă nivelul scăzut de democrație din țara noastră sau modul greșit în care înțeleg politicienii democrația. Nu știm care este viziunea de politică externă a Vioricăi Dăncilă sau a lui Dan Barna. Aceștia nu s-au pronunțat pe acest subiect, iar Dan Barna când a încercat să o facă a și terminat brusc, lăsând discuția în ceață. 

Singurul cu o viziune de politică externă este președintele Klaus Iohannis și asta datorită funcției sale, nu vreunei dezbateri. Totodată, dezbaterea are marele merit de a le oferi candidaților șansa să se atace reciproc, să se contrazică sau să-și prezinte punctele de vedere. Fără o dezbatere publică, ne îndreptăm spre un vot orb. 

Lipsa dezbaterii politice este un model copiat din Ucraina, unde un actoraș a câștigat alegerile prezidențiale. Dar România, un stat cu o democrație mult mai puternică, nu ar trebui să facă aceeași greșeală. Sunt oricum speranțe mici pentru o dezbatere chiar și înainte de turul doi. Acest lucru le convine tuturor, în condițiile în care dintre cei trei mari favoriți – Iohannis, Dăncilă și Barna – niciunul nu excelează la acest capitol și dezbaterea nu ar face decât să le arate slăbiciunile. 

*

Cele mai importante subiecte ale campaniei electorale au fost anchetele Rise Project despre firmele lui Dan Barna. Acestea au explodat în mediul online, iar DNA și-a băgat imediat nasul și în această campanie, după cum știe să facă. Probabil procurorii nu îl vor acuza pe Dan Barna, însă faptul că s-au implicat fără să aibă dovezi clare arată jocurile politice ale procurorilor DNA practicate de atâția ani. 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *