Skip to content
Opinii & Analize

3 Mai: Ziua în care vorbim și altfel despre presă

Facebook

Pentru a atrage atenția întregii lumi asupra importanței și obligației respectării libertății de exprimare a fost instituită în data de 3 Mai, Ziua mondială a libertății presei. Într-un peisaj mediatic din ce în ce mai complex, UNESCO a pus accentul în acest an pe „Jurnalismul fără teamă sau favoruri„. Interesantă temă, mai ales că aceasta este ziua în care guvernele ar trebui să își „reîmprospăteze” angajamentul față de libertatea presei și este, de asemenea, o zi de reflecție în rândul profesioniștilor mass-media despre problemele legate de libertatea presei și etica profesională.

Pe site-ul Consiliului Uniunii Europene, Josep Borrell, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe, aduce un omagiu rolului esențial al jurnalismului în sprijinirea libertății de exprimare în mediul online și offline în societățile democratice, precum și în promovarea transparenței și a responsabilizării. Acesta punctează că „este îngrijorător faptul că pandemia de COVID-19 este utilizată în unele țări ca pretext pentru a impune restricții nejustificate asupra libertății presei. (…) În prea multe țări, jurnaliștii se luptă cu o legislație restrictivă, atribuită uneori stării de urgență generată de COVID-19, care limitează libertatea de exprimare și libertatea presei. Blocarea internetului și a site-urilor web se multiplică.Așadar, nu e niciun secret că pentru a submina libertatea de exprimare, metodele aplicate de statele represive au rămas neschimbate: interzicerea unor publicații, sabotarea economică a instituțiilor de presă, condamnarea la închisoare a jurnaliștilor. Iar în lipsa unor forme asociative puternice, a unor coduri și reglementări clare, abuzurile nu vor dispărea foarte curând.

Din păcate, de foarte mult timp asistăm la o deprofesionalizare a breslei jurnaliștilor, în care s-a volatilizat interesul pentru ceea ce este și ce nu este informație, pentru diferențele între interesul public și interesul publicului, pentru valoarea informațiilor, criteriile de selectare, dar, mai ales, a cam dispărut dimensiunea morală a jurnalismului de investigație. Să nu uităm că, în mod normal, jurnalismul nu se poate substitui justiției în aducerea încălcărilor în fața legii și pedepsirea acestora. Deși legislația arăta că nu se puteau face publice informații care erau legate de o anchetă în desfășurare, am avut ani de zile pe micile ecrane spectacole cu cătușe, stenograme publicate integral, și, cel mai grav, a fost mult prea des pusă sub preș prezumția de nevinovăție.

Revenind la prestigiul presei, din păcate, România se confruntă cu o inegalitate a raportului „consacrare profesională versus popularitate”. Altfel spus, în media, puterea experților se află sub presiunea audiențelor, iar consecințele acestui fapt sunt grave, mai ales atunci când competențele publicului legate de recunoașterea unei manipulări sau persuasiuni nu sunt însușite din timp, chiar din educația școlară. Personal, după experiența acumulată până acum, aș spune că provocarea cea mai mare a unui jurnalist este aceea de a rezista tentației de a se bucura prea mult de aplauzele publicului „greșit”.

Este cert însă că autonomizarea profesională nu se va putea desfășura într-un sistem în care practicile profesionale rămân ambigue, altfel spus, jurnalismul se găsește pe de o parte sub sistemul politic, iar pe de altă parte media e folosită ca un sistem de propagandă pentru a determina adeziunea maselor și pentru a crește puterea liderilor.

Totodată, digitalizarea a modificat produsele media și mecanismele de producție de conținut, ceea ce nu a fost de la început în favoarea jurnaliștilor, pentru că în contextul dezvoltării noilor tehnologii, orice persoană poate emite păreri în spațiul public sau poate contribui cu informații de prima mână de la anumite evenimente. Pe de altă parte, fiecare individ caută în presă ceea ce îl interesează și rezonează cu propriile preocupări și valori, evitând în mod activ aspectele care contrazic propriile opinii. Așadar, media reprezintă acum un mediu bun pentru tribalizarea indivizilor, iar gruparea pe platforme rezonează cu propriile idei și excluderea celor care nu gândesc la fel.

Poate unora li se va apăra desuet, însă este foarte important ca jurnalismul să-și dovedească utilitatea publică, nu doar prin a oferi ceea ce își dorește publicul, ci și prin a oferi informații de interes public care să îi ridice acestuia competența civică. Rămâne de clarificat pentru încă un an, până la aniversarea viitoare, ce este cu adevărat important pentru jurnaliști: să realizeze, în continuare, conținuturi ușor vandabile, pe gustul și la cererea publicului, să producă articole de calitate, bine documentate, sau să realizeze texte cu o valoare socială puternică?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *