Skip to content
Editorial Opinii

Trei motive pentru care România nu încalcă statul de drept: Parlamentul European și jocurile politice

marius constantin

În urmă cu o săptămână, europarlamentarul român Cristian Preda anunța că va propune grupului PPE (cel mai mare din Parlamentul European) dezbaterea situației statului de drept în România și „adoptarea unei rezoluții despre derapajele guvernării Dăncilă”.

PPE a decis să dezbată luni, 15 aprilie 2019, în Parlamentul European, situația statului de drept din România, după ce același PPE stabilise, cu câteva luni în urmă, că Laura Codruța Kovesi este nevinovată și n-ar trebui anchetată, ba chiar PPE le cerea procurorilor români să renunțe la anchetă, ceea ce reprezintă o încălcare a suveranității țării noastre.

De ce România nu încalcă statul de drept:

  1. Curtea Constituțională este independentă. Magistrații de la CCR au avut decizii care au dat câștig de cauză atât președintelui, cât și Guvernului. De fiecare dată deciziile magistraților au fost conforme Constituției. Problema este aceea că anumitor politicieni români nu le convine Constituția și vor să aibă întotdeauna câștig de cauză, chiar și atunci când nu au.
  2. Constituția n-a fost schimbată. Un stat de drept are nevoie de o Constituție puternică. Și România respectă foarte bine acest criteriu. Se poate observa separarea puterilor în stat: președintele poate corecta abaterile Guvernului, procurorii pot ancheta politicieni, Parlamentul poate verifica activitatea unor procurori sau a serviciilor secrete.
  3. Instanțele de judecată sunt independente. Deși s-a spus sus și tare că dosarul lui Kovesi a fost unul politic, organizat de Secția Specială doar pentru a o împiedica să fie procuror general european, instanța de judecată s-a ținut departe de acest scandal și a aplicat legea. Kovesi a scăpat de controlul judiciar. De asemenea, instanțele de judecată au condamnat politicieni, la fel cum i-au și achitat când dosarele nu s-au bazat pe probe.

Pentru ca Uniunea Europeană să analizeze situația statului de drept, ar trebui să vină cu o definție a statului de drept, astfel încât să știm cu toții ce nu trebuie încălcat. O definiție care să fie aplicată în toate statele europene, nu doar pentru cele din Est.

Este surprinzător cum UE nu-și face probleme despre statul de drept din Spania, unde premierul a fost arestat pentru corupție și are dosarul în judecată. De asemenea, în doar un an de zile, peste o mie de spanioli au fost cercetați în Spania pentru presupuse fapte de corupție de către magistrați.

Tot o încălcare a statului de drept întâlnim mai ales în Grecia, unde Guvernul încearcă să schimbe Constituția, aparent pentru a reduce puterea bisericii, dar de fapt vizează drepturile și libertățile cetățenilor. Numai că acolo, spre deosebire de România, încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor este dictată de Troika, adică de UE, FMI și Banca Mondială – deci au voie. Premierul Tsipras, vrea printre multe altele, mai multă imunitate pentru membrii guvernului, cu ajutorul acestor modificări ale Constituției.

Să vorbim despre încălcarea statului de drept în Italia și Franța, care refuză să primească nave cu imigranți sau îi sechestrează în port și nu-i lasă să plece unde vor aceștia. Poate Parlamentul European ne explică dacă Italia, cu un guvern format dintr-un partid condamnat pentru faptul că a furat 49 de milioane de euro de la bugetul statului, reprezintă sau nu o încălcare a statului de drept.

România n-a ajuns la nivelul Ungariei și Poloniei, privind atacurile la adresa statului de drept, și rămâne în continuare mai puțin coruptă decât Italia, Grecia și Spania.

De asemenea, să nu uităm că PPE se află în campanie electorală și, dintre toate statele europene, și-au făcut prezența doar în Estul Europei, în țările mai slabe. Nici n-ar putea și nici n-ar avea curajul Manfred Weber să se ducă în Italia și să spună că acolo există un Guvern corupt. Ba chiar, în toamna lui 2018, Weber declara că PPE ar trebui să-l atragă pe Salvini și Orban și să negocieze cu aceștia.

Cine e Manfred Weber

Cariera sa politică începe în 2003 când a devenit președintele al formațiunii politice CSU (Uniunea creștină-socială), partidul-geamăn al CDU-ului condus de Angela Merkel. La 29 de ani devine deputat în Parlamentul bavarez, iar un an mai târziu, câștigă primul mandat de europarlamentar, în 2004.

În 15 ani de când este în Parlamentul European nu s-a făcut remarcat pe plan internațional, numele lui fiind necunoscut până în urmă cu 2-3 ani. Ar fi putut, în acești 15 ani, să se ocupe de statul de drept al țărilor membre sau lupta anticorupție, însă n-a făcut-o. Niciun rezultat pentru el în aceste două domenii esențiale. Campania electorală și-a construit-o cu atacuri repetate la Ungaria și România, dar între timp, are șanse mari să piardă candidatura pentru Comisia Europeană în fața lui Michel Barnier.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *