Skip to content
Opinii & Analize

8 ore de muncă pe zi pentru adulți vs. peste 8 ore de muncă pentru copii

Remus Ștefureac

Conform Codului Muncii, Titlul III, Capitolul I, Art. 112, alineatul (1) „Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. Alineatul (2) din același normativ prevede că ”În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămână”.

Această normă reflectă peste două secole de evoluție pozitivă a legislației muncii. Este un progres salutar pentru dezvoltarea societății umane care, din păcate, nu pare să-i vizeze și pe copiii de vârstă școlară din România. Elevii de astăzi ai țării noastre, în special cei care activează în ciclurile gimnazial și liceal, au ajuns să muncească peste cele 8 ore de muncă legale ale părinților lor.

Numărul mare de discipline, programele școlare hipertrofiate, materiile extrem de stufoase, temele interminabile, calitatea slabă a cadrelor didactice care a dus la apariția unei industrii înfloritoare a mediațiilor (alte ore în plus pentru elevi, e adevărat, pentru cei care și le permit) sunt tot atâția factori de presiune care îl fac pe un elev obșnuit din România să muncească astăzi mai mult 8 ore pe zi. Infrastructura școlară deficitară duce la supraaglomerarea sălilor de clasă și scăderea drastică a calității actului educațional.

Pe alt plan, o simplă investigație ar scoate cu ușurință la iveală o rețea inflaționistă de autori de manuale și culegeri de toate felurile, unele rudimentare, altele excesiv de pretențioase, care promit iluminarea celor mici, dar par concepute după rețetele vracilor șarlatani de pe vremuri care vindeau poțiuni și clamau vindecări miraculoase. Urmarea? Alte ore de meditații pentru a compensa lipsurile pe care elevii le acumulează în timpul pregătirii curente.  Și alte ore de chin cu teme pe care, uneori, nu le înțeleg nici părinții.

Nu aș dori ca acest articol să fie receptat ca pe o pledoarie pentru superficialitate în actul educațional. Dimpotrivă! Simplificarea, clarificarea, ordonarea curriculelor nu înseamnă scăderea nivelului de pregătire al elevilor. Dacă tot acest sistem educațional ultra-sufocat pentru elevii copleșiți de materii prost concepute și ineficient predate ar fi avut rezultate concrete, probabil că cele spuse de mine nu ar avea sens. Însă, de 10-15 ani, sistemul educațional preuniversitar se confruntă cu aceleași probleme care nu par să fi produs elevi mai bine pregătiți. Dimpotrivă, toate testele internaționale relevante pentru învățământul de masă sugerează că elevii români sunt printre cei mai puțini performanți. Avem mai multe discipline, mai multe ore, mai multă materie, mai multe teme, mai multe meditații și mai puțini tineri sclipitori, adaptați la noile cerințe de pe piața muncii, locale, europene sau internaționale. Alternativa la ”mult și prost” nu este neaparat ”puțin și bun”. Cred că putem fi flexibili, inteligenți și buni.

Toate aceste lucruri ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru clasa noastră politică pentru că ele vor însemna, pe termen mediu, o economie mai puțin sofisticată, cu plusvaloare limitată, o piață a muncii dominată de activități prost plătite, deci mai puține resurse bugetare și votanți teribil de nervoși și dornici mereu să dea de pământ cu oricine ar guverna țara. Pentru a fi și mai explicit, aș prezenta câteva date de statistică electorală poate mai relevante pentru decidenții care se pregătesc de alegeri parlamentare și un nou ciclu de guvernare.

 Conform Institutului Național de Statistică, în primăvara acestui an, în România trăiau aproximativ 2,3 milioane de copii cu vârsta cuprinsă între 10 și 19 ani. Adică acei copii sufocați de școală, la care se adaugă cam tot atâția părinți terifiați de angoasele odraslelor, de incertitudinile și lipsa de perspectivă. Pentru politicienii interesați direct de programele educaționale sau doar pentru politicienii interesați de modul în care gândește masa electorală implicată activ în această problematică aș observa că 2,3 milioane de copii înseamnă cel puțin 2,3 milioane de voturi ale părinților la care putem să adăugăm numeroși bunici, precum și liceeni de peste 18 ani care și-au câștigat dreptul de vot. Adică undeva între 2,5-3,5 milioane de voturi care, la o prezență la alegeri de, să spunem, 40%, înseamnă între 1 și 1,4 milioane de voturi. O zestre foarte importantă care echivalează cu 15% și 20% din totalul voturilor.

Iată o altă perspectivă care poate părea chiar interesantă, atât pentru cei care solicită votul, cât și pentru cei care ar trebui să voteze inclusiv în funcție de angajamentele politicienilor pe acest subiect dureros al calității școlii românești. Pentru capitalizarea temei ar fi necesară puțină voință politică, ceva viziune, un pic de curaj și multă, dar foarte multă capacitate de a recunoaște erorile unei politici publice falimentare și a o corecta rapid cu măsuri de bun simț. După modelul celor mai multe țări europene care înțeleg mai bine nevoile copiilor și nu îi supun unui regim de muncă de peste opt ore pe zi.

România are nevoie de o reformă a sistemului educațional centrată pe conținutul actului educațional prin simplificarea și flexibilizarea programelor pentru a le adapta cerințelor acestui secol.

P.S. Sub umbrela think-tankului STRATEGIC Thinking Group voi mai aborda acest subiect într-o perspectivă ceva mai detaliată.

Remus Ioan Ștefureac, este politolog, coordonator al think-tankului STRATEGIC Thinking Group (www.strategicthinking.ro) și director al companiei de cercetare a opiniei publice INSCOP Research (www.inscop.ro).

 

1 comentariu la “8 ore de muncă pe zi pentru adulți vs. peste 8 ore de muncă pentru copii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *