La începutul pandemiei de coronavirus am publicat un text în care expuneam o viziune mai degrabă optimistă asupra viitorului Uniunii Europene în sensul că imensele provocări determinate de cea mai gravă criză sanitară globală din ultimul secol ar putea stimula renașterea proiectului european prin creșterea solidarității membrilor, prin întărirea instituțiilor europene, prin lansarea unui adevărat Plan Marshall al Europei pentru Europa în vederea atingerii scopului comun: mai multă bunăstare pentru toți membrii Uniunii.
La acel moment, abordarea părea o sumă de dorințe și speranțe dificil de pus în practică. Iată însă că după mai puțin patru luni, primele semne pozitive au început să apară. La capătul a patru zile marcate de negocieri foarte dure, liderii Statelor Membre ale Uniunii Europene au ajuns la un acord privind planul de relansare economică post-criză în valoare totală de 750 de miliarde de euro. Împreună cu bugetul multinanual, suma totală disponibilă pentru relansare este de aproximativ 1,8 trilioane euro.
Președintele Klaus Iohannis a anunțat că, în urma negocierilor, România va obține din planul de relansare și din bugetul multi-anual 2021-2027 al Uniunii Europene suma record de 80 de miliarde de euro. Dintre acestea, 46,3 miliarde euro sunt fonduri nerambursabile din bugetul multianual, iar 33,5 miliarde euro fac parte din fondul pentru relansare economică. Din acești 33,5 miliard de euro, jumătate (16,8 miliarde) sunt granturi nerambursabile, iar cealaltă jumătate (16,7 miliarde) sunt împrumuturi rambursabile. Evident, vorbim de fonduri aflate la dispoziția România, absorbția lor depinzând în mare măsură de capacitatea noastră de a scrie proiecte, dar și de voința politică de a modifica acele supra-reglementări interne inutile, inexistente în alte State Membre, prin care ne-am creat singuri atât de multe piedici în accesarea banilor europeni.
Infuzia unui asemenea volum de fonduri europene, granturi și împrumuturi cu dobânzi foarte mici în economia României, în infrastructură, în sistemele critice pentru sănătatea publică ar putea determina transformări profunde ale țării. Absorbția acestor bani, utilizarea lor judicioasă este însă o altă problemă care depinde în cea mai mare măsură de viziunea pozitivă a clasei politice, de calitatea politicienilor care vor intra în arenă după alegerile locale și parlamentare, de profesionalismul și onestitatea administrației publice centrale și locale în ansamblu. Sigur, dacă am aborda pesimist subiectul, am ajunge facil la concluzia comodă că nimic nu se va schimba la nivelul clasei politice și a elitei administrative, ceea ce ar însemna că nu vom fi capabili să absorbim integral și cu utilitate publică maximă cele 80 de miliarde de euro. Nimic nu ne împiedică să perorăm negativist și contemplativ pe marginea viitorului, însă o spun cu tărie: această opțiune reprezintă un drum înfundat, o direcție care nu duce nicăieri!
Mult mai rezonabil mi se pare să ne concentrăm pe scenariul mai optimist, nu unul exaltat, ci unul realist, a cărui transpunere în practică înseamnă să muncim mai mult și să vorbim mai puțin. În acest scenariu, măcar ne-am consuma energiile în mod constructiv, pe găsirea de soluții pentru îmbunătățirea calității celor care ne guvernează și, pe cale de consecință, a serviciilor publice. Din acest punct de vedere, cele 80 de miliarde de euro trebuie înțelese de toți actorii politici, indiferent de culoare, drept bugetul noului proiect de țară, de după finalizarea procesului de integrare euro-atlantică.
Pentru operaționalizare sa, întreaga clasă politică trebuie să definească un set clar de repere unice ale dezvoltării naționale, valabile pentru toate partidele care vor fi alese să conducă țara. Am depășit de mult capcanele naivității și exclud din start perspectiva utopică a unei concordii politice naționale. Și nu o spun cu amărăciune, ci într-un spirit de realism democratic. Într-o țară încă suferindă după decenii de totalitarism, avem nevoie ca de aer de competiție democratică permanentă, chiar dacă uneori e deficitară din punct de vedere estetic. În schimb, în calitate de cetățean al republicii, nu cred că cer prea mult de la clasa noastră politică să traseze liniile roșii, galbene sau albastre ale unor priorități naționale valabile pentru toate taberele. PNL, PSD, USR, Pro-România, PMP, UDMR au o datorie față de această țară, față de comunitățile pe care le reprezintă de a spune public faptul că dincolo de viziunile care le despart, infrastructură țării, sănătatea publică, educația generațiilor viitoare și structura administrativ teritorială a țării sunt puncte cardinale ale dezvoltării și prosperității tuturor, incolore din punct de vedere politic și care se vor număra printre priorități, indiferent cine se va perinda pe la guvernare în următorii 10 ani.
Acest tip de acord formal sau informal are, pentru prima dată în istoria noastră, avantajul de a fi bugetat cu o sumă uriașă care poate transforma din temeli România. La cele patru repere ale acestui tip de acord trans-partinic, aș mai adăuga un element competitiv și anume atragerea de oameni competenți în politica centrală și locală. Suntem oarecum norocoși deoarece în următoarele luni vom organiza alegeri locale și parlamentare deopotrivă, ceea ce înseamnă că din 2021 putem porni construcția cu motoarele turate la maximum. În această zonă a promovării de oameni competenți și oameni noi cred că va trebui să vedem principalul element de concurență care să guverneze bătălia electorală dintre partidele politice. Aici nu avem nevoie de nicio concordie națională. Aici mi-aș dori să văd o competiție poltică dură între cei care propun candidați onești și cei care scot în față hoți la drumul mare, între cei care propun oameni competenți și cei care promoveză prostia și cumetria, între cei care susțin reprezentanți cumpătați, echilibrați care construiesc și cei care propun exaltați ineficienți, imaturi, excentrici, preocupați doar să blocheze orice construție.
Sondajele de opinie arată clar că populația, electoratul caută cu disperare formule de reprezentare în care experiența și competența, ponderarea și inovația, să se întâlnească cu prospețimea și onestitatea. Iar partidul politic care va reuși să spargă costatarea populară depresivă ”toți sunt la fel”, printr-o ofertă de candidați echilibrată între noutate, pricepere și cumpătare, va avea cel mai mult de câștigat la alegerile locale și parlamentare care urmează. Iar după o asemenea terapie electorală, vom putea avea cu adevărat 80 de miliarde de motive ca să ne facem bine…
***
Remus Ioan Ștefureac, este politolog, coordonator al think-tankului STRATEGIC Thinking Group (www.strategicthinking.ro) și director al companiei de cercetare a opiniei publice INSCOP Research (www.inscop.ro). Anterior, a activat în diplomație. A publicat articole în jurnale din România și din străinătate, precum și sute de analize și editoriale pe teme politice și sociale.
