În ultimii ani, în mijlocul numeroaselor provocări la adresa politicilor economice generate de efectele directe și indirecte ale crizelor suprapuse, una dintre principalele preocupări a fost legată de menținerea creșterii economice, pentru a diminua impactul negativ asupra societății în ansamblu și pentru a facilita adaptarea cât mai rapidă la noile condiții. Pentru guverne și factori de decizie, atât la nivel național, cât și regional sau global, creșterea economică este o prioritate rezultată din necesitatea de a susține ocuparea forței de muncă, de a stabiliza piețele și de a menține sau avansa nivelul de bunăstare al populației.
O componentă importantă a programelor de susținere a economiei o reprezintă stimularea investițiilor. Acestea sunt necesare în perioadele de funcționare normală a economiei pentru îmbunătățirea productivității și încorporarea continuă în procesele productive a progresului tehnologic. Având în vedere acutizarea vulnerabilităților pe termen lung cu care majoritatea economiile se confruntă în prezent (de exemplu criza climatică, evoluția demografică), precum și nou apărutele tensiuni geo-politice care afectează comerțul internațional și lanțurile tradiționale de valoare adăugată, rolul investițiilor devine crucial.
Pentru a investi cu eficiență este însă necesară, printre altele, o imagine cât mai clară, atât a structurii actuale a economiei (contribuțiile la formarea PIB), cât și a surselor de creștere.
Factorii care contribuie la PIB, așa cum știm, pot fi abordați din multiple perspective, fiecare cu o relevanță specifică. Figura 1 de mai jos prezintă ponderea principalelor categorii de utilizări (așadar, pe partea de cerere), atât pentru România, cât și pentru cele patru țări din regiune cu care ne comparăm adesea și cu care suntem într-o competiție cordială pe piețele internaționale pentru atragerea de investiții și creșterea exporturilor. Cifrele sunt prezentate în miliarde euro prețuri curente, iar scala verticală are aceeași plajă de valori în cazul tuturor graficelor componente, pentru a oferi inclusiv o perspectivă a diferențelor privind dimensiunea economiilor celor cinci țări.
O primă observație care se poate formula este aceea că România ocupă o poziție de mijloc în clasamentul regional din perspectiva contribuției investițiilor (formării brute de capital) la formarea PIB. Astfel, în perioada 2019 – 2022, în România investițiile au avut o pondere în PIB de circa 24% – 27%, superioară Poloniei și Bulgariei, dar semnificativ mai redusă decât în Ungaria (28% – 34%) sau Cehia (28% – 32%).
Totodată, România și Bulgaria au fost țările din regiune în care exporturile nete au avut cea mai puțin favorabilă contribuție la formarea PIB pe ansamblu perioadei de 12 ani cuprinse în graficele ce alcătuiesc Figura 1. În cazul României, exporturile nete au avut un aport negativ pe parcursul întregului interval menționat, situație care s-a accentuat începând cu 2018 și care s-a ameliorat abia în cursul anului trecut, potrivit datelor provizorii disponibile deocamdată doar pentru primele trei trimestre din 2023.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
