Pactul privind migraţia şi azilul, validat miercuri de europarlamentari prevede, în special, o procedură accelerată de examinare a cererilor de azil. Acest lucru se face printr-un sistem de „filtrare” obligatoriu înainte de intrarea unui migrant în UE. Țările care au anunțat că se opun mecanismului de relocare prevăzut în pactul UE privind migraţia sunt Polonia și Ungaria. Consecințele sunt clare: statele membre care refuză relocarea migranților trebuie să plătească 20.000 de euro pentru fiecare solicitant de azil. Textul trebuie validat oficial de Consiliul UE, înainte de a intra în vigoare în 2026.
Reforma politicii europene de migrație, care întărește controlul sosirilor de migranți în Uniunea Europeană (UE) și prevede un sistem de solidaritate între statele membre pentru primirea solicitanților de azil, a fost adoptată de europarlamentari, miercuri, 10 aprilie. Parlamentul European și cele douăzeci și șapte de state membre UE ajunseseră deja la un acord de principiu în decembrie 2023.
Zece texte formează pactul privind migrația și azilul
Aleșii europeni au validat definitiv zece texte care formează acest pact pe baza unei propuneri a Comisiei din septembrie 2020.
Cererile de azil au atins, în 2023, cel mai ridicat nivel din 2016, mai exact, 1.14 milioane.
Axele majore ale acestei vaste reforme (potrivit Franceinfo)
Controale consolidate la frontieră
Pactul prevede o procedură accelerată de examinare a cererilor de azil, în apropierea frontierelor externe, printr-un sistem de „filtrare” obligatoriu înainte de intrarea unui migrant în UE. Acest proces urmărește să determine în termen de cinci zile dacă solicitantul ar trebui să facă obiectul unei proceduri de retrimitere “acasă” sau dacă poate solicita azil.
Această verificare va include identificarea, controalele de sănătate și siguranță, precum și amprentarea care trebuie să fie în baza de date Eurodac, precizează Consiliul UE. Sfera de aplicare a acestei baze de date a fost extinsă și acum se aplică copiilor cu vârsta de 6 ani și peste.
Pe lângă cei care solicită azil, această verificare se va referi și la persoanele salvate pe mare sau arestate după ce au trecut ilegal frontierele externe ale UE.
Pentru a lua decizia în momentul examinării, statele membre vor putea ține cont de noțiunea de „țară terță sigură” pentru a putea retrimite acolo un solicitant de azil. Aceștia pot aprecia un dosar ca fiind inadmisibil deoarece solicitantul a trecut printr-o țară terță considerată „sigură”, unde ar fi putut depune o cerere de protecție. Cu toate acestea, trebuie să existe o „legătură” suficientă între persoana în cauză și această țară terță – fără ca această legătură să fie definită clar în text.
Statele membre vor trebui să instituie un mecanism independent de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în timpul filtrării. Ar trebui să permită verificarea respectării principiului ne(intoarcerii). Acest principiu interzice unei țări care primește solicitanți de azil să îi returneze într-o țară în care probabil riscă să fie persecutați. De asemenea, trebuie permisă verificarea și a normelor naționale privind detenția, atunci când acestea sunt aplicate în timpul filtrării.
O procedură specifică la frontieră. Procedura poate implica detenție, dar și măsuri alternative de restrângere a libertăților
Migranții a căror procedură de azil este considerată admisibilă după screening, dar care din punct de vedere statistic au cele mai puține șanse de a obține protecție internațională, vor fi direcționați către o „procedură de frontieră”. Această măsură se referă la resortisanții țărilor pentru care rata de recunoaștere a statutului de refugiat este, în medie, mai mică de 20% în UE (cum ar fi Maroc, Tunisia și Bangladesh). Vor fi afectați și minorii neînsoțiți care prezintă „un risc pentru securitate” și familiile cu copii.
Durata acestei proceduri este de douăsprezece săptămâni pentru examinarea cererii, la care se pot adăuga douăsprezece săptămâni pentru procedura de sesizare, pentru maximum șase luni în total.
Procedura va implica probabil detenție, dar, potrivit europarlamentarului francez Fabienne Keller, raportor pentru acest text, sunt posibile și măsuri alternative de restrângere a libertăților.
Pentru implementarea procedurii, este planificată crearea a 30.000 de locuri în centre dedicate, pentru a găzdui până la 120.000 de migranți pe an.
Solidaritate mai mare între statele membre pentru primirea refugiaților. Țările care se opun mecanismului de relocare prevăzut în pactul UE privind migraţia sunt Polonia și Ungaria.
Până acum, politica europeană de migrație se baza pe textul Dublin III. Acesta prevede ca refugiații să solicite azil în prima țară din UE la care ajung. Dar această reglementare are drept consecință plasarea cererilor de azil în țările din sudul Europei unde ajung majoritatea migranților din Orientul Mijlociu, Asia sau Africa. Pentru a remedia acest lucru, pactul privind migrația și azilul menține acest sistem, dar adaugă un mecanism obligatoriu de solidaritate.
Alte state membre vor trebui să contribuie la costurile țărilor de intrare prin îngrijirea solicitanților de azil prin relocare sau prin acordarea de sprijin financiar. Consiliul UE plănuiește cel puțin 30.000 de relocari pe an a solicitanților de azil, o cifră care este totuși foarte scăzută în comparație cu aproximativ 490.000 de cereri de azil acceptate în UE în 2023.
Compensația financiară prevăzută pentru țările membre care refuză relocarea este de 20.000 de euro pentru fiecare solicitant de azil.
Un mecanism specific în cazul unei crize de migrație
Una dintre prevederile reformei europene prevede un răspuns în cazul unui aflux masiv și excepțional de migranți într-un stat UE, cum ar fi la momentul crizei refugiaților, în special sirieni, în 2015. Va fi instituit un regim excepțional, mai dur pentru solicitanții de azil decât în procedurile obișnuite.
Acest mecanism de criză se aplică și situațiilor de „instrumentalizare”, în cazul în care o „țară terță sau un actor nestatal” folosește migrația pentru a destabiliza o țară UE.
„Nu este vorba în niciun caz de a viza organizațiile care salvează migranții pe mare”, a asigurat totuși europarlamentarul spaniol Juan Fernando Lopez Aguilar, raportorul textului.
Polonia nu va aplica mecanismul de relocare prevăzut în pactul UE privind migraţia
Totusi, premierul polonez Donald Tusk a dat asigurări miercuri că Polonia va refuza aplicarea mecanismului obligatoriu de relocare a migranţilor, în pofida adoptării de către Parlamentul European a pactului UE privind migraţia şi azilul, care cuprinde şi respectivul mecanism de solidaritate, relatează Reuters.
Și Ungaria are o poziție critică, refuzând mecanismele de relocare a migranţilor, ceea ce reflectă continuarea diviziunilor în interiorul UE privind gestionarea migraţiei.
Olaf Scholz:”Reforma este un pas istoric necesar”
Cancelarul german Olaf Scholz a numit reforma un „pas istoric necesar” pentru limitarea migraţiei ilegale şi sprijinirea ţărilor afectate în mod deosebit.
Comisarul european pentru afaceri interne, Ylva Johansson: „Este o reparaţie a politicii defectuoase privind migraţia”
De remarcat ca Ylva Johansson a propus pactul în 2020 după eşecul unei încercări anterioare.
Președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a notat, pe platforma X, ca pactul este un pas major în abordarea migraţiei şi azilului în UE, evidenţiind un echilibru între solidaritate şi responsabilitate.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
