România se confruntă cu un deficit de forță de muncă tot mai pronunțat, o problemă care afectează negativ atât dezvoltarea economică, cât și competitivitatea țării pe plan internațional. În ultimii ani, numeroase studii au evidențiat gravitatea acestei situații și au subliniat necesitatea implementării unor soluții eficiente pentru a contracara această tendință.
Cauzele deficitului de forță de muncă
Potrivit unui raport al Băncii Naționale a României (BNR), una dintre principalele cauze ale deficitului de forță de muncă este emigrarea masivă a tinerilor și a profesioniștilor calificați în țări occidentale, în căutarea unor salarii mai mari și a unor condiții de muncă mai bune . În plus, declinul demografic și îmbătrânirea populației contribuie semnificativ la reducerea numărului de persoane apte de muncă.
Un alt factor este reprezentat de nepotrivirea între oferta educațională și cerințele pieței muncii. Studiile arată că sistemul educațional din România nu reușește încă să pregătească suficient de bine tinerii pentru nevoile actuale ale angajatorilor, ceea ce duce la un număr mare de absolvenți care nu-și găsesc un loc de muncă adecvat calificărilor lor .
Consecințele economice și soluții posibile
Deficitul de forță de muncă are consecințe grave asupra economiei românești. Întreprinderile se confruntă cu dificultăți în găsirea de angajați calificați, ceea ce duce la o scădere a productivității și a competitivității. Un studiu realizat de Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) relevă faptul că peste 70% dintre companii se confruntă cu probleme legate de recrutarea de personal.
Pentru a rezolva această problemă, România ar putea să se inspire din practicile altor state care au reușit să gestioneze eficient deficitul de forță de muncă.
De pildă, România ar putea promova revenirea emigranților. Un exemplu notabil este Polonia, care a implementat politici active de repatriere a cetățenilor săi. Aceste politici includ stimulente financiare și sprijin pentru reintegrarea profesională a celor care se întorc în țară. România ar putea adopta măsuri similare pentru a încuraja românii să revină acasă. De altfel, politicienii români au încercat în ultimii ani să atragă înapoi în țară românii de peste hotare, însă diferențele dintre nivelurile salariale din Occident și cele din România sunt în continuare un obstacol major pentru revenirea diasporei.
Un alt pas pe care guvernanții îl pot face este legat de îmbunătățirea sistemului educațional. Aici avem exemplul Germaniei. Țara este recunoscută pentru sistemul său de învățământ dual, care combină educația teoretică cu formarea practică în cadrul companiilor. Acest model ar putea fi adaptat și implementat în România pentru a asigura o mai bună corelare între competențele dobândite de tineri și cerințele pieței muncii. Internshipurile ar putea servi drept punte de legătură între educație și piața muncii și ar putea favoriza integrarea socio-profesională.
Un at pas este legat de digitalizare și automatizare. Țările nordice, precum Suedia și Danemarca, au investit masiv în digitalizare și automatizare pentru a compensa lipsa de forță de muncă. România ar putea urma acest exemplu, promovând adoptarea tehnologiilor avansate în industrie și servicii pentru a crește eficiența și a reduce dependența de forța de muncă manuală. În contextul ascensiunii inteligenței artificiale, statele care investesc masiv în această tehnologie vor avea un avantaj competitiv asupra statelor care nu alocă suficiente fonduri noilor tehnologii.
În fine, un alt pas este legat de implementarea unor politici de imigrație inteligente. Canada este cunoscută pentru politica sa de imigrație bazată pe puncte, care selectează imigranții în funcție de competențele și calificările lor. România ar putea dezvolta un sistem similar pentru a atrage muncitori calificați din alte țări, contribuind astfel la reducerea deficitului de forță de muncă. Momentan Uniunea Europeană nu are o politică suficient de bine pusă la punct cu privire la imigranți, acționând în trecut mai degrabă pe baza unui sistem ad-hoc de primire a imigranților. Lucrul acesta a fost criticat de o parte din populație și a contribuit la ascensiunea curentelor populiste pe continent. O politică a migrației bine pusă la punct ar putea aduce însă avantaje Uniunii, dar și României atunci când vorbim despre înlocuirea forței de muncă, mai ales a forței de muncă necalificată.
În concluzie, deficitul de forță de muncă din România este o problemă complexă care necesită o abordare multifactorială. Totuși, urmărind exemplul altor state și implementând o serie de politici eficiente, această situație poate fi ameliorată.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
