A fost drăguț să văd vineri cum se taie în cuțite verbale pesediștii cu restul lumii pe tema doctorițelor care ajutau oamenii să moară la Spitalul Pantelimon. Ca de fiecare dacă, categoria #rezististeric din presa, politica și influencingul românesc au sărit la beregata lui Rafila și a procurorului de caz invocând că „fetele au zeci de ani de școală” și că „n-are cum”. Pe urmă a scos procurorul niște stenograme relevante, a început antoldu’ și s-a făcut liniște. Văzând ce e la dosar, e destul de clar pentru toată lumea că cele 22 de decese din spitalul ăla n-au fost o coincidență sau vârful unui val epidemic. Așa că putem discuta liniștiți.
1. Să cauți pe net humanity Margaret Mead. E o tipă faimosă ca surorile Kardashian, dar doar în lumea antropologiei. Întrebată care a fost primul semn al civilizației descoperit, a spus că un femur vindecat acum niște mii de ani i-a dat senzația asta. Cum ar veni, primitivii ăia violenți nu erau chiar așa de violenți dacă au avut grijă de un semen de-al lor până i s-a vindecat cel mai complicat os din corp. Asta ca să știi ce s-a pierdut la Pantelimon. Umanitatea. E imposibil ca managerii să nu fi auzit de porecla „doamna cu coasa” și să nu fi observat că în saloanele 3 și 6 se moare ca la Bahmut și Kursk. Și te rog să nu zici „da, dar asistentele au zis…”. Au zis doar când le-a chemat la audieri domnul Te Invit la Pușcărie.
2. Dacă am fi un stat robust, care vrea să scape de asemenea probleme, am verifica imediat toate decesele de la ATI din ultimii 5 ani. Mai ales cele din pandemie, când anumite medicamente extrem de scumpe, destinate doar spitalelor, erau de găsit pe olx, ciordite probabil din tratamentul unor oameni care au și murit din cauza asta. N-am chef de alte exemple, că mă enervez. Ideea e că decese suspecte avem cu duiumul in spitale, că le place sclifosiților sau nu.
3. Există un fir roșu între scandalul sexual de la SNSPA, scandalul morbid de la Spitalul Pantelimon și toate celelalte situații aiurea din zona administrativă care ne scot din minți . Se referă la responsabili. În ambele locuri, managerii au tolerat/știut/contribuit la drama de care citim azi, dar n-au făcut nimic. De ce? Nu poți decât să presupui. În general, un angajat face ce vrea atunci când e sprijinit politic, împarte din avantaje cu șeful său, îi unește un trecut de fărădelegi comune, ți-a dat șpagă la angajare, te-a ajutat să babardești o licitație, ți-a găsit un job pentru amanta anafabetă, ai mers cu el la curve sau ai tras pe nas cu aceeași bancnotă.
Respiră adânc. E momentul să afli că trăiești într-o simulare. România nu e un stat european democratic, ci doar un teritoriu împărțit în vreo 5.500 de triburi de bugetari care se autoconduc cum vor ele, nesinchisindu-se de lege, norme, proceduri mai mult decât un ardelean de legislația privind acciza la țuică. Vezi cum faci să nu intri în conflict cu vreun șef de trib al banului public, că mori. La propriu.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
