Iar afirmațiile lui Antonescu, în toată splendoarea lor, sunt chiar mai proaste decât rezumatul făcut de Redacția. ”Domnul Ciucă, un om cumsecade și care nu e un măscărici, nu se potrivește, chiar dacă va scrie un bestseller sau încă zece, nu se potrivește cu imaginea de scriitor și eseist”. Păi n-are nici o logică, boss. Dacă un om cumsecade scrie un bestseller devine garantat un autor de succes. Ce vină are Ciucă? Că nu poartă papion fleșcăit ca în anii 30, că n-are bască în picățele ca în anii 50, că nu e inspirat de dama de roșu la un poker și că nu dă din bretonul prea lung când spune cum a fost la Nassiriya? Că, deși are aceste defecte estetice s-a încăpățânat să scrie o carte? Să faci un asemenea enunț stupid te face fratele geamăn al acelui birjar care, văzând prima oară un taxi lângă caleașca lui, a zis: așa ceva nu există.

„Cei patru lideri de la conducerea PNL sunt niște semidocți și numai niște semidocți puteau să gândească o campanie pe performanțele literare ale domnului Ciucă”. Asta e o răutate gratuită. Scriitori nu sunt doar autorii de nuvele sau romane. Memorialistica e un gen literar la fel de solid, și cumva mai valoros, pentru că are autenticitate și e rar, nu există două mii de cărți ale celor două mii de supraviețuitori de pe Titanic. După logica lui Crin Antonescu, dacă Vasile Paraschiv, Elisabeta Rizea sau Ion Coposu ar fi scris câte o carte ar fi căzut imediat în acel fals ridicol invocat de Crin Antonescu.

Norocul meu că, exact când începusem să cred că Antonescu nu a trecut peste momentul în care Victor Ponta i-a suflat cursa prezidențială și că este de-a dreptul gelos pe Ciucă, cel ce a inspirat textul semnat redacția și-a dat în petic:„Poți să ai un candidat care nu intră în turul doi, dar care îți consolidează poziția. E cazul ca PNL și România să caute altceva. Se poate găsi un candidat performant. Hellvig, Bolojan – două variante pe masă. Hellvig are aceste atuuri, Ilie Bolojan este un om despre care 70% dintre oamenii din politică știm că n-am mai discuta despre reducerile bugetare, că s-ar face”.

Deci e clar, Bolojan e pus pe masă ca să nu fie Hellvig singur. Deci Crin Antonescu, retras din politică nu poate dormi noaptea pentru că nu este Eduard Hellvig candidatul PNL la președinție. Păi nu putea să o zică direct? Că era un subiect foarte mișto. Înainte de a deveni candidat la președinție, Hellvig trebuie să explice întâi cum a fost posibil ca România să piardă toate oportunitățile istorice ale ultimilor ani, de la criza din pandemie, Schengen, cereale, droguri până la criza medicală, iar apoi cum a putut face Florian Coldea toate lucrurile pe care le-a făcut chiar sub nasul lui de șef suprem al Serviciului Român de Informații. Ocazie cu care ar fi foarte mișto ca și Crin Antonescu, în calitate de susținător fervent, să povestească natura relațiilor lui cu fostul optimizator al câmpului tactic. Poate pe urmă îi recomandă și Coldea pe cei doi domni atât de supărați că un general a scris o carte. Cine știe ce mai aflăm.

Per total, în încercarea de a oferi opiniei publice care l-a uitat un punct de vedere atât de prost argumentat pentru promovarea unui personaj atât de controversat, Crin Antonescu merită un rând de aplauze. Putea fi un Hagi al PNL-ului. A ales să nu fie  prin campania asta patetică și dezlânată ca o gelozie de garaj. Poate scrie și el o carte, să-și explice metamorfoza.