Pe măsură ce se apropie data alegerilor prezidențiale în Statele Unite, mass media și rețelele sociale publică și difuzează tot mai multe articole politice, emisiuni, materiale. Cu cât sunt mai multe, cu atât crește riscul dezinformării și al manipulării prin intermediul presei și al celorlalte canale de comunicare. Contrar așteptărilor însă, spune Dan Dungaciu, analist de politică externă, știrile false și dezinformarea nu pot schimba tendințele privind votul alegătorilor.
„Noi operăm cu modelul anilor ci-30-40-50, când a apărut radioul, mai târziu televizorul. Atunci s-au inventat teoriile comunicării care prezentau injecția de comunicare. Cu alte cuvinte, dacă am o problemă, schimb mesajul, îl transmit în același timp tuturor, de mai multe ori, astfel încât acesta schimbă opinia celor care-l primesc. Aceste teorii erau unele extrem de simple, erau predate studenților în perioada interbelică, înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, până când americani au apucat să facă niște experimente”, a afirmat Dan Dungaciu, prezent în studioul Puterea Știrilor.
Acesta a amintit mesajul regelui Angliei, în timpul războiului, transmis la radio, despre care s-a spus multă vreme că a stat la baza rezistenței britanicilor.
„Sigur că era important discursul regelui, dar e o naivitate să credem că britanicii au rezistat doar pentru că le-a vorbit regele. Publicul era deja pregătit să accepte un asemenea mesaj”.
Un alt exemplu, a completat analistul de politică externă, este momentul bombardării Japoniei de către americani, când numeroase avioane au survolat cerul împrăștiind foi cu mesaje referitoare la predarea împăratului și inutilitatea continuării luptei. Întrebați, în închisoare, ce efect au avut aceste mesaje asupra lor, prizonierii japonezi au răspuns că, citindu-le, se simțeau și mai puternici.
„Atunci au apărut primele discuții despre eficiența mesajului în comunicare. Și-au dat seama că de fapt aceste mesaje nu vin chiar în gol. Depinde foarte mult despre public. Deci nu contează doar emițătorul. Un alt exemplu este faptul că, înainte de 89, ascultam Radio Europa Liberă sau Vocea Americii. (…) Dar de ce ascultam toate astea și de ce credeam ce spun aceste posturi de radio? Nu neapărat că erau adevărul întruchipat, ci pentru erau îndeplinite două condiții importante: nu aveam încredere în lideri, însă aveam încredere în emițători. Marea problemă este acum – de ce nu le putem face noi rușilor ceea ce ne-au făcut ei cu Russia Today și alte posturi? Pentru că rușii n-au încredere în Occident dar au încredere în liderii lor. Deci nu poți modela publicul, orice ai face. Pentru că dacă ar fi după această logică, la forța noastră tehnologică, ar trebui să modificăm mințea rușilor și chinezilor. Suntem mai bogați decât ei, avem o forță tehnologică mai puternică decât a rușilor și, cu toate astea, nu reușim să le modificăm creierele și mințile. De ce? Pentru că e o chestie de încredere. Deci nu poți să faci orice, dacă populația aceea e pregătită sau nu e pregătită să-ți asculte ție mesajele. Toată atenția noastră este focalizată doar pe cel care emite. Trebuie să te uiți un pic și cum arată publicul acela. Problema Europei în acest moment este că avem un public nemulțumit, care nu mai crede în eficiența instituțiilor de la Bruxelles, care consideră că este foarte multă minciună la nivel oficial. Acest public, este mult mai disponibil să primească propaganda rusească”, a subliniat analistul de politică externă.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
