Alegerile prezidențiale sunt considerate cele mai importante de pe scena politică, însă acestea nu atrag un număr impresionant de votanți. În ultimii 30 de ani, s-au pierdut 5 milioane de voturi, în urma a numeroși factori care au influențat alegerile.
Optimismul din anii 90
După evenimentele din 1989, instituțiile statului au fost acaparate de FSN, care și-a impus oamenii în funcții cheie. La alegerile prezidențiale din 1990, Ion Iliescu a câștigat cu FSN-ul, obținând 85% din voturi, dar acele alegeri ridică multe semne de întrebare referitoare la procesul democratic. Prezența la urne a fost de 86,19%, cu un număr total de 14,2 milioane de voturi exprimate. Era perioada în care românii sperau la democrație.
În 1992, prezența la urne a scăzut la 76,29% în primul tur, cu 11,9 milioane de voturi valabile, și 73,23% în turul doi, cu 12 milioane de voturi valabile.
În 1996 s-a repetat lupta dintre Iliescu și Constantinescu, dar de data aceasta s-a impus candidatul CDR. Prezența la urne s-a menținut la 76,01% în primul tur, cu 12,6 milioane de voturi valabile, și 75,9% în turul doi, cu 12,9 milioane de voturi valabile.
Dezamăgirea din anii 2000
La începutul anilor 2000, electoratul român a pierdut foarte mult încrederea în alegerile prezidențiale. Acesta lucru s-a văzut chiar din 2000, când prezența la urne a scăzut la 65,31% în primul tur, cu doar 10,8 milioane de voturi valabile, și 57,5% în turul doi, cu 10 milioane de voturi valabile. Numărul de voturi a scăzut de la un tur la altul, deoarece alegătorii au avut de ales între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Iliescu s-a impus, însă electoratul își pierduse încrederea în rolul Președintelui.
Traian Băsescu a fost considerat mereu o locomotivă-politică, însă acest lucru nu s-a văzut și când a fost vorba de prezență la urne. Deși a învins PSD-ul de două ori, efectul Băsescu nu a motivat electoratul.
La alegerile prezidențiale din 2004, prezența la urne a fost de doar 58,5% în primul tur, cu 10,7 milioane de voturi valabile, și a scăzut la 55,2% în turul doi, cu 10,1 milioane de voturi valabile. Lupta dintre Băsescu și Năstase, doi reprezentanți ai regimului comunist, a dezamăgit electoratul și s-au pierdut peste 600.000 de voturi între cele două scrutine.
În 2009, Băsescu și-a apărat mandatul în fața lui Mircea Geoană și prezența la urne a fost de 54,37% în primul tur, când au votat 9,9 milioane de români. Lupta dintre cei doi a motivat puțin electoratul pentru turul doi, când s-au prezentat la urne 58,02% dintre votanți, adică un număr total de 10,4 milioane de voturi valabile.
Votul anti-PSD și scandalurile de corupție
Perioada lui Klaus Iohannis și victoriile acestuia au fost marcate de un vot anti-PSD care s-a repetat de două ori. Klaus Iohannis a avut un impact semnificativ asupra prezenței la urne, însă după doar 5 ani l-a pierdut.
În 2014, s-au prezentat la urne 52,31% dintre votanți, în primul tur, cu 9,4 milioane de voturi valabile. Lupta din turul doi, dintre Iohannis și Ponta, a motivat foarte mulți români să iasă la vot, în condițiile în care candidatul PSD avea un avantaj considerabil în primul tur. Astfel, prezența la urne a crescut la 62,04%, ajungând la 11,5 milioane de voturi valabile.
Alegerile prezidențiale din 2014 înregistrau o prezență mai mare decât cea din anii 2000 și ofereau multă speranță pentru democrația din România. Totuși, după 5 ani a dispărut entuziasmul electoratului pentru Klaus Iohannis.
La alegerile prezidențiale din 2019, prezența la urne a coborât la 47,66% în primul tur, adică au votat doar 8,6 milioane de români. În turul doi, prezența a fost de doar 49,87%, înregistrând doar 9 milioane de voturi valabile. Klaus Iohannis deține un record negativ pentru alegerile prezidențiale din România, fiind președintele ales cu cea mai mică prezență la urne, sub 50% în ambele tururi.
Consecințe pentru democrație
Din 1990 și până în 2019, alegerile prezidențiale au pierdut peste 5 milioane de votanți, ceea ce reprezintă o mare problemă pentru democrația românească. În același timp, ridică mari semne de întrebare despre legitimitatea Președintelui.
Alegerile prezidențiale sunt marcate de mai multe anomalii, care cu greu pot fi explicate. Spre exemplu, în 1990 pe listele cu alegători erau înscrise 17,2 milioane de persoane. În 2019, 18,2 milioane de persoane erau așteptate la urne. Numărul de persoane înscrise pe liste a crescut în ultimii 30 de ani, deși în aceeași perioadă populația țării a scăzut. În 1992, pe liste se regăseau chiar 16,3 milioane de persoane.
Institutul Național de Statistică spune că populația României a scăzut cu 4 milioane în ultimii 30 de ani, dar rămâne un mister cum am reușit să creștem numărul de persoane înscrise pe listele electorale.
Un alt factor care a contribuit la scăderea numărului de votanți este și încrederea foarte mică în partidele și instituțiile politice. Scandalurile de corupție din ultimii 20 de ani au afectat grav imaginea partidelor, iar unele chiar au dispărut.
Alegerile prezidențiale din 2024 au nevoie de o prezență la urne cât mai mare pentru a da legitimitate noului Președinte. În caz contrar, scena politică va rămâne fragmentată și va scădea și mai mult încrederea cetățenilor în Președintele României.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
