Cristian Hostiuc a scris un editorial pe Ziarul Financiar, abordând impactul Planului Bugetar Structural Național pe Termen mediu și lung (PBSTM) asupra promisiunilor electorale ale candidaților pentru Palatul Cotroceni și partidelor care aspiră la Palatul Victoria. Hostiuc subliniază că, în ciuda angajamentelor grandioase de creștere economică și îmbunătățire a veniturilor populației, analizele arată o realitate fiscală mai austera.
„Nu ştiu ce promit candidaţii pentru Palatul Cotroceni sau partidele care vor să ajungă la Palatul Victoria.
Indiferent ce ar spune – oricum sunt fraze goale, copy paste după alte fraze -, totul se va raporta la Planul Bugetar Structural Naţional pe Termen mediu şi lung (PBSTM), pe care guvernul Ciolacu, format din PSD şi PNL, să nu uităm, tocmai l-a aprobat în şedinţa de guvern de miercuri, 23 octombrie, iar Ministerul Finanţelor a fost autorizat să-l facă public, ceea ce s-a întâmplat vineri, pe 25 octombrie, când lumea era ocupată cu dezbaterea Ciolacu/George Simion/Hrebenciuc/Gigi Becali etc.
Acest Plan, de 119 pagini, este plin de analize, reforme, obiective, date de implementare, scopul final fiind ca România să intre într-o zonă de sustenabilitate fiscală până în 2031. M-aş mira ca Bruxellesul să fie atât de îngăduitor şi să lase o reducere atât de graduală, de 0,8% din PIB pe an în următorii şapte ani, de scădere a deficitului de bugetar.
Nu ştiu dacă cineva a citit acest PBSTM, în afară de cei care l-au întocmit, dar el este precis din punct de vedere fiscal şi se încadrează într-o matrice pe care România trebuie să o atingă.
Toţi politicienii, toţi candidaţii pentru Cotroceni, dintre care unul este prim-ministru – Marcel Ciolacu, care este şi preşedintele PSD, iar celălalt este Nicolae Ciucă, preşedintele Senatului şi preşedintele PNL, anunţă că vom avea o creştere economică fără precedent, că PIB-ul se va dubla, că veniturile populaţiei vor creşte susţinut, că urmează planuri mari de reindustrializare, că exporturile vor exploda, că România va ajunge o mare putere economică.
Dacă mă uit în PBSTM, creşterea economică a României nu va depăşi 3% în niciun an din următorii şapte ani, o creştere care este sub potenţial şi nu este suficientă pentru a dubla PIB-ul, după cum anunţă politicienii.
De la 1.768 de miliarde de lei în acest an, adică 355 de miliarde de euro, PIB ar trebui să ajungă, conform PBSTM, la 2.848 de miliarde de lei, adică 528 de miliarde de euro în 2031, adică o creştere de 61% în valoare nominală în lei, şi o creştere de 48% în euro. Asta presupunând că euro nu trece de 5,39 lei în 2031, faţă de 4,97 lei cât este acum, adică o creştere de numai 8% în următorii şapte ani.
Planul are ca scop reducerea deficitului bugetar de la 7,9% în acest an la sub 3% în 2031, adică o reducere anuală de 0,8% din PIB.
Conform PBSTM asumat de guvernul Ciolacu, format din PSD şi PNL, că PNL nu a ieşit de la guvernare, Banca Mondială trebuie să prezinte două variante de reformă fiscală până în primul trimestru din 2025, dintre care una să fie adoptată de către guvernul care va fi la Palatul Victoria.
Guvernul de acum şi-a asumat închiderea lacunelor fiscale reforma impozitării microîntrerinderilor, temperarea şi chiar îngheţarea salariilor în sectorul public, măsuri de reducere a evaziunii fiscale, gap-ului la TVA, reforma salariilor la buget etc.
PBSTM-ul este mult mai detaliat decât ideile pe care le-am consemnat aici şi plin de proiecţii care au în spate cifre.
Indiferent cine ar veni la Palatul Victoria, ca rezultat al alegerilor parlamentare din decembrie (dacă nu ştiţi, pe 1 decembrie sunt alegeri parlamentare), indiferent cine ar veni la Palatul Cotroceni ca preşedinte pentru următorii cinci ani, indiferent ce promit acum pentru a fi votaţi, după preluarea mandatelor se vor trezi în această realitate a cifrelor, unde guvernul nu va mai putea cheltui bani fără număr, fără număr, aşa cum face acum Guvernul Ciolacu sau premierul Ciolacu, că PNL s-a dat deoparte, orice proiecţie bugetară, orice lege orice plan de guvernare trebuie să se raporteze la cifrele din PBSTM.
Bineînţeles că orice guvern poate să ia ce decizii vrea, preşedintele poate să aprobe orice decizii ale guvernului, dar în final totul se raportează la banii din buget, la capacitatea guvernului de a face rost de bani din împrumuturi, la capacitatea guvernului de a administra şi atrage banii din PNRR şi din fondurile europene tradiţionale, la capacitatea guvernului de a fi credibil în faţa pieţelor financiare internaţionale, în faţa agenţiilor de rating şi în faţa celor care împrumută România.
Asta pentru că expunerea României pe datoria publică va creşte de la 52% din PIB acum, la 62,2% din PIB în 2029, şi la 61,4% din PIB în 2031, adică la 1.737 de miliarde de lei. Adică România va avea o creştere de 10% din PIB a datoriei publice în următorii şapte ani, ceea ce, în valoare nominală, va însemna foarte mult.
Toată această datorie publică trebuie finanţată, refinanţată, rostogolită, plătită, ceea ce înseamnă că marja oricărui guvern, oricărui partid şi partide care vor fi la Palatul Victoria, va fi extrem de redusă.
Pentru că guvernele Cîţu, Ciucă şi Ciolacu au majorat datoria publică cu 80% în ultimii ani, pentru că premierul Ciolacu, în căutarea de voturi, aruncă cu bani în dreapta şi-n stânga (creşterile de salarii sunt de 23%, creşterea cheltuielilor cu bunuri şi servicii de 23%), ducând deficitul bugetar la aproape 8% din PIB, România trebuie să facă rost de bani împrumutându-se de pe pieţele internaţionale. Ministerul Finanţelor a ajuns să se împrumute şi de pe piaţa japoneză, deoarece capacitatea pieţei interne de a finanţa cheltuielile guvernului este la limita maximă.
Indiferent cine va fi la Palatul Victoria sau la Cotroceni, perioada de glorie fiscală – facilităţi fiscale, lacune fiscale, optimizări fiscale – se va închide. Acum să vedem, după trecerea alegerilor, care vor fi propunerile de majorări de taxe şi impozite.
Bineînţeles că noul guvern sau noul preşedinte pot să nu recunoască acest PBSTM.
Dar întrebarea este cine şi cum se va mai finanţa actualul sistem fiscal, cine va mai finanţa deficitele bugetare, cine va mai cumpăra datoria României, cine ne va mai da sutele de miliarde de euro de la Uniunea Europeană.
În politică poţi să promiţi orice, programele electorale ale candidaţilor pentru Palatul Cotroceni sau ale partidelor pentru Palatul Victoria sunt pline de promisiuni, mai ales că hârtia suportă orice, dar după trecerea alegerilor totul se va raporta la banii care sunt în buget, la banii necesari pentru finanţarea datoriei publice, la banii necesari pentru echilibrarea cât de cât a dezechilibrelor macro – deficit bugetar, deficit de cont curent, la banii pe care bugetul îi are pentru a finanţa marile programe de reindustrializare, de agricultură, de IMM-uri etc.
Şi nu prea sunt bani”, a scris Cristian Hostiuc.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
