În ultimii ani, extrema dreapta a reapărut în peisajul politic din România într-o nouă formă, cea a partidului condus de George Simion. Deși extrema dreaptă nu reprezintă un fenomen nou, putem observa că în ultimii 30 de ani de democrație aceasta a avut diferite întrupări, apărând în prim planul politicii românești și apoi trecând în irelevanță în mod periodic.
Anii de început
După căderea comunismului în 1989, România a intrat într-o tranziție complexă, iar la începutul anilor ’90 au apărut primele mișcări politice care își revendicau o ideologie de extremă dreaptă, predominant ultra-naționalistă. Contextul social și economic, marcat de instabilitate și incertitudine, a favorizat reînvierea unor teme legate de identitatea națională, suveranitate și neîncrederea în Occident. Aceste teme au fost exploatate intens de partide precum Partidul România Mare (PRM), fondat în 1991 de Corneliu Vadim Tudor. PRM a reprezentat prima formă de naționalism radical după Revoluție, manifestând un discurs vehement anti-occidental, xenofob și anti-minoritar.
Corneliu Vadim Tudor, fost scriitor și publicist naționalist în perioada comunistă, a adoptat un stil politic deosebit de teatral și populist, atrăgând atenția și polarizând societatea. Vadim Tudor a fost un adept al unor teme ultranaționaliste și autoritare, pledând pentru un regim puternic, care să apere interesele naționale împotriva influențelor străine și a „trădătorilor” din interior. Popularitatea PRM a crescut constant, iar punctul culminant a fost atins la alegerile din 2000, când Vadim Tudor a reușit să intre în turul doi al alegerilor prezidențiale, obținând 33% din voturi. Deși învins în cele din urmă de Ion Iliescu, Vadim Tudor a demonstrat că discursul naționalist extremist poate rezona puternic într-o perioadă de criză.
Declinul PRM și fragmentarea dreptei radicale
În anii 2000, popularitatea PRM a început să scadă pe fondul apariției unor noi formațiuni politice și al stabilizării democratice și economice a țării. Vadim Tudor a pierdut din capitalul politic acumulat, iar discursul său extrem a devenit mai puțin atractiv pentru electorat. În plus, disputele interne și conducerea autoritară a liderului au dus la fracturi în partid și la pierderea unor membri cheie.
Simultan, scena politică românească s-a diversificat, iar temele de extremă dreapta s-au răspândit și la partide de dreapta mai moderate. Deși PRM a continuat să fie activ în politica românească, influența sa a scăzut constant. Alegerile din 2004 și 2008 au demonstrat o diminuare vizibilă a popularității PRM, care nu a reușit să mai ocupe un loc proeminent în Parlamentul României.
Între 2008 și 2020, au apărut diverse formațiuni de dreapta cu o componentă naționalistă sau eurosceptică, însă ele nu au reușit să se impună pe scena politică. Fostul membru PRM George Becali a fondat Partidul Noua Generație (PNG), mizând pe teme naționaliste și conservatoare, dar fără succes electoral major. Alte formațiuni mici, cum ar fi Partidul România Unită (PRU), au încercat să ocupe acest spațiu politic, dar fără a reuși să capteze atenția publicului larg.
Reconfigurarea extremei drepte: Ascensiunea AUR
Alegerile parlamentare din 2020 au marcat un moment de cotitură prin succesul surprinzător al Alianței pentru Unirea Românilor. Fondat în 2019 de George Simion și Claudiu Târziu, AUR a reușit să obțină aproximativ 9% din voturi la alegerile parlamentare, devenind a patra forță politică din România. Succesul AUR a fost o surpriză pentru scena politică, dat fiind că partidul fusese ignorat în sondaje și nu avusese o prezență politică notabilă până atunci.
AUR s-a remarcat printr-o abordare modernizată a temelor naționaliste și printr-o retorică puternic anti-sistem, anti-UE și anti-globalistă, adaptată vremurilor actuale și promovată intens pe social media. Pandemia de COVID-19 a oferit un context favorabil pentru acest discurs, iar AUR a profitat de nemulțumirile publice legate de restricțiile impuse de guvern și de măsurile sanitare percepute drept excesive. AUR a captat electoratul nemulțumit de măsurile pandemice, dar și o parte din electoratul tradiționalist, conservator, profund religios și anti-occidental, care nu se regăsea în partidele mainstream.
Comparativ cu PRM, AUR are o structură mai bine adaptată mediului online, folosind rețelele sociale pentru a-și amplifica mesajul și pentru a atrage tineretul dezamăgit de politica tradițională. George Simion, carismatic și apropiat de cetățeni prin inițiativele sale publice, a devenit o figură centrală în redefinirea extremei drepte românești. AUR a promovat teme care combină naționalismul, suveranismul, protecția tradițiilor creștine și o retorică anti-globalistă, conturând o identitate distinctă care a reușit să capteze atenția și susținerea electoratului.
Succesul AUR este rezultatul unei combinații între o strategie eficientă de comunicare și contextul social și politic. Spre deosebire de PRM, AUR și-a construit o rețea puternică de influenceri online și a dezvoltat o strategie de mobilizare a electoratului pe teme de actualitate, precum euroscepticismul, protecția suveranității naționale și respingerea a tot ce este perceput drept „impus din afară”. De asemenea, AUR a reușit să atragă electoratul din diaspora, adoptând un discurs unionist și apelând la sentimentele de patriotism și mândrie națională.
Impactul electoral și viitorul extremei drepte românești
Ascensiunea AUR marchează o nouă etapă în evoluția extremei drepte din România. Deși PRM și alte partide similare au avut succes în trecut, popularitatea acestora s-a erodat în timp din cauza lipsei de adaptare la noile realități politice și sociale. AUR, în schimb, a demonstrat o capacitate ridicată de adaptare la tendințele actuale.
Însă, pe termen lung, rămâne de văzut dacă AUR va putea să-și mențină relevanța sau dacă va repeta traseul descendent al PRM. Partidul este supus riscului de a se radicaliza în continuare, ceea ce ar putea atrage atenția instituțiilor europene și ar putea duce la o izolare pe scena internațională. Istoria ne arată că extrema dreaptă apare cu regularitate în prim planul politicii românești, însă rar supraviețuiește în aceeași formă pe termen lung. Alegerile reprezintă de regulă momentele cheie care pot marca ascensiunea sau declinul extremei drepte, iar cele de anul acesta vor reprezenta un nou test.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
