Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor dezgroapă „mortul” OUG 50/2010 și consideră că ING Bank România n-a pus corect în aplicare transparentizarea costurilor contractelor din urmă cu mai bine de 14 ani, obligând clienții să plătească două marje de dobândă. Autoritatea a obligat ING să elimine una dintre marje de dobândă și să restituie banii clienților, însă banca s-a dus în instanță să ceară și a obținut suspendarea acestei obligații până i se judecâ plângerea pe fond, pe motiv că ar fi foarte costisitoare și ar cere un efort imens din partea angajaților care s-ar ocupa cu recalcularea dobânzilor a aproape 90.000 de credite, conform datelor Profit.ro.
ANPC a amendat ING Bank, în 12 septembrie 2024, și a obligat banca olandeză să refacă contractele de credit modificate în 2010, când a pus în aplicare Ordonanța 50/2010 privind contractele de credit încheiate cu consumatorii.
OUG 50, o istorie cu scandal
Până în 2010, băncile din România acordau credite cu dobânzi variabile stabilite în general în funcție de „politica băncii”. Băncile puteau revizui aceste dobânzi variabile la un anumit interval sau când doreau și clienții nu aveau acces la resorturile deciziilor băncilor și nici nu le puteau anticipa. Chiar dacă băncile au spus de-a lungul timpului că dobânzile interne de referință se bazau pe indicatori obiectivi, cum ar fi costul de pe piețele internaționale, costul cu riscul și altele, în realitate aceste lucruri nu puteau fi verificate.
În 2010, România a transpus în legislația internă o Directivă europeană care obliga băncile să calculeze transparent costurile creditelor. În cazul dobânzilor variabile, acest lucru însemna că referința trebuia să fie una din piață, verificabilă. Pentru creditele în lei, referința a devenit ROBOR (înlocuită din 2019 cu IRCC), pentru cele în euro a fost EURIBOR și pentru cele în franci elvețieni a fost LIBOR CHF.
Guvernul României din 2010 a decis ca prevederile OUG 50/2010 să se aplice și creditelor în derulare, ceea ce a născut mari frământări în rândul băncilor, pentru că nu au venit și explicații exacte despre cum să fie făcută această transparentizare a costurilor. Pentru că în cazul celor mai multe bănci dominau creditele în euro și pentru că referințele interne erau mai mari decât EURIBOR, băncile ar fi ieșit în pierdere dacă ar fi înlocuit dobânda de referință variabilă a băncii cu EURIBOR, așa că au apelat la interpretări originale ale legislației.
Ce s-a întâmplat la ING și ce decide ANPC
În cazul ING Bank România, dobânda curentă care era compusă din dobânda de referință a băncii și marja băncii, în contractele în derulare la acel moment, a fost transformată în EURIBOR/ROBOR + marja băncii + procent fix (calculat ca diferență între dobânda de referință a băncii și EURIBOR/ROBOR). Cele mai multe credite fuseseră acordate înainte de criza financiară și erau în euro, așa că ING Bank a calculat o marjă nouă (procentul fix) de 2,5 puncte procentuale, care s-a adăugat marjei inițiale și referinței EURIBOR.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News