Părintele Constantin Necula a vorbit, într-un interviu acordat libris.ro, despre situaţia actuală în care se află România, dar şi despre provocările şi problemele cu care se confruntă credința și credincioșii în epoca inteligenţei artificiale.
Provocat să vorbească despre „îndumnezeirea maidanului”, dar și de îndumnezeirea politicii, Constantin Necula a declarat:
„E un parcurs greu de identificat și de reconstruit după ani în care democrația a fost siluită la marginea ca de maidan a pseudo-democrației. În primul rând avem nevoie de oameni care să accepte să se școlească în cunoaștere și să refuze mediocritatea. Unii vorbesc azi de meritocrație, iar noi ne zbatem, de fapt, în mediocrație – și mă refer aici și la mediocritate, și la transformarea media în Inchizitorul fără milă al valorilor și corectarea lor spre negativ. Alegem mereu între limitele propriei noastre culturi democratice și te asigur că pe nimeni nu bucură mai mult răutatea zilelor care trec acum peste noi decât pe cel care rupe mereu întregul prezentându-l ca adevăratul întreg. Ceea ce ne lipsește este sinceritatea actului politic – dar unde o fi altfel?- și mai ales distrugerea unei ierarhii a valorilor bine exprimate. Uneori mă mir cum ne ia valul.”
Procesul de îndumnezeire al politicii nu poate fi decât o conlucrare între om și Harul lui Dumnezeu, voia Acestuia. Pentru aceasta, referirile trebuie făcute la Hristos Iisus, nu la toți cei care se drapează în hlamida și vizonul unor locuiri în zone ale sfințeniei. Cred personal că fiecare e dator cu rugăciunea pentru fiecare și că adevărata propovăduire a Evangheliei începe cu buna ei cunoaștere. Vrem lideri mai buni? Trebuie să-i naștem. Ca familie, ca școală, ca spațiu comunitar și comunitate parohială. Altfel pierim.”
În condițiile în care ideologiile tradiționale sunt distorsionate puternic de valurile progresiste, Constantin Necula a vorbit și de șansa creștinilor de a mai fi reprezentați politic și social:
„Știi cum se spune că un om cu două mâini stângi nu poate rezolva nimic practic în casa lui. Ideea este că nici unul cu două mâini drepte nu rezolvă nimic. În fond ar trebui ca politicul să acționeze ca o mare familie în care fiecare completează pe fiecare. La noi principul conlucrării s-a transformat în cel al concurării. Și deseori această concurare naște monștri seci ai cancanului și manipulării ideologice. Am urmărit tăcut evoluția modului în care putem fi reprezentați în sfera politicului de către oamenii pe care-i alegem prin vot. Uitarea și amăgirea unui popor obosit este cea mai facilă formă de manipulare la acest nivel. Uneori cred că pe uitarea noastră se și bazează pentru a ne formata noi și noi amăgiri. Creștin fiind am obligația de a-mi cultiva memoria istorică, de a cunoaște cele ale lumii, dar și cele ale Împărăției. N-avem decât să ne alegem oamenii care propun politicul mai aproape de polis, de vecinătatea comunitară în care avem binecuvântarea de a trăi. Problema majoră este că uităm înainte de a ne aduce aminte, vorba Doamnei Monica Lovinescu. Și uităm strașnic!”
Părintele Necula a vorbit și despre asaltul inteligenței artificiale asupra vieții noastre de zi cu zi:
„Biserica nu are a se teme. Vedem cum primele victime ale AI-ului sunt proprii săi creatori. Concedierile în masă din domeniul IT din Occident – au ajuns și la noi- arată limita acestei creații: libertatea omului de a ființa! Ori la această provocare Biserica are mereu ca răspuns alternativa Învierii. Personal am propus studenților să ne împrietenim cu sistemul de „negândire” al AI-ului. Le-am propus analize și decodificări ale tăcerilor noastre pastorale: problematica reformării comportamentului creștinilor, pastorația dependenților, critica comunicării din parohii etc. În al doilea stadiu le-am propus crearea de Omilii la Evanghelii și i-am pus să compare cu omiliile unor Părinți ai Bisericii. Și să citească – cu voce înaltă – pe cele propuse de „plexiglasul” non-uman al creierului artificial. S-au lămurit că oricât de dificil este, sistemul trebuie decodat prin învățare, prin asumare, nu prin aruncare în prăpastia fricii. Eu însumi am rămas uimit de unele cântece produse pe versurile lui Mihai Eminescu și ascultându-le cu ei am reînvățat versurile lui. E nevoie să înțelegem care sunt limitele lui și să investim creativitatea noastră în propunerea unor orizonturi noi, de nepătruns pentru informatica sistemului. Modulația glasului la durerea încurajării unei mame ce-și pierde copilul e greu de restaurat în biții cunoașterii AI, dar dintâi noi, preoți și credincioși deopotrivă, trebuie să o redescoperim. Pentru că ne-am pierdut tandrețea comuniunii și asta nu se datorează vreunui sistem din afara noastră.”
Preotul Constantin Necula şi-a lansat recent, la Târgul de Carte Gaudeamus, două volume dedicate vieţii Sfintei Parascheva, „Sfânta Parascheva. Izvor de Har şi Binecuvantare” şi Viaţa Sfintei Parascheva povestită de Părintele Necula”, prilej cu care a îndemnat la echilibru şi i-a sfătuit pe români să practice rugăciunea, pentru a se linişti sufleteşte.
Citește interviul integral AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
