În contextul dezbaterilor publice privind presupusa interferență rusească în alegerile prezidențiale, a revenit în atenția publicului tema controlului democratic civil al serviciilor secrete românești.
Control parlamentar ineficient
Percepția publică este însă că parlamentarii din legislatura trecută nu și-au îndeplinit atribuțiile de control cu seriozitate, câtă vreme nu au descoperit nici cea mai mică neregulă în interiorul acestor instituții.
De altfel, studiile din mediul academic confirmă ideea de mai sus: după integrarea României în NATO și UE, controlul parlamentar a intrat într-o perioadă de degradare.
Aceasta este și concluzia Florinei Cristiana (Cris) Matei, PhD, profesor la Școala Postuniversitară Navală a Statelor Unite, din Monterey, California, unde predă cursuri din domeniile relațiilor civili-militari, intelligence și homeland security, pentru studenți civili și militari ai guvernelor Statelor Unite și țărilor aliate și partenere ale Statelor Unite.
Într-un interviu pentru Libertatea, Matei explică în ce constă cadrul legislativ astfel încât controlul parlamentar al serviciilor secrete să fie unul eficient, la ce capitole România a înregistrat performanță și care ar fi punctele slabe.
Matei spune că un rol inedit al serviciilor secrete îl reprezintă sprijinul pe care îl oferă decidenților în domeniul prezervării patrimoniului național și cultural, o practică existentă în unele noi democrații, exercitat de forțele armate (așa cum am învățat de la studenții săi – ofițeri ai armatelor din America Latină și Asia), în colaborare cu serviciile de intelligence.
Dacă aceste misiuni nu sunt însă stabilite de un cadru legislativ clar și robust, ele ar putea conduce la corupție și politizare deoarece serviciile secrete pot include orice și pe oricine în categoria de „criminal” sau „dușman” al patrimoniului.
Matei este Associate Editor în cadrul Jurnalului International de Intelligence și Counterintelligence și până în martie 2025 deține funcția de chair al Secției de Studii în Intelligence din International Studies Association Convention (ISA).
Cum se poate face un control civil eficient asupra serviciilor secrete
Libertatea: În România, percepția publică este că cele două comisii parlamentare de control SRI și SIE nu își fac deloc treaba. Care ar fi indicatorii pe care societatea civilă ar trebui să îi urmărească atunci când încearcă să evalueze dacă aceste comisii parlamentare chiar își fac în mod eficient treaba sau nu?
Cristina Matei: Într-o democrație consolidată, controlul legislativ asupra serviciilor secrete presupune un spectru larg de acțiuni cum ar fi: stabilirea cadrului legislativ și al politicilor necesare structurării și funcționării serviciilor, legiferarea modului prin care Parlamentul își va exercita controlul cu privire la activitatea acestor servicii, monitorizarea de către Parlament, prin comisiile permanente, a implementării legislației și politicilor de către serviciile de intelligence, iar atunci când este cazul, forul legislativ hotărăște și îndeplinește revizuirea legilor și politicilor care privesc serviciile de informații, monitorizarea și controlul asupra structurii, personalului și a activităților desfășurate de instituțiile în cauză.
Și aprobarea bugetelor serviciilor de intelligence de către Parlament, care, de asemenea, monitorizează și execuția acestor bugete. În acest context, de jure, comisiile parlamentare de control SRI și SIE sunt unele dintre cele mai puternice în ceea ce privește atribuțiile de exercitare a controlului civil democratic asupra celor două agenții – mai ales după reforma din 2017 (aș adăuga că aceste două comisii au autoritate similară cu cea a omoloagelor lor din Statele Unite).
Atribuțiile comisiilor de control al SRI și SIE includ, inter alia: inițierea de proiecte de legi privitoare la securitatea națională a României; verificarea constituționalității și respectării cadrului legislativ în executarea activităților și operațiunilor de intelligence, investigarea/anchetarea în urma acuzațiilor de culegere ilegală de informații, audierea candidaților propuși de președintele României pentru pozițiile de director ai acestor instituții, dreptul de convocare și somare a liderilor și personalului serviciilor secrete respective, evaluarea rapoartelor anuale întocmite de directori, solicitarea de informații și date de la cele două agenții, pe care cele două instituții în cauză sunt obligate prin lege să le furnizeze legiuitorului, investigarea conducerii și personalului acestor instituții și efectuarea de vizite neanunțate la sediile celor două organizații de intelligence. Totodată, Parlamentul României este și un consumator de intelligence produs de agențiile respective.
Aceste atribuții conferă comisiilor parlamentare oportunități de executare atât a unui control proactiv, de tip „police patrol” („patrula de poliție”), dar și reactiv, de tip „fire alarm” („alarma de incendiu”), potrivit bine-cunoscuților experți în domeniu Mathew D. McCubbins și Thomas Schwartz. Controlul de tip „police patrol” constă în acțiuni, de multe ori neanunțate – de exemplu, vizite conduse de membrii comisiilor la sediile instituțiilor – de evaluare a modului în care serviciile de intelligence își fac treaba, care urmăresc prevenirea ilegalităților și încălcării principiilor și normelor democratice.
Controlul de tip „fire alarm” se manifestă atunci când societatea civilă, sau personalul din cadrul agențiilor de intelligence – care expun abuzuri, ilegalități, corupție în cadrul serviciilor – sună o alarmă de încălcare a cadrului și normelor legale de către aceste instituții, obligând agențiile oficiale de control civil, legislative si juridice, de exemplu, să își exercite rolul și să pornească audieri, anchete etc.
Ce nu funcționează în România pentru un control civil eficient – Pe hârtie stăm bine, practica ne omoară. În România, controlul de tipul „police patrol” din partea parlamentarilor nu funcționează. Parlamentarii români, în general, intră în tipologia majoretelor, descrisă de Loch Jonhson, care susțin public că totul este perfect când vine vorba de funcționarea serviciilor. Astfel, monitorizarea informală a serviciilor secrete din partea societății civile devine și mai importantă, însă nici această componentă nu mai există în România.
– Cercetarea mea comparativă a controlului parlamentar de peste două decenii arată că aceste comisii – inclusiv cele două comisii din România – suferă de pe urma unui cerc vicios de vulnerabilități, constrângeri și chiar obstacole care împiedică efectuarea eficientă a controlului legislativ. În paralel, obstrucționarea activității lor duce la propagarea de scandaluri etc., care de multe ori sunt ilustrate și amplificate de presă și care influențează opinia publică despre incompetența, fie a serviciilor în cauză, fie în ceea ce privește controlul civil democratic. Indicatorii pe care societatea civilă ar trebui să îi urmărească, atunci când încearcă să evalueze dacă aceste comisii parlamentare își fac în mod eficient treaba, sunt următorii:
- Secretizarea exagerată. Secretizarea/clasificarea de informații, metode și surse este un sine qua non pentru eficacitatea serviciilor de informații. Atunci când clasificarea devine exagerată – manifestată, de exemplu, prin refuzul aproape constant al executivului de a furniza legiuitorului informații referitoare la identitatea surselor și metodelor, sau comiterea deliberată a sperjurului pe timpul audierilor sau investigațiilor – ea poate submina controlul democratic.
- Expertiza limitată (sau chiar absența expertizei) în domeniul de intelligence a parlamentarilor. Nu toți membrii comisiilor legislative de control al serviciilor secrete înțeleg care sunt amenințările la mediul actual de securitate națională, regională și globală. Numeroase lacune afectează capacitatea parlamentarilor de a-și forma o opinie avizată privind rolul și locul agențiilor de intelligence într-o democrație sau asupra activității de intelligence, mai ales când este vorba de necesitatea de investire în programe (tehnice) sofisticate și costisitoare.
- Interes și motivații limitate (sau chiar absente) pentru parlamentari în alegerea unei cariere de control legislativ al serviciilor secrete. Membrii comisiilor de cele mai multe ori nu au voie să divulge detalii legate de munca lor de control și, prin urmare, nu pot convinge electoratul că activitatea lor este necesară și benefică alegătorilor, în consecință, apartenența la aceste comisii nu conferă capital politic – voturi. Această dificultate devine mai proeminentă în cazul în care serviciile secrete sunt înconjurate de probleme, scandaluri și eșecuri repetate, iar aceste probleme sunt puse pe seama controlului parlamentar deficient.
Un fapt amuzant – ce-i drept, trist, în același timp – relevat de cercetarea mea comparativă pe mai multe state este că de multe ori când parlamentarii întârzie la prima reuniune unde se distribuie locurile în comisii, aceștia primesc comisiile de intelligence sau apărare. Bătălia este de multe ori pe comisiile de externe sau buget. În plus, termenii securitate și informații au o conotație negativă asociată cu trecutul nondemocratic.
Partizanatul, care se manifestă prin incapacitatea sau inabilitatea membrilor comisiilor – chiar și din același partid politic – de a ajunge la un acord privind exercitarea activității de control (de exemplu, ce să includă în legislație sau ce să ancheteze).
Cooptarea comisiilor de intelligence de către serviciile secrete – prin care aceste agenții determină comisiile să acționeze ca promotori ai intereselor acestor instituții versus agenți de control ai activității de intelligence.
– Cum învață parlamentarii în democrațiile consolidate să controleze serviciile secrete?
– Interesul politicienilor în domeniul de intelligence este un ingredient-cheie – parlamentarii din democrațiile consolidate au la dispoziție câteva oportunități de a acumula expertiză în domeniul controlului civil democratic asupra serviciilor secrete. În unele state, unii parlamentari provin din cadrele sau din conducerea serviciilor de informații din țările respective.
Experiența în serviciile de intelligence i-a expus la cultura și practica de intelligence și, prin urmare, pot cu ușurință să îndeplinească misiunea de control asupra serviciilor secrete. Acești membri cunosc ce ar putea „ascunde” sau „omite” serviciile de informații în cazul unei investigații sau audieri, știu ce întrebări să pună liderilor și ofițerilor de informații, înțeleg nevoia de protejare a surselor și metodelor de intelligence.
– La noi, în cultura politică românească, acest tip de parlamentar provenind din zona serviciilor secrete nu ar avea credibilitate, tocmai pentru că nu a apărut în spațiul public profilul parlamentarului gardian, cel extrem de riguros în raport cu legalitatea sau politizarea serviciilor secrete.
– O altă modalitate de a învăța practica de control parlamentar provine din eforturile societății civile, de multe ori printr-o colaborare cu serviciile secrete. Mulți parlamentari pot participa la cursuri de specialitate din universități civile sau din cadrul serviciilor de intelligence sau au posibilitatea de a învăța din dezbaterile din presă despre rolul și locul serviciilor de intelligence într-o democrație sau despre rolul legislativului în controlul de intelligence.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
