Furtul pieselor din tezaurul dacic, Coiful de aur de la Coţofeneşti, datat în secolele V-IV î.Hr. şi trei brăţări din aur de la Sarmizegetusa Regia, nu este doar o infracțiune împotriva patrimoniului național, ci o lecție amară despre cum o națiune poate fi dezechilibrată sistematic. E o operațiune care urmează pașii clasici ai dezmembrării identității unui stat:
1. Lovitura identității – Distruge originile
Tezaurul unui popor este mai mult decât o colecție de obiecte de aur sau bronz; este dovada tangibilă a existenței și măreției acelui popor. Atunci când pierzi astfel de simboluri, pierzi un stâlp al identității naționale. Dacă nu mai poți arăta că strămoșii tăi erau demni de respect, că au creat și lăsat moștenire capodopere, identitatea națională începe să se clatine. Furtul Coifului de la Coțofenești este o lovitură directă, ce transformă trecutul glorios într-un capitol diluat sau contestabil.
2. Divide et impera – Îi dezbini pe interior
Un scandal de acest fel face exact asta: creează tensiuni interne. Furtul pieselor din tezaurul dacic a generat multă furie și frustrare. Românii acuză autoritățile pentru nepăsare, instituțiile încep să se învinovățească între ele, și uite așa societatea și mai divizată. Într-un climat deja extrem de polarizat, astfel de momente distrug încrederea în stat – acolo unde mai era – și creează haos.
3. Cucerirea – Când pierzi trecutul, pierzi viitorul
Atunci când o națiune nu-și mai protejează rădăcinile, ea devine vulnerabilă în fața influențelor externe. Dacă nu mai avem grijă de tezaurul nostru, cum putem proteja ceea ce construim astăzi? Astfel, cultura noastră devine o marfă tranzacționabilă, iar națiunea devine tot mai ușor de subjugat economic, politic și cultural. Este Rusia implicată în furtul obiectelor din Tezaurul Dacic? Nu știu și nu cred că vom afla vreodată cu certitudine. Este un context care l-ar putea favoriza pe candidatul extremist pro-rus Călin Georgescu, pe fondul actualei crizei politice în creștere? Absolut. Într-un context în care miturile dacice au devenit pilonii unei părți a discursului naționalist, această pierdere poate fi exploatată emoțional pentru a mobiliza electoratul în favoarea unor candidați cu agende dubioase, inclusiv rusofile.
Astfel, tezaurul devine mai mult decât un simbol cultural: el devine o unealtă hibridă, folosită pentru a alimenta frustrarea și furia populației. Prin amplificarea sentimentelor de umilință națională și pierdere, cei care stăpânesc narațiunea pot direcționa aceste emoții spre susținerea unor lideri care pretind că vor „salva” identitatea și „recupera” onoarea pierdută.
Mai grav, o parte din publicul sensibil la acest tip de retorică este deja fascinată de miturile istorice dacice, adesea reinterpretate într-o cheie pseudoistorică, unde România devine centrul civilizației mondiale. Acești oameni, dezamăgiți de autoritățile actuale, pot fi ușor atrași de lideri care promit reîntoarcerea la „măreția pierdută” – o strategie perfectă pentru un candidat rusofil ce dorește să slăbească legăturile pro-occidentale ale țării.
Acest scandal trebuie privit mai adânc decât o infracțiune de patrimoniu. E un avertisment dur că nepăsarea, incompetența și lipsa de responsabilitate pot avea consecințe devastatoare.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
