Un antreprenor susține că a încercat din răsputeri să își adune o echipă de muncitori buni, oferindu-le salarii de 8.500 de lei, dar a eșuat. Tinerii din firma sa l-au dezamăgit cumplit, se plânge acesta. Povestea lui a devenit virală, iar reacțiile nu au întârziat.
Tinerii sub 30 de ani sunt extrem de greu de motivat pentru a-și da interesul la locul de muncă, pentru firmă, chiar și atunci când sunt ofertați cu salarii mari, a fost concluzia la care a ajuns un antreprenor.
Mesajul patronului: „Nu vor să se dezvolte”
Relatarea sa, publicată pe platforma Reddit, a stârnit controverse, iar sute de români și-au exprimat opinia, unii relatând despre experiențele asemănătoare sau total diferite trăite în companiile din România.
„Încerc de câțiva ani să adun o echipă de oameni buni, muncitori și care să lucreze ca o echipa. Nu vă voi spune domeniul însă pot spune că nu am pe nimeni în companie cu un salariu mai mic de 8.500 de lei net. Fac recrutări continuu pentru că mă lovesc de câteva aspecte foarte interesante, dar negative:
Mai ales în rândul celor de până în 30 de ani, există o silă generală în a învăța, în a se dezvolta profesional. Iresponsabilitatea, lipsa de asumare se ridică la un nivel extraordinar – un fel de furăm munca și trece ziua, ne luăm banii! Confirmă venirea la interviuri dar nu se prezintă la interviu, aici vorbim despre 80 la sută din interviuri. Dacă eu lipsesc trei zile, în două din ele unii angajați nu mai fac nimic. Salariul net de 8.500 de lei este pentru cei cu o experiență de până în cinci ani și pachetul oferit conține și o cotă din încasări, dacă se respectă termenele de livrare, mai ales că acolo avem penalități mari. Media veniturilor angajaților este de 13.500 lei”, scrie patronul.
Tinerii nu vor să învețe pentru ca văd sau aud că pot face bani stând degeaba, este de părere un român.
„Internetul îi bombardează cu clipuri în care tot felul de tinerei le arată ce înseamnă viața de miliardar și toți visează să nu facă nimic și să se plimbe peste tot, de parcă ar avea opțiunea asta în viață. Nu au cum să înțeleagă că acele persoane sunt dintre cele mai fericite și mai rare din lume – cei care chiar sunt bogați. Apoi, mai ales primăvara și vara, dacă vrei să angajezi, este haos. Cum vine căldura, toți vor libere, chiar dacă este greu spre imposibil să îi dai concediu unuia care are aproape două luni de când este angajat”, îi transmite acesta.
Nu se simt apreciați
Numeroși tineri i-au răspuns că sunt nepăsători pentru că nu se simt apreciați. Unii români i-au spus că preferă să nu se implice în muncă pentru că oricum nu vor fi recompensați pe măsură.
„Am observat că dacă ești mai bun decât majoritatea din firmă, primești mai mult de lucru pe aceiași bani. Alții sunt mediocri sau jalnici și iau același salariu cu tine. E deprimant”, crede un român.
O altă tânără spune că noii veniți în firma sa câștigă mai mult decât ea, chiar dacă ea este cea care îi învață să se adapteze nevoilor firmei. Când ești deștept și lucrezi pe rupte nu îi pasă nimănui, se plânge aceasta.
„Făceam 150 la sută din treabă, făceam training (n.r. instruire) și ajutam colegii noi în fiecare zi, orice problemă găseam, o rezolvam și o împărtășeam cu colegii. Când pleca șeful în concediu, eu îi făceam treaba: rezolvam problemele care veneau pe mail, țineam legătura între echipă și management, scoteam rapoarte, împărțeam responsabilitățile pentru colegii mei ca să fie toți mulțumiți. Totul pe minimum pe economie. Și care a fost răsplata? Mărire 100 de lei la 6 luni, promisiunea că avansez (dar când aplicam la alte poziții eram respinsă că nu am experiență). După un an și jumătate… nu mai ajut pe nimeni. Apare o problemă? O semnalez și aștept să găsească șefii o soluție, îmi beau cafeluța liniștită și apoi fac 100 la sută din treabă, nici 1 la sută în plus, dar așa de bun simț să nu trag totuși firma în jos”, susține o tânără.
Un alt tânăr spune că peste tot unde a lucrat a devenit nepăsător față de firmă, odată cu trecerea timpului.
„Managementul știe cine muncește cu adevărat și cui ii pasă cu adevărat, însă nu face nimic în plus pentru a-i ține pe aceștia și a-i face să se simtă apreciați”, adaugă acesta.
Un alt român povestește că a fost dornic să învețe și să se afirme în compania sa, dar nu a primit bonusuri și recunoștința patronului, astfel că a preferat să evite munca.
„Acum 4 ani, când am început jobul am fost „sclavul” ideal. Dornic să învețe și să ajute pe toată lumea, sa caute și să se dezvolte, dar am realizat că cu cât ieși mai mult în evidență că te descurci și livrezi calitate, cu atât primești mai multe sarcini în plus. Iar recompensa? Laude și o mărire nesemnificativă. Ni se spunea fiecăruia să tindem să fim angajatul lunii. Dar până la urmă am călcat frâna și nu m-am mai lăsat motivat de astfel de lucruri”, spune acesta.
Un alt român îi recomandă patronului nemulțumit să își întrebe angajații de ce părăsesc locul de muncă.
„Dacă tu cauți să angajezi constant, cred că oamenii și pleacă des, deci suma nu pare neapărat deosebit de motivantă. Lehamitea angajaților poate fi cauzată și de modul în care percep că sunt plătiți pentru munca depusă, Dacă pentru fiecare salariu de 8.500 de lei tu încasezi de opt ori suma aceea, oamenii se pot simți prost plătiți și deci demotivați, indiferent de câte riscuri îți asumi tu ca antreprenor. Dacă ești genul de patron care mereu da indicații și le spune celor din echipă ce să facă, iar nimic din ce fac ei nu este neapărat bine, atunci nu vor fi motivați să facă nimic de capul lor și doar vor aștepta să le spui tu mereu ce să facă”, spune acesta.
Angajatul merge la lucru ca să aibă o sursă de venit nu să muncească pentru a-i aduce bani patronului său, crede un alt tânăr.
„Problema este că tu te aștepți ca oamenii să fie la fel de entuziasmați ca tine pentru a-ți face ție bani. Normal că nu sunt. Oamenii au început să se întrebe dacă treaba asta, să muncești mai bine de jumătate de viață, merită. Oamenii consideră că trebuie să muncească mai puțin pentru a-și asigura traiul zilnic și pe bună dreptate. Nu e o virtute să-ți petreci toată viața muncind, mai ales dacă faci ceva care nu-ți oferă o satisfacție personală”, este de părere un alt român.
Tinerii, deranjați de revolta patronului
Un alt român, deranjat de faptul că patronul a reclamat că tinerii nu vor să se dezvolte l-a certat și el pe autorul postării.
„Mulți oameni vor doar un job, nu să își sacrifice timpul din pasiune pentru afacerea altuia. Plătiți oamenii pentru un serviciu contractual, nu pentru a vă face pe voi milionari din mărinimia sufletului lor cu munca neplătită pentru îmbunătățirea aptitudinilor, pentru a veni cu idei, pentru a-și depăși limitele, pentru a vă crește afacerea”, scrie acesta.
Un alt român spune că, nici la peste 30 de ani nu îl interesează „impresiile manageriale”, iar lipsa interesului pentru dezvoltare, reclamată de patroni nu mai are vreo semnificație pentru tineri.
„Din nefericire noi, cei mai în vârstă am fost mai robotizați, numai buni de sclavi pentru companii. Tinerii sunt mai relaxați, spun că o viață avem și să nu lăsăm pe alții să își bată joc de ea, că dacă nu îmi aparține compania, nu îmi asum nimic dacă iau doar un salariu și a doua zi pot fi zburat”, spune acesta.
Ca antreprenor, indiferent cu cât îți plătești angajații, să ai pretenția că alt om în afară de ține să țină la fel de mult la afacerea ta este nebunesc, susține un alt român.
„Dacă nu îți alegi oameni care vor să învețe și cărora le place se învețe, ai pierdut din start. Din nou, nu te aștepta că angajatul care are deja 27 de sarcini de făcut pe care abia le stăpânește să o învețe pe al 28-a, mai ales dacă aceasta nu îi va servi la nimic și nici nu te aștepta că el să înțeleagă că învățând asta acum îi va servi poate la ceva ce nici nu se așteaptă pe viitor”, crede acesta.
Mulți antreprenori au impresia că angajații le sunt lucrători pe plantație și se poartă cu ei ca și cum îi dețin, crede un alt tânăr.
„Cum te porți cu angajații tăi? Le respecți timpul? Îi încarci cu sarcini haotice și dezbinate? Le impui că sunteți o ,familie și ai pretenția de la ei să tragă ca și cum ar fi firma lor? Ești conștient că eu ca angajat nu trebuie să îmi asum mai mult decât fișa postului și restul sunt strict problema ta? Ești conștient că discursul de tipul cei până în 30 de ani nu vor să învețe provine din probabil faptul că ești deranjat că oamenii tineri nu vor să își construiască viața în jurul jobului? Mulți antreprenori au impresia că ei cumpără timpul angajatului. Din păcate și mai mulți din cauza stresului de a avea un bussines pe care nu sunt apți din punct de vedere emoțional să îl managerieze, proiectează pe angajați și distribuie responsabilitatea respectivă unor persoane care sunt acolo de la 9 – 17, cu zero implicații ulterioare, lucru și normal”, susține acesta.
Un alt tânăr crede că nu merită să te mai implici pentru un loc de muncă atunci când vezi că nu are o utilitate ceea ce faci.
„Dar totuși este bine să te stresezi pentru tine, nu pentru patronat: să faci un curs pentru tine, o facultate”, adaugă acesta.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
