Coaliția de guvernare PSD – PNL pare că se află zilele acestea într-un impas. Motivul este legat de măsurile fiscale pentru care nu pare să existe în acest moment un consens. PSD pare a dori să meargă până la capăt cu măsurile fiscale, așa cum spunea și purtătorul de cuvânt al social democraților, Lucian Romașcanu, chiar dacă liberalii nu par a fi deloc în apele lor cu aceste măsuri care riscă să afecteze antreprenorii din țară. În acest context, merită amintit că majoritatea coalițiilor politice din România post-decembristă s-au destrămat exact ca urmare a unor neînțelegeri interne. Acestea, coroborate cu un context socio-economic dificil par a duce aproape de fiecare dată la ruperea alianțelor politice.
Destrămarea CDR
Convenția Democratică Română (CDR) a fost prima coaliție politică majoră din România post-decembristă. Ea era formată în principal din partide de orientare liberală și conservatoare și fusese înființată ca o alternativă la guvernul FSN (Fronul Salvării Naționale) condus de Ion Iliescu și pentru a susține procesul de tranziție spre democrație și economie de piață.
CDR a avut o prezență semnificativă în politică în anii ’90, cu câștigarea alegerilor locale, parlamentare și prezidențiale în diferite momente. Totuși, coaliția a fost formată din partide cu interese și viziuni diferite, iar aceste diferențe au condus treptat la tensiuni interne și dezacorduri. Putem izola, în linii mari trei motive care au dus la destrămarea CDR. În primul rând, partidele din cadrul CDR aveau origini și viziuni politice diferite, ceea ce a dus la dezacorduri în privința politicilor publice, strategiilor economice și direcțiilor de dezvoltare a coaliției. În al doilea rând, în cadrul CDR, partidele concurente au luptat pentru poziții de influență și putere în cadrul coaliției. Acest lucru a creat tensiuni și rivalități interne care au afectat unitatea coaliției. Nu în ultimul rând, odată cu trecerea timpului, popularitatea și sprijinul public pentru CDR au scăzut în fața altor partide sau coaliții. Rezultatele electorale slabe au diminuat coeziunea internă și determinarea de a continua colaborarea. CDR s-a destrămat treptat în anii 2000, în contextul unor tensiuni crescânde și a faptului că obiectivele și valorile inițiale s-au diluat în timp.
Destrămarea alianței D.A
O altă coaliție importantă a fost alianța DA (Dreptate și Adevăr), formată din Partidul Democrat (PD) și Partidul Național Liberal (PNL) în perioada anilor 2004-2008 în România. Această alianță a fost formată în contextul alegerilor prezidențiale și parlamentare din 2004, cu scopul de a concura cu partidele aflate la guvernare și de a promova o platformă de centru-dreapta. Destrămarea Alianței DA a fost cauzată de mai mulți factori, mulți identici cu cei care au dus la destrămarea CDR.
În cadrul Alianței DA, ambele partide – PD și PNL – aveau lideri și membri care doreau să își consolideze poziția în coaliție. Aceasta a dus la conflicte și competiții pentru putere, iar divergențele au devenit din ce în ce mai evidente în timp. În al doilea rând, PD și PNL aveau viziuni politice și strategii diferite în privința unor aspecte importante precum economia, politicile sociale și relațiile externe. Aceste diferențe au făcut dificilă menținerea unei unități coezive în cadrul coaliției. Nu în ultimul rând, după câștigarea alegerilor prezidențiale din 2004, Alianța DA a obținut o victorie mai puțin convingătoare în alegerile parlamentare din același an. Rezultatele sub așteptări au afectat încrederea și sprijinul în cadrul coaliției și au dus la ruperea ei.
Destrămarea USL
În fine, o altă alianță politică puternică a fost Uniunea Social Liberală (USL), formată în România în 2011, între Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal, împreună cu alte partide mai mici. USL a fost înființată în principal pentru a se opune guvernării conduse de președintele Traian Băsescu și pentru a câștiga alegerile parlamentare și prezidențiale din 2012. Destrămarea USL a fost însoțită de o serie de evenimente și factori, din nou multe comune cu cele din trecutul altor coaliții.
În primul rând, deși PSD și PNL au format USL cu scopul de a colabora împotriva președintelui Băsescu și a partidului său, diferențele ideologice și de interese dintre cele două partide au persistat. Aceste diferențe s-au accentuat pe măsură ce USL a guvernat și a trebuit să ia decizii politice importante. În al doilea rând, lupta pentru putere și influență în cadrul USL a devenit tot mai evidentă pe măsură ce coaliția se afla la guvernare. Partidele componente, în special PSD, își doreau să-și consolideze pozițiile și să obțină avantaje politice mai mari. Nu în ultimul rând, guvernarea USL a fost marcată de reforme și decizii importante în domeniul justiției și al administrației publice. Aceste decizii au generat tensiuni și dispute, inclusiv în ceea ce privește suspendarea președintelui Traian Băsescu în vara anului 2012.
Pe fondul acestor tensiuni și divergențe, USL a fost de facto destrămată în 2014, când PNL a părăsit coaliția și a intrat în alianță cu PDL. Aceasta a deschis calea pentru schimbarea componenței guvernului și a dus în cele din urmă la fragmentarea coaliției.
Multe dintre cauzele care au dus în trecut la destrămarea coalițiilor politice le regăsim și astăzi în cadrul alianței PSD – PNL. Poate cea mai vizibilă pe fondul actualelor măsuri fiscale este cea legată de diferențele ideologice și de viziune dintre PNL și PSD. Dacă liberalii și social democrații nu vor reuși să își însușească lecțiile fostelor coaliții, atunci șansele sunt să le repete istoria.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
