Peste 4 milioane de români au emigrat în cei peste 30 de ani de la Revoluția din 1989. Migrația a prevenit apariția unor probleme sociale majore în România. Plecarea unei populații tinere, masculine, curajoase și adesea slab calificate a adus însă o stabilitate socială și, implicit, politică mai mare. Acest lucru ar fi putut contribui la radicalizare: diaspora votează sistematic în favoarea partidelor percepute ca fiind anti-sistem, chiar și atunci când acestea sunt de extremă dreaptă, scrie societatea Austrică pentru Politici Europene.
Efectele migrației asupra stabilității politice au fost insuficient studiate, scriu experții. “Cu toate acestea, este imposibil să nu observăm că persoanele care au emigrat pentru muncă, în special cohortele timpurii și mai puțin calificate, aparțineau exact demografiei din care, în alte condiții, s-ar fi putut recruta susținători ai revoltelor violente și ai mișcărilor populiste: provenind din zone sărace și marginalizate, relativ tineri (în mare parte între 25-29 de ani), cu un număr semnificativ de bărbați și mai dispuși să-și asume riscuri decât vecinii lor care au ales să rămână”, arată textul citat.
O altă consecință este radicalizarea politică a diasporei. Pentru o perioadă, această tendință a fost mascată de faptul că diaspora vota sistematic împotriva Partidului Social Democrat (PSD), moștenitorul partidului comunist, ceea ce era interpretat ca o orientare pro-democratică.
Candidații Traian Băsescu și Klaus Iohannis au fost aleși cu ajutorul critic al votului diasporei, datorită platformelor lor pro-occidentale și pro-democratice.
Însă, o analiză mai atentă a datelor electorale arată că diaspora votează pentru un partid anti-PSD radical, indiferent de credențialele democratice ale acestuia.
Partidul populist PPDD (Partidul Poporului – Dan Diaconescu) a obținut scoruri mai mari în diaspora decât în țară la alegerile parlamentare din 2016.
Partidul extremist AUR (Alianța pentru Unirea Românilor) a înregistrat, de asemenea, rezultate mai bune în diaspora decât pe teritoriul României.
O analiză atentă arată că diaspora votează pentru un partid radical anti-PSD, indiferent de credențialele democratice. Merită menționat că comportamentul politic radical al diasporei este, într-o mare măsură, un comportament rațional, din perspectiva interesului propriu.
Schimbările radicale implică riscuri, iar electoratul din țară cântărește aceste riscuri împotriva probabilității și intensității beneficiilor. În schimb, pentru alegătorii din diaspora, majoritatea consecințelor negative ale unei guvernări slabe sunt mai ușor de evitat.
Dacă schimbarea este benefică, câștigă – potențialul de a se întoarce într-o Românie mai prosperă. Dacă schimbarea este negativă, diaspora este parțial protejată de consecințe și poate compensa efectele negative asupra familiilor rămase acasă prin continuarea remitențelor.
Emigranții digitali ar putea deveni la fel de predispuși la radicalizare ca emigranții fizici
După pandemie, cultura managerială a început să evolueze pentru a acomoda lucrul de la distanță, indiferent dacă „acasă” este în aceeași țară cu biroul sau nu.
Unii profesioniști români, în special programatori și freelanceri, lucrau deja remote chiar înainte de pandemie; astfel, sunt familiarizați cu instrumentele și abilitățile necesare și sunt bine poziționați pentru a profita de această oportunitate și pentru a-i învăța și pe alții cum să facă același lucru.
Totuși, acest fenomen poate crea o nouă clasă de emigranți virtuali (digital emigrants) care se deconectează de la țesutul social. Un profesionist poate lucra remote, poate plăti puține sau chiar deloc taxe, evitând sistemele publice de sănătate și educație preferând variantele private.
În termenii lui Albert O. Hirschman , aceștia ar efectua o ieșire parțială (partial exit) din societate, deși trăiesc și interacționează în continuare în România.
Acești emigranți virtuali ar avea puține motive să se implice în critica constructivă și în promovarea îmbunătățirilor sociale, percepând că statul nu le oferă aproape nimic din ceea ce ei nu-și pot procura singuri. Acest fenomen, deși deocamdată doar potențial, ar putea fi chiar mai dăunător decât fuga creierelor, opinează cercetătorii.
De asemenea, emigranții digitali ar putea deveni la fel de predispuși la radicalizare ca emigranții fizici, dar având acces mult mai ușor la urnele de vot.
Unii ar putea considera că nu datorează nimic societății, optimizând sau evitând plata taxelor. Cu toate acestea, ei folosesc drumurile, se bucură de securitatea asigurată de stat și, odată ce îmbătrânesc, ar putea avea nevoie de pensii și de servicii de sănătate.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
