Conclavul papal este unul dintre cele mai vechi și misterioase procese de alegere din lume. De la primele secole ale creștinismului și până în prezent, alegerea unui nou papă rămâne o ceremonie încărcată de tradiție și semnificație spirituală.
Începe Conclavul papal la Vatican. Cardinalii încep procesiunea către Capela Sixtină
Începe Conclavul papal la Vatican. Cardinalii, care sunt pe punctul de a intra în Capela Sixtină pentru a începe conclavul, vor trebui să respecte regulile pentru alegerea unui nou papă.
Acestea includ intrarea în ordinea precedenței, începând cu cel mai în vârstă cardinal episcop, cardinalul Pietro Parolin, și până la cel mai recent numit diacon, cardinalul George Koovakad, conform NBC News.
Mai devreme, Parolin a condus cardinalii într-o rugăciune introductivă, în timp ce aceștia se ridicau în tăcere de pe scaunele din fața altarului aurit din capela decorată cu fresce.
Cardinalii intră în Capela Sixtină în ordinea inversă a rangului lor ierarhic, diaconii intrând primii, urmați de preoți și apoi de episcopi.
Parolin va intra ultimul.
Ordinea depunerii jurământului va începe cu Parolin, care va citi cu voce tare jurământul pe care îl depune fiecare cardinal elector, pe rând. El va fi urmat de cardinalul Filoni Fernando, cardinalul Tagle Luis Antonio și cardinalul Robert Francis, înaintea celorlalți 133 de cardinali electori.
Cum a început Conclavul Papal
Termenul „conclav” provine din expresia latină cum clave („cu o cheie”), subliniind practica izolării cardinalilor în timpul alegerilor pentru a preveni influențele externe.
Conclavul papal reprezintă procesul oficial prin care Colegiul Cardinalilor alege Episcopul Romei, cunoscut în mod obișnuit ca papă.
Această tradiție, adânc înrădăcinată în catolicism, este considerată o continuare a succesiunii apostolice de la Sfântul Petru. Structura actuală a conclavului a evoluat de-a lungul timpului.
În primele secole ale creștinismului, episcopii, inclusiv Episcopul Romei erau aleși prin consensul clerului local și al laicilor. Această metodă era marcată de aclamație, unde credincioșii adunați își exprimau acordul pentru un candidat ales.
Însă, pe măsură ce rolul Episcopului Romei a crescut în importanță, a apărut și necesitatea unui proces mai formalizat.
Prima schimbare majoră a avut loc în 1059, când Papa Nicolae al II-lea a emis decretul In Nomine Domini, care a restricționat alegerea papei la Colegiul Cardinalilor.
Acesta a marcat nașterea conclavului ca organism electoral structurat. Inițial, doar cardinalii episcopi erau implicați în alegerea papei, dar reformele ulterioare au extins acest drept și asupra cardinalilor preoți și diaconi.
Colegiul Cardinalilor
Colegiul Cardinalilor este organul de conducere al Bisericii Catolice, format din cardinali numiți de papă, care au roluri esențiale atât în guvernarea Bisericii, cât și în alegerea noului papă. Este împărțit în trei ordine: cardinali episcopi, cardinali preoți și cardinali diaconi.
Rolul principal este alegerea unui nou papă în cadrul conclavului. Numai cardinalii cu vârsta sub 80 de ani au drept de vot.
Responsabilitățile cardinalilor depășesc procesul de alegere a noului papă. Aceștia consiliază papa în chestiuni de doctrină, administrație și guvernare, îndeplinind funcții importante în cadrul Curiei Romane, guvernul central al Bisericii Catolice.
Componența Colegiului Cardinalilor include membri numiți direct de papă, proveniți din rândul episcopilor și clericilor cu experiență. Numărul acestora variază, dar în mod obișnuit există aproximativ 120 de cardinali electori eligibili.
De-a lungul istoriei, Colegiul Cardinalilor a evoluat de la un grup restrâns de consilieri ai papei la un corp larg și diversificat.
Reformele cheie de-a lungul secolelor
Procesul conclavului a evoluat prin reforme semnificative, menite să prevină influențele externe și să asigure o tranziție lină a puterii papale.
Unul dintre cele mai importante momente a fost în 1274, în cadrul Conciliului al II-lea de la Lyon, sub Papa Grigore al X-lea. Decretul său, Ubi Periculum („Unde există pericol”), a impus ca cardinalii să fie închiși în izolare (cum clave, „cu o cheie”) până la alegerea unui nou papă.
Aceasta a fost o reacție directă la interregnul (perioada dintre moartea sau demisia unui papă și alegerea succesorului său) din 1268–1271, care a lăsat scaunul papal vacant timp de aproape trei ani.
Pe măsură ce Biserica Catolică a evoluat, regulile conclavului au fost adaptate pentru a menține integritatea alegerii papale. Reformele ulterioare au inclus:
– 1621 – Aeterni Patris Filius de Papa Grigore al XV-lea – a standardizat cerința de vot majoritar de două treimi, asigurând un consens larg între electori.
– 1970 – Ingravescentem Aetatem de Papa Paul al VI-lea – a restricționat dreptul de vot în conclav la cardinalii cu vârsta sub 80 de ani.
– 1996 – Universi Dominici Gregis de Papa Ioan Paul al II-lea – a modernizat procedurile conclavului, permițând o majoritate absolută în cazul unui blocaj electoral.
– 2007 – Revizuirile Papei Benedict al XVI-lea – au reinstaurat regula majorității de două treimi pentru toate buletinele de vot, chiar și după runde prelungite.
Ritualul Conclavului
Atunci când un papă moare sau își dă demisia, Colegiul Cardinalilor este convocat la Vatican. Cardinalii sunt apoi izolați în Capela Sixtină, unde rămân până când este ales un nou papă.
Procesul de alegere urmează o succesiune strictă:
– Jurământul de confidențialitate – cardinalii jură să mențină secretul conclavului.
– Începe votarea – fiecare cardinal scrie numele candidatului preferat pe un buletin, care este apoi pliat și plasat într-un potir.
– Numărarea voturilor – dacă un candidat primește două treimi din voturi, este declarat noul papă.
– Semnale de fum – buletinele de vot sunt arse după fiecare rundă de votare – fumul negru semnifică nicio decizie, iar fumul alb anunță alegerea unui nou papă
– Acceptarea – cardinalul ales este întrebat dacă acceptă pontificatul. La acceptare, își alege un nume papal.
– Proclamare – Noul papă este anunțat lumii de la balconul Bazilicii Sfântul Petru cu expresia „Habemus Papam” („Avem un papă”).
Scenarii și contingențe în Conclav
Conclavul include mai multe mecanisme pentru a asigura o rezolvare, chiar și în caz de blocaj electoral.
În cazul în care cardinalii nu reușesc să aleagă un papă după mai multe runde de votare, pot fi obligați să treacă la un vot final între primii doi candidați.
De asemenea, regulile moderne permit conclavului să se întrerupă pentru rugăciune și reflecție, dacă o decizie întârzie să apară.
În cazul unei demisii papale (așa cum s-a întâmplat în 2013 cu Papa Benedict al XVI-lea), conclavul este convocat conform acelorași proceduri. Dacă un candidat este ales, dar refuză pontificatul, procesul continuă până când este ales un altul.
Conclavul papal este nu doar un proces electoral, ci și o ceremonie profundă care reflectă continuitatea și tradiția spirituală a Bisericii Catolice, o instituție care a rezistat secolelor de schimbare.
Ecranizări ale Conclavului Papal
Secretele şi jocurile de culise ale conclavului au fost dramatizate în filmul din 2024, Conclave, în care cardinalul Lawrence (interpretat de Ralph Fiennes) supraveghează alegerea noului papă după moartea neaşteptată a Pontifului. Filmul prezintă tensiunile şi rivalităţile din interiorul Bisericii, evidenţiind lupta pentru influenţă dintre diferitele facţiuni.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
