În noaptea de 12 spre 13 iunie 2025, Israelul a lansat un atac aerian masiv asupra mai multor obiective strategice din Iran, inclusiv facilități nucleare (precum complexul de la Natanz), baze ale Gărzii Revoluționare și infrastructuri militare esențiale. Potrivit declarațiilor oficiale israeliene, atacul a avut un caracter „preventiv” și a fost justificat de amenințările crescânde privind capacitățile nucleare ale Iranului și activitatea grupurilor pro-iraniene din regiune.
Această acțiune vine pe fondul unei deteriorări accentuate a relațiilor bilaterale, dar și într-un moment în care dosarul nuclear iranian era deja într-un impas diplomatic major. Israelul a comunicat intenția de a „neutraliza” capacitatea Iranului de a dezvolta arme nucleare, sugerând că aceasta este doar prima etapă a unei campanii mai largi.
Implicații pentru stabilitatea regională
Atacul Israelului asupra unor obiective sensibile din Iran – inclusiv facilități nucleare – creează premisele unui conflict regional extins. Deja, Iranul a lansat un val de drone și rachete spre teritoriul israelian, iar actorii afiliați Teheranului (Hezbollah în Liban, milițiile șiite din Irak, rebelii Houthi din Yemen) par pregătiți să activeze simultan diverse fronturi. Acest fenomen, cunoscut sub numele de „război pe mai multe teatre”, riscă să devină o realitate în următoarele zile.
Până acum, regiunea s-a menținut într-un echilibru instabil, în care conflictele erau menținute la nivel de proximitate (prin proxy-uri) și nu implicau direct confruntări între state. Atacul din 13 iunie rupe acest model. Implicarea directă a Israelului și riposta oficială a Iranului transformă conflictul dintr-unul indirect în confruntare stat-la-stat, ceea ce creează un precedent periculos.
În urma atacului, Iranul este așteptat să-și accelereze eforturile de dezvoltare a unei arme nucleare, sub pretextul „apărării legitime”. Acest lucru ar putea forța alte state arabe – precum Arabia Saudită sau Egiptul – să ia în considerare dezvoltarea propriilor programe militare de descurajare.
Israelul se bucura, în ultimii ani, de un val de normalizări diplomatice cu state arabe (Maroc, Emiratele Arabe Unite, Bahrain). Atacul împotriva Iranului pune aceste înțelegeri sub presiune, mai ales dacă opinia publică din lumea arabă reacționează negativ față de escaladare. Totodată, având în vedere prezența puternică a Iranului și a Hezbollah în Siria, este probabil ca aceste teritorii să devină zone de confruntare directă. Israelul ar putea lansa operațiuni în Siria pentru a preveni mobilizarea forțelor iraniene sau a transferurilor de armament avansat către Hezbollah. În Liban, un atac din sud (prin Hezbollah) ar putea atrage o reacție militară israeliană masivă.
Nu în ultimul rând, state precum Iordania, Egipt, Maroc sau chiar Turcia, care încearcă să mențină relații echilibrate cu ambele tabere, se vor confrunta cu presiuni interne – fie din partea opoziției, fie din partea populației, care ar putea cere poziționări mai ferme împotriva Israelului sau a SUA.
Repercusiuni globale
Un conflict prelungit între Israel și Iran ar conduce și la repercusiuni majore în plan internațional. Iranul este unul dintre cei mai importanți producători de petrol din lume, iar orice conflict care îl implică direct afectează imediat piețele energetice. Strâmtoarea Hormuz – prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul mondial – devine instantaneu un punct vulnerabil, mai ales dacă Iranul amenință blocarea sa sau minează apele. Dacă conflictul persistă, ne putem aștepta la p creștere a prețului barilului de petrol și chiar la probleme în lanțurile globale de aprovizionare.
Totodată, Iranul a transmis deja semnale că ar putea ieși din Tratatul de Neproliferare Nucleară (TNP), invocând nevoia de „descurajare strategică” după atacul israelian. Dacă acest pas devine oficial, ar fi pentru prima dată când o țară iese din TNP ca reacție la un atac militar direct asupra infrastructurii sale nucleare. În acest context credibilitatea regimului global de neproliferare este grav compromisă, iar alte țări precum Arabia Saudită sau Turcia ar putea lua în calcul să lanseze propriile programe nucleare, pentru a evita vulnerabilitatea similară. Mai grav poate, riscul ca Iranul să producă o armă nucleară devine real și chiar iminent, de vreme de decidenții de la Teheran ar putea conchide că doar o umbrelă nucleară le va proteja regimul de un atac viitor. Prin urmare nu trebuie subestimat faptul că un astfel de atac ar putea accelera tocmai ceea ce încerca să prevină.
Se profilează așadar trei posibile scenarii de viitor după acest atac al Israelului. Dacă Israelul continuă operațiunile militare, iar Iranul mobilizează aliații regionali, ne putem aștepta la un conflict prelungit, cu efecte grave asupra stabilității globale și economiei mondiale. Pe de altă parte, o intervenție rapidă a SUA sau a unor actori neutri ar putea forța o pauză în ostilități, dar doar sub presiunea unor pierderi masive sau amenințări directe asupra securității internaționale. În fine, statele arabe sunnite ar putea fi nevoite să aleagă între susținerea tăcută a Israelului și menținerea echilibrului cu Iranul. Aceasta ar putea duce la noi alianțe, inclusiv posibile apropiere între Iran și Rusia într-o manieră mai formalizată.
În concluzie, atacul Israelului asupra Iranului nu este doar un episod militar izolat. Este un punct de inflexiune major, cu potențial de a declanșa o conflagrație regională cu reverberații globale. Deși Israelul a dorit să își protejeze securitatea națională, costul strategic al acestei acțiuni ar putea fi enorm pentru întreaga lume.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
