Noul guvern condus de Ilie Bolojan a pus pe masă un draft de program de guvernare care prefigurează o serie de reforme fiscale și administrative cu scopul declarat de a reduce deficitul bugetar și de a eficientiza aparatul de stat. Documentul propune măsuri dure, cu impact direct asupra cetățenilor, dar și asupra structurilor statului.
Analistul economic Adrian Negrescu spune că măsurile de restructurare anunțate de guvern nu sunt noi și că vom vedea cu siguranță creșteri de taxe.
„Judecând după ceea ce scrie în programul de guvernare, i-aș spune Guvernul Deja VU. Asta pentru că am mai văzut aceste măsuri de restructurare și în trecut, doar pe hârtie. În rest, cu siguranță vom vedea creșterile de taxe puse în aplicare, iar această nouă curbă de sacrificiu va duce economia în recesiune.
În esență, ca de obicei, statul de salvează prin creșterea taxelor, prin majorarea impozitelor, iar efectele se vor vedea în scăderea tot mai abruptă a puterii de cumpărarea și în deteriorarea climatului investițional din România. Cu noile taxe, România nu va mai fi o țară frecventabilă, își va pierde principalul avantaj – taxele mici, iar de câștigat vor avea bulgarii, ungurii și moldovenii care au taxe mai mici.Pe ansamblu, programul stufos de guvernare, de 80 de pagini, e doar o culegere de texte copy-paste din programele anterioare, care insistă pe aceleași tipuri de reforme clamate de zeci de ani de politicieni și care n-au fost puse niciodată în practică. E o culegere de bune intenții și nimic altceva, așa cum a fost și PNNR, acest Plan Național de Reforme Ratate.
În actualul context, la cum arată planurile autorităților, pare că guvernanții au un singur scop – să crească inflația cu orice preț, ca să adune mai mulți bani la buget. Nu este exclus să vedem în toamna rata inflației la 7-8% și o economie secătuită de resurse. În aceste condiții, încasările statului este posibil să nu se ridice la nivelul așteptărilor și, în cele din urmă, să asistăm la creșterea TVA-ului de la 19 la 21% sau chiar 24% dacă, în octombrie, vom apela și la un împrumut de urgență de la FMI.
Asta în condițiile în care proiectele de reducere a cheltuielilor și de diminuare a evaziunii sunt încă la nivel de slogan, de cuvinte frumoase scrise pe hârtie, fără niciun orizont concret de aplicare”.
Măsuri fiscale: Consolidare cu gust amar
Programul fiscal propus de guvernul Ilie Bolojan este, fără echivoc, unul de austeritate inteligentă, dacă va fi implementat eficient și echitabil. Obiectivul principal este reducerea deficitului bugetar și restabilirea încrederii în capacitatea statului de a-și gestiona finanțele. Totuși, majoritatea măsurilor vizează creșteri de taxe, ceea ce ridică semne de întrebare privind echitatea și sustenabilitatea socială a acestora.
Draftul vorbește despre o mărire a TVA (cu excepția alimentelor și medicamentelor) la 19%. Acest lucru ar putea avea un impact negativ asupra populației vulnerabile, în special în mediul rural. Va duce la scumpirea serviciilor turistice, transportului public, locuințelor sociale, manualelor școlare și altor bunuri, care beneficiau de cote reduse. Riscul este unul inflaționist și regresiv pentru că persoanele cu venituri mici vor simți disproporționat povara fiscală.
De asemenea, draftul vorbește despre creșterea accizelor cu 10%, probabil vizând carburantul, alcoolul, tutunul și alte produse supuse accizării. Acest lucru, în lipsa unor măsuri compensatorii, va duce la creșterea prețurilor la pompă, cu efecte directe în lanț asupra costurilor de transport și, implicit, asupra prețurilor generale ale produselor. Există riscul ca o astfel de măsură să genereze un val de nemulțumiri sociale, așa cum s-a întâmplat anterior în cazul scumpirilor la carburant.
Totodată, guvernul ar urmări impozitarea pensiilor mari, ca gest de echitate fiscală. Vorbim despre introducerea unei contribuții la sănătate (CASS) pentru pensiile care depășesc 4.000 de lei. Măsura este în mare parte simbolică dar importantă pentru că introduce un principiu de echitate în sistem, mai ales în contextul pensiilor speciale. Totuși, este puțin probabil să aducă sume mari la buget, dar are valoare politică și morală.
Guvernul vrea să crească și impozitul pe profit și dividende la 16%. România avea unul dintre cele mai mici impozite pe dividende din UE. Creșterea poate fi percepută ca o normalizare fiscală. Însă, pentru antreprenori și investitori, este o descurajare a reinvestirii profitului și poate influența negativ climatul de afaceri, în special în IMM-uri. Măsura va afecta și investitorii individuali, inclusiv acționarii din companii listate.
Nu în ultimul rând, este preconizată și o creștere a taxei de rovinietă.,posibil diferențiată în funcție de greutatea și emisiile vehiculului. Măsura este aliniată cu principiul „poluatorul plătește”. Este o taxă care afectează în special transportatorii și navetiștii, dar poate fi un pas spre modernizarea infrastructurii rutiere dacă banii sunt utilizați eficient.
Practic, dacă măsurile enunțate anterior vor fi aplicate fără o strategie de protecție pentru categoriile vulnerabile și fără o reformă paralelă a cheltuielilor statului, atunci această consolidare fiscală va avea, într-adevăr, „gust amar” pentru majoritatea cetățenilor.
Reforma pensiilor și salarizării: O încercare de a corecta inechități sistemice
România se confruntă cu un dezechilibru profund între principiile contributivității și privilegiile acordate prin diverse excepții legislative. Viitorul guvern propune o serie de măsuri care vizează echilibrarea sistemului de pensii și transparentizarea salarizării în sectorul public, într-un efort de a reduce inechitățile și presiunea pe bugetul de stat.
În primul rând, guvernul vizează creșterea vârstei de pensionare a magistraților la 65 de ani. Magistrații beneficiază în prezent de un regim de pensionare special, cu vârste de retragere adesea sub 50 de ani și cu pensii care depășesc uneori veniturile din perioada activă. Dacă va fi implementată, această măsură poate duce la reducerea presiunii asupra bugetului și a fondului de pensii. Măsura va fi cu siguranță contestată dur de sistemul de justiție, fiind percepută ca o intervenție în statutul profesional al magistraților.
În al doilea rând, guvernul urmărește plafonarea câștigurilor din pensiile necontributive. Concret, vorbim despre limitarea sumelor maxime care pot fi încasate din pensiile acordate fără contribuții (indemnizații speciale, pensii de serviciu etc.). Măsura aduce un principiu de echitate minimă: cei care nu au contribuit nu ar trebui să primească mai mult decât cei care au contribuit decenii întregi. Este o măsură populară în opinia publică, dar care necesită modificări legislative sensibile și poate genera contestații în justiție.
În al treilea rând, se urmărește redefinirea sistemului de salarizare bugetară, astfel încât să existe o grilă clară, echitabilă și predictibilă, fără excepții arbitrare. Această măsură ar trebui să elimine inechitățile între funcționari cu atribuții similare dar salarii radical diferite în instituții diferite și ar contribui la reducerea litigiilor de muncă și la o gestionare mai transparentă a resurselor umane. Totuși, măsura va fi greu de implementat fără a genera nemulțumiri – unii vor pierde avantaje, iar alții vor cere alinierea în sus a salariilor.
Nu în ultimul rând se dorește plafonarea pensiilor și salariilor. Mai exact, stabilirea unor limite maxime pentru veniturile din surse bugetare, atât pentru pensii, cât și pentru salarii. Măsura ar opri cazurile absurde în care salariile sau pensiile depășesc cu mult media națională fără o justificare funcțională. Riscul este ca plafonările să fie considerate neconstituționale dacă nu sunt bine argumentate sau proporționale.
Reforma administrației: O ambiție lăudabilă, dar riscantă
În fine, viitorul guvern propune una dintre cele mai îndrăznețe reforme din ultimii ani în ceea ce privește administrația centrală și locală. Obiectivul declarat este eficientizarea aparatului bugetar, reducerea birocrației, eliminarea risipei și profesionalizarea personalului. Deși direcția este corectă și necesară, implementarea se anunță extrem de dificilă și plină de obstacole politice și administrative.
Principala măsură de aici este legată de reducerea aparatului administrativ central cu cel puțin 20% Reducerea numărului de angajați din instituțiile centrale ar urma să se facă prin fuziuni, comasări, desființări și concedieri. Această măsură ar putea avea un potențial mare de reducere a cheltuielilor publice și de eliminare a posturilor formale sau neproductive. Dacă este realizată profesionist, poate duce la un aparat administrativ mai suplu și mai eficient, capabil să răspundă rapid cerințelor cetățenilor. Există însă și un risc politic și social major: concedierile în masă pot genera proteste, greve și reacții dure din partea sindicatelor și partidelor de opoziție.
Noul executiv a propus deja introducerea unui număr maxim de angajați pentru fiecare primărie, în funcție de populație. Astfel, la nivelul administrației locale fondurile de la bugetul central vor fi alocate în funcție de criterii de performanță, precum: colectarea impozitelor, raportarea corectă a populației, calitatea serviciilor publice. Totuși, chiar și aici există un risc pentru că în lipsa unei infrastructuri de suport (IT, consiliere, formare), multe primării mici pot intra în colaps administrativ sau financiar.
În concluzie, programul de guvernare al lui Ilie Bolojan este curajos și coerent din perspectiva unei guvernări tehnocrate orientate spre rezultate. Multe dintre măsuri – în special cele privind reforma administrativă și fiscală – sunt necesare și întârziate.
Totuși, riscurile sociale și politice sunt majore. Creșterile de taxe și plafonările de venituri, combinate cu reforme dureroase în sistemele de pensii și administrație, pot genera o reacție negativă în rândul populației, iar succesul acestor măsuri va depinde nu doar de corectitudinea lor tehnică, ci și de capacitatea guvernului de a comunica, negocia și implementa coerent reformele.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
