Nu bat câmpii, te rog citește tot, e important să înțelegi.
La începutul anilor 1900, România era încă predominant agrară, cu peste 80% din populație trăind la sat. Pământul aparținea în mare parte marilor proprietari (boieri, moșieri), însă aceștia, mai ales cei care locuiau în orașe sau în străinătate, își dădeau moșiile în arendă. Arendașii erau în majoritate evrei, greci, armeni sau români îmbogățiți din comerț, care aveau capital și plăteau o sumă anuală proprietarului pentru a administra exploatația. Teoretic, rolul lor era de a organiza producția agricolă și de a asigura recoltele, dar în practică deveniseră exploatatorii țăranilor. Aceștia lucrau pământul pe baza învoielilor (contracte verbale sau scrise), primind o parte din recoltă sau bani (puțini) și fiind adesea obligați să cumpere produse la prețuri impuse de arendaș.
Cum erau exploatați țăranii:
- prin contracte abuzive: învoieli agricole cu clauze obscure și termeni neînțeleși de țărani, obligații exagerate de zile-muncă prestată gratuit în folosul arendașului, reducerea recoltei ce revenea țăranilor sub pretextul „pierderilor” sau „calității slabe a muncii”.
- prin dubla dependență economică: tăranii nu doar lucrau pământul arendașului, ci și se împrumutau de la el, cu dobânzi uriașe și li se impunea să cumpere semințe, pluguri, furaje, uneori chiar alimente, direct din magazinele arendașului, la prețuri de monopol.
- prin monopolul asupra utilajelor și morilor: arendașii controlau moara, presa de ulei, distileriile, iar țăranul era obligat să macine sau să prelucreze recolta acolo, plătind taxe mari.
- prin manipularea impozitelor și datoriilor: arendașul reținea din plata muncii sume „pentru impozite” pe care nu le vira statului sau le supraevalua și în multe cazuri, datoriile erau inventate pentru a ține familia țăranului într-o formă de sclavie economică perpetuă.
- prin măsurile de securitate: țăranii munceau constrânși de paznici înarmați pe moșie, le era interzis culesul de resturi de recoltă, plus că dacă bombăneau primeau amenzi arbitrare și bătăi de la oamenii arendașului.
În 1906, creșterea prețului cerealelor pe piața internațională i-a determinat pe moșieri și arendași să exploateze și mai mult țăranul. Contractele deveniseră și mai restrictive, iar libertatea economică a țăranului era aproape nulă. 1906 a fost un an secetos, care a adâncit datoriile și a crecut pauperitatea. Așa că în iarna lui 1907, în februarie, din satul Flămânzi, județul Botoșania plecat o revoltă care s-a extins rapid în toată Moldova și apoi în Muntenia și Oltenia. A fost cea mai mare mișcare de revoltă din istoria modernă a României, cu peste 11.000 de morți conform estimărilor neoficiale. Prin comparație, la Revoluție au murit doar 6.000 de oameni.
Acum înlocuiește contractele țăranilor cu fiscalitatea impusă peste noapte, obligațiile exagerate de zile-muncă cu taxarea muncii, reducerea recoltei cu inflația, dubla dependență economică cu măsurile anticash, dobânzile uriașe cu plafoanele bancare, bătaia de pe câmp cu cenzura pe rețele sociale, arendașii cu funcționarii, boierii cu politicienii și bogăția boierilor și arendașilor cu salariile, indemnizațiile și afacerile familiilor oficialilor zilei. Uită-te, de exemplu, la cine a câștigat și cine a pierdut din afacerea microbuzelor electrice, și o să vezi că Guvernul Bolojan nu se diferențiază foarte mult de Alianța Arendașilor din 1907.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
