Senatorul PSD Vasile Dîncu, sociolog și fost ministru al Apărării Naționale, explică viziunea sa cu privire la summit-ul de la Casa Albă unde s-a negociat pacea Ucrainei. El avertizează totodată că „România are nevoie de o doctrină clară față de Rusia, bazată pe fermitate în descurajare, sprijin constant pentru Ucraina și pregătire pentru scenarii de negociere cu linii roșii ferme”.
Redăm în continuare materialul integral postat de Vasile Dîncu:
„Întâlnirea dintre Vladimir Putin și Donald Trump la Alaska a fost, pentru observatorii atenți, mai mult decât un moment protocolar. În spatele imaginilor oficiale, al zâmbetelor rare și al strângerilor de mână studiate, se ascunde realitatea rece a politicii de putere: marile capitale discută, chiar și atunci când retorica publică rămâne dură.De la începutul războiului din Ucraina am spus – și am plătit prețul criticilor – că un conflict de asemenea magnitudine nu se poate încheia decât prin negociere. Am fost acuzat de naivitate, de lipsă de loialitate față de cauza Ucrainei. Am fost linșat în spațiul public chiar de oameni care dădeau semne de gândire lucidă și analiză în alte cazuri. I-am văzut pe unii spunând că aduc prejudicii politicii externe conduse, la acel moment, de două personalități „excepționale”: Ciolacu și Iohannis. În fine, am uitat între timp.Dar ce am spus atunci are următorul înțeles: negocierea nu este capitulare. Negocierea înseamnă să reduci pierderile umane și să eviți ca un război de uzură să se transforme într-o criză perpetuă, cu efecte dezastruoase asupra întregii regiuni.
Summitul din Alaska nu a adus o încetare a focului, dar a schimbat nuanțele discursului american. De la insistența pentru oprirea imediată a războiului, s-a trecut la o formulă vagă de „pace negociată”. În traducere geopolitică, aceasta înseamnă mai mult spațiu de manevră pentru Rusia și o perioadă de incertitudine strategică pentru aliații de pe Flancul Estic.De asemenea, întâlnirea de luni din SUA, unde liderii europeni s-au așezat la aceeași masă cu Donald Trump și Volodimir Zelenski, arată că, dincolo de tensiunile inerente, există o convergență de viziuni privind sprijinul pentru Ucraina și menținerea coeziunii transatlantice. Dar această convergență nu poate fi luată de-a gata, ea trebuie dublată de acțiuni concrete și de asumarea unei responsabilități sporite din partea fiecărui stat aliat; simpla prezență a unei hărți pe care apare și România, într-o întâlnire de acest nivel, nu este un motiv de extaz național.În fața acestei realități, România nu își poate permite luxul de a rămâne spectator. Nu putem să ne mulțumim să analizăm nonverbalul liderilor în poze și filmări, în timp ce alții scriu scenariile viitorului. Este momentul să ieșim din iluzia că cineva, undeva, va decide pentru noi și în favoarea noastră, fără ca noi să contăm.𝐂𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐞𝐚𝐦𝐧𝐚̆, 𝐜𝐨𝐧𝐜𝐫𝐞𝐭, 𝐢𝐞𝐬̦𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐥𝐮𝐳𝐢𝐞?Înseamnă o strategie clară și un plan de acțiune imediat.În acest moment al istoriei noastre, apărarea României nu mai este o temă rezervată doar specialiștilor militari. Este o responsabilitate națională, care privește fiecare instituție, fiecare comunitate și fiecare cetățean.Lumea din jurul nostru s-a schimbat, iar vulnerabilitățile au devenit mai evidente decât oricând.De aceea, 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐨𝐛𝐢𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢̂𝐧𝐭𝐚̆𝐫𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐫𝐚̆. Nu mai putem amâna modernizarea apărării aeriene stratificate, dezvoltarea capabilităților anti-dronă și crearea unei forțe teritoriale de apărare.Războiul din Ucraina ne-a arătat că, în lipsa unei apărări integrate a spațiului aerian și maritim, orice infrastructură poate deveni țintă. În Dobrogea și pe Dunărea maritimă, porturile, rafinăriile, centralele și podurile trebuie protejate permanent, în regim interoperabil cu sistemele NATO.Trebuie sa nu mai tergiversam achizițiile și licitațiile, să fugărim grupurile de lobby care se învârt în jurul negocierilor și să facem cât mai multe achiziții G2G (Guvern la Guvern).Avem multe nevoi și noi pierdem timp prețios nereușind să cheltuim bugetele de înzestrare.În al doilea rând, 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐬𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢𝐳𝐚̆𝐦 𝐢𝐧𝐟𝐫𝐚𝐬𝐭𝐫𝐮𝐜𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐬̦𝐢 𝐞𝐜𝐨𝐧𝐨𝐦𝐢𝐚.Apărarea totală înseamnă să avem rezerve strategice pentru 60–90 de zile, să protejăm cibernetic și fizic rețelele energetice și să dispunem de planuri de continuitate pentru transporturi și porturi. Un atac asupra rețelei de energie sau blocarea unui nod logistic poate paraliza nu doar economia națională, ci și capacitatea noastră de a sprijini aliații. România trebuie să devină un hub sigur și rezilient pentru întreaga regiune.Al treilea pilon este 𝐚𝐩𝐚̆𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐢𝐧𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥.În secolul XXI, războaiele nu se poartă doar pe front, ci și în mintea oamenilor. Dezinformarea este o armă strategică menită să erodeze încrederea în instituții, să divizeze societatea și să submineze voința de a rezista.Avem nevoie de o celulă de securitate cognitivă, capabilă să detecteze campaniile ostile în primele ore, să le neutralizeze și să protejeze opinia publică înainte ca narativele toxice să se răspândească.𝐓𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚̆𝐦 𝐝𝐢𝐩𝐥𝐨𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜 𝐜𝐮 𝐥𝐮𝐜𝐢𝐝𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞. România are nevoie de o doctrină clară față de Rusia, bazată pe fermitate în descurajare, sprijin constant pentru Ucraina și pregătire pentru scenarii de negociere cu linii roșii ferme.În același timp, t𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐨𝐥𝐢𝐝𝐚̆𝐦 𝐚𝐥𝐢𝐚𝐧𝐭̦𝐞𝐥𝐞 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐞 𝐜𝐮 𝐏𝐨𝐥𝐨𝐧𝐢𝐚, 𝐓𝐮𝐫𝐜𝐢𝐚 𝐬̦𝐢 𝐬𝐭𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐛𝐚𝐥𝐭𝐢𝐜𝐞, astfel încât vocea noastră să conteze la masa deciziilor NATO și UE. Numai prin alianțe active și coerente putem transforma poziția noastră geografică, vulnerabilă, într-un avantaj strategic.𝐀𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐢𝐫𝐞𝐜𝐭̦𝐢𝐢 𝐧𝐮 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐨𝐩𝐭̦𝐢𝐮𝐧𝐢. 𝐒𝐮𝐧𝐭 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐦𝐢𝐧𝐢𝐦𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐩𝐫𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐢𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐬𝐜𝐞𝐧𝐚𝐫𝐢𝐮, 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐠𝐫𝐞𝐮 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐢𝐦𝐢𝐝𝐚𝐭, 𝐠𝐫𝐞𝐮 𝐝𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐭𝐚𝐛𝐢𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭 𝐬̦𝐢 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥 𝐝𝐞 𝐢𝐠𝐧𝐨𝐫𝐚𝐭.Într-o lume în care marile puteri își fac loc la masa negocierilor, România trebuie să fie acolo nu ca decor, ci ca actor cu propuneri, capacități și viziune. Pentru asta, trebuie să fim mai greu de intimidat, mai greu de destabilizat și mai greu de ignorat.Alaska ne-a arătat că realpolitik-ul e din nou pe scenă, iar moralismul nu ține loc de strategie:Cine rămâne blocat în iluzii va plăti un preț dureros.Cine se pregătește acum, își poate scrie singur capitolul în cartea viitorului.Nu mai avem timp pentru confortul iluziilor. Nici pentru dezbateri sterile, nici pentru liniștea falsă a ideii că „ne vor apăra alții”.Lumea intră într-o eră a înțelegerilor dure și a compromisurilor reci, iar în astfel de vremuri, doar statele care se pregătesc pe toate fronturile rămân în picioare.România trebuie să fie una dintre ele. Să fie greu de lovit militar, greu de destabilizat economic și imposibil de rupt din alianțele sale. Să aibă lideri care știu ce cer la masa negocierii și cetățeni care înțeleg de ce trebuie să strângem rândurile.
𝐍𝐮 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐚 𝐜𝐞 𝐢̂𝐬̦𝐢 𝐬𝐩𝐮𝐧 𝐦𝐚𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐢 𝐢̂𝐧 𝐬𝐩𝐚𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐮𝐬̦𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐢̂𝐧𝐜𝐡𝐢𝐬𝐞, 𝐝𝐚𝐫 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐨𝐥𝐚 𝐜𝐮𝐦 𝐧𝐞 𝐠𝐚̆𝐬𝐞𝐬𝐜 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐮𝐬̦𝐢 𝐜𝐚̂𝐧𝐝 𝐬𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐜𝐡𝐢𝐝: 𝐩𝐫𝐞𝐠𝐚̆𝐭𝐢𝐭̦𝐢, 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜𝐢, 𝐮𝐧𝐢𝐭̦𝐢. 𝐅𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐳𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐮𝐦 𝐢̂𝐧𝐚𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐢𝐞 𝐟𝐨𝐥𝐨𝐬𝐢𝐭𝐚̆ 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐨𝐫 𝐢̂𝐧 𝐚𝐜𝐭𝐨𝐫.𝐀𝐥𝐭𝐟𝐞𝐥, 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐬𝐞 𝐯𝐚 𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞 𝐟𝐚̆𝐫𝐚̆ 𝐧𝐨𝐢 𝐬̦𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥 𝐜𝐚 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐟𝐢𝐞 𝐮𝐧𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐞 𝐩𝐥𝐚𝐜𝐚̆”, conchide Vasile Dîncu.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
