De la 1 ianuarie 2026, Guvernul a schimbat regulile în fiscalitatea locală, însă aceeași reformă votată la centru a început să producă efecte radical diferite de la un județ la altul. În timp ce în marile orașe primăriile vorbesc despre „aplicarea strictă a legii”, iar impozitele cresc cu 50–80%, în unele comune nota de plată a explodat de zece ori dintr-o schimbare de încadrare administrativă, în anumite localități din Ardeal taxele au fost suspendate în așteptarea unor clarificări legale, iar într-un oraș din Suceava se promite eliminarea aproape totală a impozitelor locale.
„Scumpirea lui Bolojan”, cum a fost supranumită în presă, mai ales de cârcotași, care a fost justificată la nivel guvernamental prin nevoia de a corecta dezechilibrele cronice din administrația locală, sfârșește deja prin a fi un test dur al capacității statului de a aplica o reformă uniformă în teritoriu, unde deciziile se iau adesea profund inegal.
Ce a schimbat Guvernul de la 1 ianuarie. Pachetul II de reforme fiscal-bugetare a adus la zi cotele de impozit, dar a dat peste cap bugetele românilor
Reforma fiscală aplicată de la 1 ianuarie 2026 a modificat valorile impozabile pentru clădiri și terenuri, a eliminat o serie de reduceri vechi, inclusiv pentru locuințele construite înainte de 1990, a introdus impozitarea mașinilor electrice și a schimbat radical modul de calcul al taxelor auto, prin introducerea normei de poluare. Toate aceste modificări sunt stabilite prin lege și se aplică la nivel național. În același timp, însă, Codul fiscal lasă consiliilor locale marje de decizie, precum nivelul cotelor, acordarea unor facilități, interpretarea unor încadrări administrative sau ritmul în care sunt operate anumite corecții.
Tot în acest context, Bolojan a pus pe tapet și faptul că cheltuielile cu salariile din administrațiile locale ajung la peste 3% din PIB, adică de peste trei ori mai mult decât veniturile obținute din taxele locale. Totul în contrapunct cu faptul că, în Uniunea Europeană, în medie, aceste două valori sunt aproape egale, ceea ce înseamnă că salariile din administrațiile locale sunt acoperite, în mare parte, din resurse proprii, pe când în România, sunt acoperite din transferuri.
Marile orașe și paradoxul „pragului minim”: de ce creșterile de 55–80% sunt prezentate ca inevitabile
Ziare.com a monitorizat presa locală, care de cele mai multe ori a surprins tocmai divergențele de aplicare ale reformei de la centru. Astfel, în marile orașe ale României, aplicarea noilor reguli fiscale a fost însoțită de un discurs aproape identic, și anume că primăriile au aplicat „doar pragul minim” permis de Codul fiscal și că majorările resimțite de populație nu sunt rezultatul unei decizii locale, ci efectul mecanic al actualizării valorilor impozabile.
Concret, de pildă, la Cluj-Napoca, una dintre cele mai vizibile și mediatizate situații, municipalitatea a recunoscut explicit că impozitele locale cresc, în funcție de zonă, cu procente cuprinse între 55% și 80% față de anul trecut. Explicația oficială a fost că noile valori rezultă exclusiv din modificările Codului fiscal și din introducerea unor criterii suplimentare, precum norma de poluare în cazul impozitului auto, în baza principiului „poluatorul plătește”. Cu alte cuvinte, primăria a transmis că nu a operat o creștere discreționară a cotelor, ci a lăsat cifrele să fie dictate de lege.
La Iași, unde Consiliul Local a aprobat la finalul anului trecut majorarea taxelor și impozitelor locale „doar cu nivelul minim impus de lege”, cheia aplicării pachetului de măsuri fiscale stă în baza de calcul. Valoarea impozabilă pe metrul pătrat pentru un apartament la bloc a fost majorată de la 1.492 de lei la 2.677 de lei, ceea ce explică de ce impozitul final crește substanțial chiar și în condițiile păstrării unor cote relativ reduse. Administrația locală a insistat pe ideea de moderație fiscală, subliniind că a ajustat în jos unele cote față de variantele inițiale, tocmai pentru a tempera impactul asupra populației.
De la cazul Vânători (Galați) unde impozitele au explodat disproporționat, la localitatea unde românii au fost scutiți de tot de taxe
Dacă în marile orașe creșterile de 55–80% pot fi explicate prin actualizarea grilelor și printr-o logică fiscală relativ coerentă, în unele localități mici aceeași reformă a produs adevărate șocuri financiare. Un exemplu devenit rapid simbolic este comuna Vânători, unde zeci de localnici s-au trezit, la începutul anului, cu impozite locale de zece sau chiar douăzeci de ori mai mari decât în 2025.
„Clarificări privind impozitul Anexelor Gospodărești pentru Exploatații Agricole! Vreau să vă rog, ca începând de mâine, fiecare din dumneavoastră să veniți la primărie cu autorizația de construire, cu devizul general și cu procesul verbal de recepție al clădirii. Am identificat trei posibilități. Vă aștept aici, vă promit, vă asigur că sunt alături de dumneavoastră pentru a găsi cea mai bună soluție. Există posibilitatea trecerii din extravilan în intravilan, dar trebuie să vorbim. Am văzut că un consilier care vă îndemna să plătiți în rate, nu plătiți… aveți încredere în mine că vom găsi o soluție”, a transmis primarul Costel Manolachi prin intermediul unui mesaj video publicat pe FB.
Soluţie costisitoare şi lentă
Numai că această soluție, aparent simplă în discursul public, este în realitate una costisitoare și lentă. Modificarea încadrării juridice presupune documentații de tip PUZ, avize multiple, vot în consiliul local și, în cele mai bune condiții, un orizont de timp de unu până la doi ani, ceea ce nu schimbă povara fiscală pentru localnici.
La câteva sute de kilometri distanță de comuna gălățeană unde impozitele au explodat, reforma fiscală din 2026 a produs un efect aproape opus. În mai multe localități din Munții Apuseni, autoritățile au decis să suspende temporar încasarea taxelor locale, până la clarificarea unui regim special de facilități fiscale care datează din anii ’90.
Oficialii locali au anunțat public suspendarea încasării impozitelor și taxelor locale pentru anul 2026
Mai exact, în orașe precum Abrud și Câmpeni, dar și în comune din zonă, oficialii locali au anunțat public suspendarea încasării impozitelor și taxelor locale pentru anul 2026, invocând prevederile unei hotărâri de guvern din 1996 (HG nr. 323/1996), care acorda reduceri de până la 50% pentru localitățile din zone defavorizate, precum Munții Apuseni și Delta Dunării. Primarii au argumentat că aceste facilități au fost aplicate ani la rând și că eliminarea lor, fără o tranziție clară sau fără un act normativ explicit de abrogare, creează o situație juridică incertă.
Pe de o parte, Codul fiscal actualizat împinge în sus valorile impozabile și limitează drastic posibilitatea de acordare a unor reduceri generale. Pe de altă parte, însă, autoritățile locale susțin că există în continuare temei legal pentru aplicarea facilităților istorice, cel puțin pentru anumite categorii de contribuabili: locuința de domiciliu, terenul aferent și un singur mijloc de transport. În lipsa unei poziții ferme din partea Guvernului sau a Ministerului Finanțelor, unele primării au ales să nu încaseze nimic, pentru a evita situația în care cetățenii ar plăti sume ce ar putea fi ulterior restituite.
„Zero taxe” ca mesaj politic: Vicovu de Sus și promisiunea care contravine direct principiului după care a fost impusă reforma, „de la centru”
Un alt caz cel puțin bizar de aplicare a pachetului II de măsuri fiscal-bugetare impus de Guvern la finele anului trecut este cel al localității Vicovu de Sus, județul Suceava, prezentată drept primul oraș din România în care autoritățile locale își propun să renunțe aproape complet la taxele și impozitele locale pentru persoanele fizice, în afară de impozitul pe mijloacele de transport, relata pe 17 ianuarie Observator News.
Inițiativa aparține primarului Vasile Iliuț, care a explicat public că măsura ar urma să fie implementată după finalizarea proiectelor europene aflate în prezent în derulare, proiecte care necesită cofinanțări semnificative din bugetul local. În viziunea edilului, odată ce aceste obligații financiare vor fi încheiate, orașul va putea renunța la taxele locale pentru a veni în sprijinul cetățenilor, într-o zonă descrisă ca fiind „defavorizată”. „Orașul Vicovu de Sus, în momentul de față, are foarte multe proiecte care necesită cofinanțări importante de la bugetul local. În viitor, după ce vom finaliza proiectele aflate în implementare și aducem localitatea la statutul de oraș adevărat, cu utilități, cu facilități, cu tot ce trebuie pentru oameni și nu vom mai da bani la cofinanțări, vrem să scoatem taxele cu totul pentru persoanele fizice. Singura care vă rămâne e taxa pe mașini”, a spus Vasile Iliuț, potrivit sursei citate.
Gest de solidaritate
La nivel local, eliminarea taxelor este percepută ca un gest de solidaritate într-o comunitate cu venituri reduse și cu acces limitat la oportunități economice. Mai mult, primarul a anunțat deja reducerea drastică a taxei de salubrizare, plafonată la 100 de lei pe persoană pe an și limitată la maximum patru membri per familie. Din perspectivă fiscală însă, în absența taxelor locale, rămâne întrebarea cu privire la resursele necesare pe care se ba putea baza finanțarea serviciilor publice după finalizarea proiectelor europene. Autoritățile locale vor trebui să vină în fața cetățenilor cu explicații cu privire la cât de sustenabil este un model care mizează pe renunțarea la venituri proprii exact într-un moment în care statul central încearcă să reducă dependența administrațiilor locale de bugetul național, așa cum reproșa chiar premierul edililor locali.
Practic, în lipsa unui cadru clar care să coreleze autonomia fiscală cu responsabilitatea bugetară, fiecare primărie își construiește propria retorică și propria strategie de aplicare a unei legi care ar trebui să poată fi aplicată uniform pentru a putea fi și cuantificate efectele concrete ale acesteia la nivel macroeconomic. Mai mult, în lipsa unor mecanisme clare de tranziție și de corecție pentru comunitățile vulnerabile, reforma riscă să adâncească exact inegalitățile pe care declară că vrea să le reducă.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
