Mircea Snegur, primul președinte al R. Moldova, a fost înmormântat sâmbătă în Cimitirul Central din Chișinău, fiind petrecut pe ultimul drum de zeci de oameni, între care rude, prieteni, oficiali, dar și simpli cetățeni veniți din diferite colțuri ale țării pentru a asista la momentul istoric.
De dimineață, la Catedrala Mitropolitană „ Nașterea Domnului” din Chișinău, în incinta căreia a fost depus sicriul cu trupul neînsuflețit al primului președinte a avut loc o slujbă. Mai târziu, cortegiul funerar s-a deplasat la Palatul Republicii, apoi în Piața Marii Adunări Naționale (PMAN), unde acum 32 de ani sute de mii de moldoveni au ascultat răvășiți de emoții textul Declarației de Independență. Astăzi, o parte din discursul lui Mircea Snegur a fost rulat în semn de omagiu, fiind urmărit de oamenii prezenți, între care Ecaterina Melnic și Nina Stoica, ambele asistând și la momentul din 27 august 1991, o zi pe care, spun ele, și-o amintesc și acum în cele mai mici detalii, și de la care au avut atât de multe așteptări.
„Eu cred că astăzi Piața trebuia să fie arhiplină dacă ar fi fost un președinte bun. Eu am participat atunci când a fost semnată și citită Declarația de Independență, dar urmările politicii, uitați-vă la ce a adus. A ciopârțit Moldova, a dat Transnistria, a dat Găgăuzia și acum avem foarte mari probleme. Primul pas pe care trebuia să facă era să ne unească cu România, atunci a fost momentul oportun, dar dacă nu s-a înfăptuit, trebuia să facă tot posibilul ca țară să nu fie împărțită”, a declarat Nina Stoica, potrivit adevarul.ro.
Același reproș cu referire la unirea R. Moldova cu România îl are și cealaltă moldoveancă.
„Dacă ne uneam atunci era libertate și în ziua de astăzi, și nu aveau să fie problemele de acum. Și nu erau problemele cu Transnistria, cu Găgăuzia care oricum este aparte, și cu Rusia, și mă gândesc că, și corupția poate era acum mai puțină în stat. A fost un președinte cu caracter pentru neamuri și copiii săi. Poate din neștiință”, a menționat ea.
Iar Victoria, o femeie originară dintr-un sat din raionul Ialoveni, o localitate situată la circa 20 de km distanță de Chișinău, a venit împreună cu copiii săi la înmormântare.
„A fost primul președinte care a luptat pentru independența noastră, pentru limba română, pentru relațiile țării noastre cu România, de la el a început totul”, a spus ea.
Cu lacrimi în ochi, aceasta spune că dacă nu era Mircea Snegur, atunci moldovenii nu ar fi trăit niciodată sentimentul de independență, afirmație spusă în timp ce făcea cu telefonul nenumărate poze pe care vrea să le păstreze și să le arate copiilor săi când vor ajunge la maturitate.
„Am trei copii de 12, 13 și, respectiv, 15 ani. O să le arăt când o să fie mai mari și o să le povestesc toată istoria țării noastre”, a punctat aceasta.
Preocupat de soarta țării
R. Moldova a pierdut nu doar un părinte fondator, dar și un veritabil om politic care a intuit năzuințele poporului său, a afirmat președinta Maia Sandu în ziua în care și-a luat adio de la Mircea Snegur.
„Ne luăm astăzi rămas-bun de la cel care, însuflețit de o sinceră și profundă dragoste de neam, și-a dus țara pe calea suveranității, a independenței, pe calea renașterii naționale. Curajos, vizionar și patriot, primul președinte al R. Moldova, domnul Mircea Snegur, și-a asumat, într-un context complicat, misiunea de a transforma în realitate dorința oamenilor de a trăi liber și de a-și afirma identitatea prin limbă și tricolor. S-a dedicat în totalitate construirii statului R. Moldova. Cuvintele sale memorabile – „Trăiască Moldova independentă!” – rostite la 27 august 1991, au transmis întregii lumi că așteptarea poporului este de a așeza Moldova pe harta lumii libere, iar datoria noastră este să continuăm pe această cale deschisă de primul nostru președinte”, a declarat președinta.
Mircea Snegur s-a preocupat de țara sa până în ultima clipă a vieții sale, mai susține Maia Sandu.
„Ultima dată am vorbit cu domnul președinte Snegur, acum câteva săptămâni, la 27 august. Știam că se simte mai rău, dar m-am bucurat să-i aud vocea caldă, ca de fiecare dată și plină de energie, să simt aceeași preocupare pentru soarta țării și aceeași grijă pentru concetățeni R.i Moldova”, a conchis lidera de la Chișinău.
Și mereu și-a dorit o țară independentă, mai puternică, mai prosperă și mai unită, o declară șeful Cabinetului de miniștri.
„Cu tristețe, ne luăm rămas bun de la primul Președinte al țării noastre și continuăm să construim ce a promovat domnul Snegur mereu – o Moldovă independentă, mai puternică, mai prosperă și mai unită”, a menționat prim-ministrul Dorin Recean.
Doliu național
În vârstă de 83 de ani, politicianul de peste Prut care a condus R. Moldova în primii ei șase ani de existență ca stat independent a fost răpus de o boală incurabilă.
Funeraliile au fost organizate de o Comisie de Stat, ziua de 16 septembrie a declarată zi de doliu național de președinta Sandu, iar Guvernul Recean a creat o carte electronică de condoleanțe pentru ca oamenii să lase mesaje de compasiune și recunoștință pentru primul șef de stat.
În data de 31 august 1989, Mircea Snegur, fiind președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM a sprijinit declararea limbii române ca limbă de stat și revenirea la grafia latină. Doi ani mai târziu, a depus eforturi pentru obținerea independenței țării, proclamată la 27 august 1991 și consfințită în decembrie același an prin destrămarea Uniunii Sovietice și apariția Comunității Statelor Independente (CSI).
„Trăiască Moldova independentă!”, a rostit în ziua istorică Mircea Snegur care a fost în fruntea statului până în data de 15 ianuarie 1997.
Mandatul prezidențial a fost unul extrem de dificil, cu numeroase provocări pentru țară, dar mai ales pentru cetățenii ei. Printre cele mai grele numărându-se și războiul de pe Nistru cu separatiștii transnistreni, în perioada martie – iulie 1992.
Pe plan internațional, Mircea Snegur s-a concentrat pe recunoașterea Republicii Moldova ca stat independent – membră ONU din 2 martie 1992 și a Consiliului Europei din 26 iunie 1995. Este singurul șef de stat care s-a întâlnit cu doi lideri de la Casa Albă, prima întrevedere având loc în februarie 1992 cu George H.W. Bush, iar cealaltă fiind trei ani mai târziu cu Bill Clinton.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
