De ce nu mai au încredere românii în clasa politică

Deputati, voteaza in timpul sedintei Plenului reunit al celor doua Camere ale Parlamentului în care Guvernul îsi angajeaza raspunderea pe un program politic, in Bucuresti, marti, 11 martie 2014.. Foto: Ovidiu Micsik / Inquam Photos
Sursa foto: Inquam Photos / Ovidiu Micsik

Sociologul Darie Cristea, prodecan la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București, a fost invitat la emisiunea „Puterea Știrilor” de la PSNews, unde a discutat despre nivelul scăzut de încredere al românilor în instituțiile primordiale ale statului.

Cristea a subliniat că această problemă este una sociologică binecunoscută și că tendința de scădere a încrederii în instituțiile de stat există în România încă din 1990.

„Da, asta e o problemă sociologică foarte cunoscută. E o problemă care la noi trenează din 1990 încoace. Și acolo stratificarea acestei încrederi ca stratificare, foarte interesantă, de exemplu. De-a lungul timpului, în ultimii 30 de ani, cele mai prost văzute instituții sunt cele politice. Dintre cele politice, cele mai prost văzute sunt partidele și Parlamentul. Lucrul ăsta e foarte interesant, pentru că partidele și Parlamentul sunt instituțiile fundamentale ale democrației. E cumva paradoxal că Guvernul, nu Guvernul acesta, ci Guvernul în general, pe care în general nu îl iubim, pentru că ne pune tot felul de taxe și avem senzația că ia tot felul de măsuri care ne deranjează. Da, dar culmea este, guvernele de obicei sunt mai bine văzute decât Parlamentul, deși publicul nu le iubește neapărat. M-am tot întrebat care este situația foarte simplă”, a explicat acesta.

El a indicat că există mai multe motive pentru acest declin al încrederii. În primul rând, calitatea clasei politice a scăzut în timp, iar politicienii sunt percepuți ca fiind mai puțin credibili.

„Explicația e foarte simplă. Pe de o parte vorbim de performanța clasei politice, de slaba calitate a clasei politice, de faptul că în ultima vreme a început să fie populată de tot felul de personaje, mai mult sau mai puțin dubioase, iar calitatea lor a tot scăzut de-a lungul timpului; s-a modificat și modul în care interacționează cu publicul. Să fim serioși astăzi una este să fii politician, alta era acum 25 de ani. E mult mai complicat pentru un politician să gestioneze imaginea astăzi, tocmai pentru faptul că e mult mai vizibil în spațiul public, poate fi filmat mai ușor, poate fi întrebat mai ușor, poate interacționa cu presa mai ușor, chestiune care nu e neapărat avantajoasă pentru pentru gradul acesta mare de interactivitate”, a mai adăugat sociologul.

Cu privire la Parlament, Cristea a menționat că publicul adesea nu înțelege rolul și funcția sa, iar lipsa de performanță și legislația complicată contribuie la percepția că Parlamentul nu face nimic.

„Pe de altă parte, eu cred că în cazul Parlamentului, de exemplu, nici publicul nu știe de foarte multe ori ce ar trebui să facă Parlamentul ăsta. Legislația este așa cum este și nu funcționează și de aia mereu intervine Guvernul și se fac tot felul de amendamente, se dau tot felul de hotărâri și alte ordonanțe de urgență, dar pe de altă parte, cumva, există o percepție, poate pe fond, greșită, că Parlamentul nu face nimic. Asta pentru că de multe ori nu se înțelege munca pe care ar trebui să o facă, nu pe care o faci”, a declarat el.

Acesta a atras atenția că imaginea extrem de negativă a Parlamentului este una dintre cele mai puternice cauze ale scăderii încrederii.

„Cred că asta e cea mai mare problemă. Imaginea asta este cea mai cea mai puternică”, a afirmat Cristea.

Cristea a subliniat că Parlamentul a devenit din ce în ce mai pitoresc în ultimii ani, iar evenimente precum dezbateri aprinse și comportamentul neadecvat al unor parlamentari au alimentat această imagine negativă.

„Parlamentul de o vreme încoace este extrem de pitoresc și nu doar în mandatul acesta ultim, ci și cu un mandat înainte, dacă ne aducem aminte, începuseră să apară tot felul de elemente de genul acesta, ceva mai liniștite decât astăzi. Astăzi s-a ajuns la un fel de extrem al fenomenului”, a explicat prodecanul Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București.

El a menționat că alegerea uninominală din trecut a permis intrarea în Parlament a unor persoane care nu aveau neapărat vocație pentru activitatea parlamentară, contribuind la schimbarea compoziției și comportamentului parlamentarilor.

„Pe de altă parte, pe vremea când am avut acea alegeri de tip uninominal de atunci, începuseră să pătrundă în Parlament o serie de persoane care poate că nu aveau neapărat o o vocație pentru activitatea parlamentară. Mă rog, e lucru știut inclusiv în teoria de specialitate, genul acela de alegere promovează un tip de personalitate politică care poate nu e atât de bine controlat de partid ș.a.m.d, dar care avea darul să crească într-un fel participarea publicului la alegeri. Orice tip de alegere, orice tip de sistem electoral are niște avantaje și dezavantaje. Problema este că la noi s-a ajuns, din punctul ăsta de vedere, la un fel de de limită și Parlamentul nu este sub nicio formă un model de civilizație”, a conchis Darie Cristea.

Autor

Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News

Citește și: