4 martie 1977, zi de vineri, ora 21:22. Un cutremur cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter a zguduit România. A durat 56 de secunde – cât o veșnicie. Bucureștiul și alte zone din sudul și estul țării au fost puternic afectate.
O amintire
Studiile spun că ne pierdem cele dintâi amintiri pe măsură ce creștem și le înlocuim cu altele de la vârste tot mai înaintate. Când suntem mici, putem să descriem o întâmplare pe care o trăim și care ne-a impresionant într-un anumit fel, însă în timp aceasta se șterge din amintirea noastră. Memoria are bizareriile ei și deseori rămâne nedeslușită.
În martie 1977, eram la vârsta când întâmplările petrecute atunci nu ar fi trebuit să ajungă amintiri. Așa cum ni se spune de multe ori: erai prea mic/ă ca să-ți amintești asta. Și totuși, seara zilei de 4 martie 1977 a rămas imprimată în memoria mea. Eram în casa bunicilor din Transilvania. „Ce se întâmplă, ai atins tu candelabrul?”, am auzit-o pe mama mea întrebându-l pe tata care tocmai intrase în cameră. Îmi ridic ochii spre tavan și văd candelabrul din camera mea cum pendula. Mă uitam fascinantă cum se poate mișca așa, de parcă o mână invizibilă făcea asta. „Cum să-l ating, cu ce?”, a răspuns el surprins. În secunda următoare, mama m-a tras lângă ea, s-a aplecat și mă ținea strâns. „O, doamne, e cutremur. Doamne, la București e prăpăd, ai milă de oameni…”, am auzit-o murmurând cu voce plânsă lângă urechea mea.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
