VIDEO Podurile Prutului – „Nu aveam dreptul să ne uităm la Prut, nici vorbă să mergem pe mal”

„Prutul, Leova și România sunt cele trei mari iubiri ale lui Adrian Teodorovici, fratele regretaților fii ai neamului, artiștilor Petre și Ion Aldea-Teodorovici, iubiri pe care le-a transmis și lor”, spune realizatoarea Ecaterina Covali, în deschiderea unuia dintre episoadele seriei Podurile Prutului.

Adrian Teodorovici a ales să rămână acasă la Leova, pe malul Prutului, râul pe care îl consideră un membru al familiei, pe care l-a cântat și pentru care a sângerat atunci când gardurile de sârmă ghimpată l-au împiedicat să se apropie de el.

Mulți ani, gardul a trecut prin grădina casei sale, despărțindu-l de marea sa dragoste.

„Sârma ghimpată  – așa de bine era făcută, nu putea trece nici măcar vrabia pe acolo. Noi am trăit chiar lângă sârma ghimpată toată viața. Eu, de la Prut nu mă pot duce și creația mea este mai mult legată de Prut. Multe cântece am, frumusețea lui te atrage. Dacă noi ne uitam la Prut, aveau ei acolo un turn la pichet, și de la turnul acela se uitau cu ocheanul și ne trezeam cu soldați la ușa noastră, că de ce ne-am uitat la Prut… N-aveam drept să ne uităm și în partea aceea și au venit comuniștii și făceau bancheturi acolo, să nu-i deranjeze nimeni… Dar oamenii simpli – nu, nu aveam dreptul niciodată să ne uităm, nu să ne ducem acolo. Acuma nu ne putem sătura și ne uităm la la Valea Prutului” spune Adrian Teodorovici, arătându-ne curtea de pe malul apei.

Insă durerile cântate și visele despre unire au deranjat sistemul, iar doctorul veterinar de atunci a fost lipsit de locul de muncă și avertizat.

„N-am fost primit la lucru, nicăieri nu era loc pentru mine și ca medic veterinar – era loc. Țineau felcer cu studii medii, în loc de doctor, dar eu stăteam fără de lucru. M-am dus la lucru la construcție, zic acuma să nu ne fie rușine și lucram la beton, la constructii, am construit spitalul ăsta de boli infecțioase din Leova. Eu am participat, dar am avut un prieten bun care el lucra și m-am luat în brigada aceea, dar și acolo… La un moment dat, când a venit la noi Mircea Snegur și eu i-am fost persoană de încredere. Eu am ținut o cuvântare și în folosul lui am vorbit. A doua zi m-a concediat pe mine șeful la de la construcții și iar am rămas fără de lucru.

A reușit să treacă cu bine peste această perioadă dificilă datorită stupilor și albinelor care l-au hrănit pe el și pe familia sa. Le-a rămas fidel și acum. De cum vine vara, apicultorul pleacă de acasă cu albinele sale la pădurile lui Ștefan cel Mare, în satul Stâlniceni, raionul Hâncești, unde sunt cireși înalți și tei parfumați.

„M-au scăpat albinele. Copiii învățau. Mi-a fost foarte greu am rămas fără de lucru mulți ani”, relatează protagonistul.

Proiectul  „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.

Conţinutul materialelor nu reprezintă poziţia oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.

Autor

Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News

Citește și: