Agricultorul ialomițean, Ionel Arion, președinte al Federației Naționale Pro Agro ne-a explicat de ce România, deși are un potențial uriaș, nu depășește un profit agricol de 500 de euro pe hectar. Care sunt cauzele acestei lipse a rentabilității, unde am luat startul greșit, de ce există o diferența vizibilă între noi și fermierii din Occident sau de ce ajutoarele de stat sunt “droguri economice”.
Ionel Arion: Ar trebui să încep de la un exemplu legat de profitabilitatea pe hectar și mă gândesc aici că cea mai profitabilă industria agroalimentară din Uniunea Europeană este în Olanda deoarece, raportat la hectar, Olanda are un beneficiu de aproximativ 14.000 euro. Și asta, plecând de la cereale integrate în zootehnie, în produse primare și după aceea în produse cu înaltă valoare adăugată. Și atunci ei au în în beneficiul fermierilor un venit de aproape 14.000 euro pe hectar. În schimb, România cu un potențial mult mai mare decât al Olandei sau decât al multor țări din Uniunea Europeană, ajunge să aibă undeva între 400 și 500 euro pe hectar, ceea ce nici nu se poate numi venit sau profit, pentru că de cele mai multe ori investiția este este mult peste această sumă și aici apare minusul nostru major si este acela că avem un potențial care încă nu a ajuns la limita maximă.
PS News: Vorbiti despre producția vegetală…
Ionel Arion: Da. Ar trebui ca noi să integrăm această producție vegetală în zootehnie (ăsta ar fi primul pas) și după aceea să facem produse cu înaltă valoare adăugată. Deși avem cam toată plaja de ferme, azi în România, încă suntem tributari industriei de procesare, fie pe multinațională, fie răspândită la un nivel atât de mare și la o procesare atât de de jos coborâtă (mă refer local) încât nu putem accesa piața. Azi, România nu gândește strategii și aici mă refer, nu la modul de dezvoltare, ci la modul de finanțare a acestor lanțuri, pentru că România a pierdut câțiva pași față de Europa.
PS News: Poate ar fi bine să ne comparăm cu țările din fostul bloc comunist. De exemplu, Polonia…
Ionel Arion: Noi tot dăm mereu exemplu Poloniei, dar avem și Ungaria lângă noi. Avem țări din afară Uniunii Europene care deși au copiat o parte din modelele europene, au înțeles unde sunt greșelile și au stopat într-un fel sau altul. Și aici mă refer la piață. Piața, în general, ca entitate unde se desfășoară schimbul între cerere și ofertă, noi am pierdut-o, iar retail-ul a acaparat foarte mult, (până la 80-85% din piață) iar noi nu o mai putem controla. Dar foarte grav este faptul că partea de procesare, de industrializare a devenit o aripă a retail-ului: brandurile proprii, unde deși antreprenorii care își desfășoară activitatea fie în zootehnie, fie în fermă vegetală, fie în industrie, într-o parte mixtă, industrie de procesare, ei nu mai pot întră pe piață pentru că nu le mai sunt oferite condițiile ideale de a intra pe acea piață. Ei nu-și mai pot dezvolta business-ul de o manieră atât de sustenabilă încât să poată accesa piața la un nivel concurențial, cu ceea ce înseamnă brand propriu, cu ceea ce înseamnă brand al al Uniunii Europene. Sunt brand-uri multinaționale și atunci dacă ai pierdut piața, ai lipsa de capital sau ai lipsa de finanțare și clar am pierdut ceea ce înseamnă dezvoltarea și integrarea pe verticală și pe orizontală a producției noastre și rămânem tributari exportului de de materie primă și apoi importăm și avem acest deficit mare comercial pe balanța alimentară.
PS News: Pe lângă tot ceea ce ati enumerat, mi-e teamă că suntem foarte acordați cu aceste subvenții, că acum doar așa funcționează. Ce se va întâmpla când aceste subvenții se vor sista, pentru că nu pot merge la infinit?
Ionel Arion: Cred că ar trebui să separăm un pic. Subvenția reprezintă compensarea unei pierderi de venit pentru condiționalitățile pe care le aplicăm în fermă. Însă, acele ajutoare de stat, la un moment dat, noi le numim droguri economice, pentru că o dată neaplicate aceste măsuri de compensare de ajutor, întrăm în într-un sevraj care nu ne învață a găsi soluții, ci pur și simplu vom închide. Cred că este o abordare greșită, pentru că dacă ar exista o aplicare corectă a regulilor de piață, o aplicare sănătoasă a ceea ce înseamnă finanțare și a gândi pe termen mai lung decât cel al unui ciclu electoral, agricultura ar avea șanse reale.
PS News: Care ar fi, în opinia dumneavoastră, durata minimă a politicilor din sectorul agricol?
Ionel Arion: Vedeți, până și Uniunea Europeană și Politica Agricolă Comună este gândită la 7 ani, adică trece de un ciclu electoral al Parlamentului European, care este de 5 ani, dar ține cont și de ciclurile electorale ale statelor membre. Și atunci au gândit pe o politică de 7 ani care ar fi mai sănătoasă. Eu cred că ar trebui să fie de minim 10 ani ca să putem creiona sănătos acest mediu.
PS News: Este adevărat, dar apar evenimente geopolitice, de exemplu, care modifică, acele planuri, care pot modifica Politică Agricolă Comună (PAC).
Ionel Arion: Din contră, eu le văd invers. Le văd pozitiv, pentru că acest acest plan pe mai mulți ani ne înrădăcinează și ne însănătoșește atât de mult încât putem face față acestor șocuri. Ne întrebăm dacă mai suntem azi sustenabili, dacă mai suntem rezilienți, dacă mai suntem profitabili? Păi tocmai aceste lucruri ne-ar putea face să avem o reacție sănătoasă, să ne ne ofere o marjă mai elastică de reacție la ceea ce înseamnă geopolitic. O strategie la ceea ce înseamnă un război, ceea ce înseamnă o pandemie sau o criză energetică de o de orice fel..
PS News: Da, sigur, este bine argumentat. Rămân totuși la opinia mea că dacă apar într-adevăr factori imprevizibili, trebuie modificat ceva în PAC, pe parcurs, dar probabil nu lucrurile esențiale.
Ionel Arion: Fără doar și poate există lucruri ce pot suferi modificări. Noi ne dorim să facem modificări de așa manieră încât azi, cum este gândită, croită, creionată Politica Agricolă Comună nu are și nu prevede specificitatea statelor membre. PAC și agricultura ar trebui dezvoltate, gândite și implementate după specificitate, la nivel micro-regional, pentru că avem condiții care în nordul Franței sunt de o manieră, în sudul Franței sunt de altă manieră. La fel cum în România, în Suceava nu se pretează să faci ceea ce faci, în sudul României. De exemplu, nu putem urcă cultivarea rapiței la Brașov ș.a.m.d. Sau specificitatea României în ceea ce privește dăunătorii, tanimecusul, englezii sau francezii l-au văzut doar în cărți, noi îl avem pe câmp din primăvara până vara, târziu.
PS News: Sunt chestiuni de care Politica Agricolă Comună nu a ținut cont?
Ionel Arion: Sperăm ca pe viitor, România să aibă foarte bine pregătiți oamenii care merg la aceste negocieri și acești oameni trebuie să preiau un ciclu de 7 ani, adică azi ne gândim la post-2027, dar azi în Parlamentul European și în Comisia Europeană se pun bazele viitoarei Politici Agricole Comune. Noi, fermierii, sau cei din mediul asociativ care reprezentăm fermierii și interesele fermierilor cunoaștem acest lucru. Oare la nivelul statului român sau la Ministerul Agriculturii sau la Ministerul de Externe sau la nivelul Guvernului se cunoaște acest lucru, se negociază sănătos pe acest lucru?
PS News: Este retorică întrebarea, pentru că așa cum ei se schimbă din șase în șase luni, mi-e teamă că nu.
Ionel Arion: De aceea milităm de fiecare dată pentru ca oamenii tehnici să facă parte din aceste grupuri și acești tehnicieni au nevoie de continuitate. Nu numai că trebuie gășiți angajați, dar trebuie și păstrați. Și ăsta este cel mai dureros lucru, pentru că odată cu ciclu electoral (și din păcate în România nu prea avem ciclu electoral încheiat în ultimii 10, 12, 14 ani) au fost întrerupte și aceste relații. Un mare minus pentru noi este și faptul că se schimbă ministru odată la șase, opt luni de zile.. Eu sunt președinte la organizație de 4 ani, dar am întâlnit cinci miniștri ai Agriculturii, chiar dacă unii dintre ei au avut două mandate.
PS News: Negocierile la nivel european nu le faci doar întâlnindu-te în sedintele de la Comisie sau la Grupurile de lucru ci le faci și pe holurile Comisiei, pe holurile Parlamentului și în privat, cred eu…
Ionel Arion: Da, sunt discuțiile private, acolo unde poți să argumentezi mai bine lucrurile, au șanse să treacă mult mai repede decât cele dintr-o întâlnire și aceste relații trebuiesc păstrate, cultivate, gândite de așa manieră încât să vină și în ajutorul tău. La rândul nostru și nouă ni se cere ajutorul de către celelalte state, dar trebuie să existe și o monedă de schimb că să poți să aduci argumentele tale. Și mă refer doar la lucrurile normale, legale și ce și cele care se pot implementa.
PS News: La urma urmei este vorba despre diplomație, aici. Faptul că noi schimbăm ministrul la șase luni de zile nu poate conduce la o relație profundă cu un alt stat.
Ionel Arion: Este diplomație, arta compromisului, abilitatea de a vorbi una-două limbi străine, de a gândi lucrurile încât să nu vezi doar ceea ce ți se întâmplă și să intervi pompieristic, ci să gândești pe termen mult mai lung. Relațiile se consolidează pe termen lung. Așa că, dacă astăzi am un ministru, mâine alt ministru, corespondentul din celălalt stat nu mai știe cu cine să stea de vorbă. Și mai grav este că niciun ministru venit în funcție nu a preluat un dosar al celui de dinaintea lui. Ceea ce înseamnă pentru el că cel de dinaintea lui, nu a făcut bine. Ceea ce face el de acum încolo este bine. Și asta este grav pentru tot ceea ce gândim noi în în agricultură, pentru că noi, ca fermieri, ca mediu asociativ, sigur că gândim pe termen mediu și lung. Dar dacă la nivel administrativ nu se gândește în același mod ca și noi, există o fractură și această fractură nu produce nimic sănătos pentru România. Nu pierd doar fermierii, pierde România în general.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
